De ce ignoranții se cred deștepți

Alex Enăşescu

Redactor

Îndoiala celor care se simt impostori poate fi, uneori, o calitate intelectuală, pentru că adevărații impostori nu-și pun problema că ar putea fi impostori.

Oameni „atotștiutori”, precum Gigi Becali sau Donald Trump, nici măcar nu-și dau seama cât sunt de ignoranți, așa că se supraestimează și își închipuie că se pricep foarte bine la ceea ce fac.

Această predispoziție a oamenilor de a se amăgi a fost validată de către cercetători, devenind o teorie în toată regula. Se numește efectul Dunning-Kruger.

În 1999, cercetătorii americani David Dunning și Justin Kruger au publicat un articol științific în care arătau că oamenii care nu se pricep nu-și dau seama că nu se pricep.

Testând lucruri precum umorul, logica și gramatica respondenților, ei au descoperit că tocmai incompetența le ascunde oamenilor faptul că sunt incompetenți. A găsi răspunsul corect presupune exact aceeași abilitate ca a judeca dacă un răspuns e corect sau nu.

Problema e că tindem să credem că ne pricepem la mai tot ce facem. Știrile sunt un exemplu bun. Presa și televiziunile de știri cultivă iluzia noastră că suntem bine informați, că înțelegem destul de bine ce se întâmplă în lume.

Așa se explică faptul că cei care pun țara la cale cu o încredere oarbă sunt tocmai oamenii vulnerabili la dezinformare și manipulare. Pentru ei, geopolitica lumii n-are secrete, ei știu cum stă treaba și cu Brexitul și cu Binomul.

„O minte ignorantă nu e nicicum un vas gol, ci unul umplut cu un amestec de experiențe de viață, teorii, fapte, intuiții, strategii, algoritmi, metode euristice, metafore și bănuieli, irelevante și înșelătoare, care în mod regretabil dau impresia că sunt cunoștințe folositoare și precise.” (David Dunning)

Oamenii ignoranți nu-și dau seama că sunt ignoranți. N-au cum. Ei știu îndeajuns ca să aibă o părere, dar nu ca să se îndoiască de ea. Îndoiala derivă din competență. Oamenii care cunosc în profunzime un anumit subiect tind să fie mai prudenți, pentru că înțeleg nuanțele care nouă ne scapă.

Întrebat, la o celebră conferință de presă din 2002, despre legăturile dintre Irak și organizațiile teroriste, secretarul american al Apărării, Donald Rumsfeld, a dat un răspuns care a devenit notoriu:

Există lucruri pe care știm că le știm. Și există lucruri pe care știm că nu le știm. Dar există și acele lucruri pe care nu știm că nu le știm. Și dacă ne uităm la istoria noastră și a altor țări libere, lucrurile din ultima categorie tind să fie cele dificile.

În context, răspunsul lui Rumsfeld a fost mai degrabă evaziv, dar, ca argument epistemologic, ar merita înrămat în toate redacțiile din lume. Prea puțini jurnaliști, darămite cititori obișnuiți, lucrează cu aceste categorii.

Cum te poți proteja de iluzia că ești mai deștept decât ești de fapt

1. Când recunoști această ignoranță la alții, ia-o drept ceea ce e: un handicap cognitiv. Oamenii nu știu că nu știu.

De la „plecăm azi“ la „avem asigurare?” Cum se schimbă vacanțele în cuplu când apar copiii (P)

Georgiana și Ionuț sunt doi părinți din București, cu doi băieți de 3 și 5 ani. Experiențele lor, prezentate în acest material, construiesc o realitate pe care mulți părinți o împărtășesc, dar o descoperă pe parcurs: în vacanțele de familie, protecția e o necesitate care aduce liniște. 

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

2. Cea mai mare capcană e să crezi că ție nu ți se întâmplă. Nimeni nu e ferit de ispita de a se crede mai competent decât e de fapt.

3. Fiind un unghi mort, nu e ceva ce refuzi să vezi, e ceva ce n-ai cum să vezi. Asta ar trebui să ne facă mai smeriți și mai prudenți, păstrând mereu în minte posibilitatea că s-ar putea să greșim.

4. Dunning spune că cea mai bună apărare împotriva efectului omonim e să devii competent, să continui să înveți, iar atunci când n-ai cum, să apelezi la mentori sau sfătuitori ale căror păreri te-au ajutat în trecut.

5. Iar dacă ții să ai o părere despre teme controversate, atunci fă munca necesară pentru a avea o părere. Caută să înțelegi argumentele adversarilor la fel de bine ca ei.