Dacian Cioloş: "Dacă în spatele nostru ar fi fost serviciile, credeți că ne-ar fi lăsat să ne compromitem?"

"E regretabil să ajungem în situația de a putea învinovăți pe oricine pentru că are în familie sau a cunoscut la un moment dat pe cineva care a avut legătură cu Securitatea", spune Dacian Cioloş într-un interviu pentru PressOne.

Sâmbătă, 19 ianuarie, el s-a aflat la Cluj-Napoca pentru o dezbatere privind relaţiile româno-maghiare.

Am profitat de ocazie pentru a-i solicita să clarifice circumstanțele în care a fost înregistrat partidul PLUS.

Asta după ce istoricul Marius Oprea a publicat, vineri, 18 ianuarie, un text în care arată că cei trei membri fondatori ai PLUS provin dintr-o firmă de avocatură, Iordache & Asociații, înființată în 1992 de un fost torționar al Securității, maiorul Alexandru Iordache.

Potrivit lui Marius Oprea, Alexandru Iordache ar fi coordonat ancheta la care el a fost supus în 1988.

Fiul ofiţerului Iordache, avocatul Alexandru Adrian Iordache, precum și soția acestuia sunt doi dintre cei trei avocaţi care au înregistrat partidul PLUS.

Urmează interviul integral pe care ni l-a acordat Dacian Cioloş. Începem cu tema zilei; la final, puteţi citi opiniile sale privind relaţiile majorităţii cu minoritatea maghiară.

*

− Sunteți în mijlocul unei crize politice declanşate de articolul lui Marius Oprea. Dacă ar fi să formulăm suspiciunea generală, aceasta ar fi faptul că trei oameni asociați cu un ofiţer de Securitate v-au livrat la cheie un partid. Vă rog să clarificați circumstanțele în care avocatul Adrian Alexandru Iordache a devenit unul dintre fondatorii PLUS.

− Vedeți unde pot duce exagerările sau trunchierile, modul trunchiat în care sunt prezentate lucrurile?

Eu nu văd aici o criză politică a noastră, ci văd o criză în societatea românească, în care se folosește un bau-bau scos de la naftalină din când în când, atunci când cineva are interesul.

Care e narativul pe care îl găsim în presă de câteva săptămâni? Că eu sau noi suntem ajutați de servicii secrete, că partidul acesta e al străinilor și așa mai departe. Acum s-a ajuns să se spună că partidul acesta a fost înființat cu ajutorul fostei Securități.

E cu atât mai trist cu cât lucrul acesta îl spune un om care chiar a studiat serios problema, iar eu nu pot decât să constat că el cade victimă exact acelora pe care a încercat să îi deconspire. Altfel nu înțeleg cum se poate ajunge la astfel de afirmații.

Noi am inițiat un proiect politic − Mișcarea România Împreună − în primăvara anului trecut. Când am ajuns la concluzia că, din motive de proceduri juridice, riscăm să nu înregistrăm acest partid, colegi de-ai noștri din Platforma România 100, mai puțin cunoscuți, au decis să dea o mână de ajutor, și tocmai pentru că erau mai puțin cunoscuți, oameni respectabili.

De altfel, inclusiv Adrian Iordache, care este un avocat respectabil, cu o colegă de-a lui şi cu soția dânsului au hotărât să ne dea o mână de ajutor și să inițieze acest proiect. Fără intenția de a face politică, fără intenția de a rămâne în partid.

− Deci, ideea înregistrării PLUS a plecat de la domnul Iordache?

− Eu n-am știut cine a înregistrat partidul decât târziu.

− A fost o surpriză, un cadou?

− N-a fost o surpriză! Eu știam că sunt trei colegi − și nici nu mă interesa cine sunt − care, după o discuție în comunitatea tematică "Justiție" din Platforma România 100, au decis să inițieze acest demers.

De aici până la a spune că acest proiect a fost inițiat de fosta Securitate e cale lungă. Sigur, putem să ne reproșăm că am fost naivi. Ni se reproșează că n-am verificat oamenii.

"N-am ştiut nimic despre tatăl lui Adrian Iordache"

− Și de ce nu i-ați verificat?

− Păi, n-aveam de ce să-i verificăm, pentru că, așa cum am spus, sunt oameni respectabili, care lucrau în comunitatea tematică "Justiție" din cadrul Platformei România 100.

Sunt oameni pe care noi îi știam că sunt buni profesioniști în domeniile lor, că de asta au venit la noi, și care au lansat acest demers. Ce să fi făcut, să le fi verificat dosarele?

− Deci n-ați știut nimic despre tatăl lui Adrian Iordache, maiorul Iordache?

− Nu am știut nimic și nici n-aveam de unde să știm, pentru că noi nu avem practica aceasta, să verificăm dosare de Securitate sau de altă natură colegilor cu care lucrăm − oameni în vârstă de 30-40 de ani.

Nu vedem ce relații ar fi putut avea ei cu Securitatea. Nu văd de ce Adrian Iordache, indiferent ce a făcut sau n-a făcut tatăl lui, trebuie să fie judecat pentru ceea ce au fost sau au făcut părinții lui.

N-am știut, deci, nimic despre tatăl lui, şi nici nu ne-a interesat lucrul acesta.

Putem fi acuzați de naivitate, pentru că nu le-am verificat dosarele − așa cum văd că există o obsesie la unii dintre noi −, dar haideți să pun problema și altfel: dacă în spatele nostru ar fi fost Securitatea sau serviciile de informații, aşa cum se spune, credeți că ne-ar fi lăsat să ne compromitem?

− Dacă ar fi să ducem până la capăt teoria conspirației, ne putem gândi că ați fost lucrați din interior.

− De către cine?

− De către propriii dumneavoastră colegi, care v-au plantat această posibilă bombă cu explozie întârziată.

− Dar ce sens avea să ne aducă la cunoștință lucrul acesta? Care e vina lui Adrian Iordache, un avocat de 30 și ceva, 40 de ani, care își face treaba de mulți ani de zile în casa lui de avocatură?

− Ați mai colaborat cu domnul Iordache în alte circumstanțe?

− Nu, n-am mai colaborat, eu n-am colaborat deloc! Dânsul a fost unul dintre sutele de oameni cu expertiză care au venit să lucreze în comunitățile tematice ale Platformei România 100. Nu pentru mine, ci pentru Platforma România 100, pentru proiectele pe care le aveam.

Și e un bun profesionist, de asta a venit în Platformă, de asta a fost recunoscut de colegii lui și e recunoscut în continuare.

− Din Platforma România 100, cine mai știa de inițiativa PLUS? Spuneați că dumneavoastră, personal, n-ați știut decât în momentul când s-a edificat partidul.

− Au fost câțiva colegi care știau, nu știu acum cine. A fost un grup foarte restrâns, tocmai în ideea de a nu compromite și acest proiect legându-l de numele meu și de numele altor membri cunoscuți care au inițiat Mișcarea România Împreună.

"Departe de mine intenția de a spune că oricine poate să fie asociat cu Securitatea"

− Ce aveți de gând să faceți acum cu privire la domnul Iordache?

− Dar nu am ce să fac! Pe 26 ianuarie avem Сonvenția Națională a PLUS, unde se vor alege structurile de conducere ale partidului.

Adrian Iordache și ceilalți doi fondatori au spus de la început că nu-i interesează activitatea politică. Ei au inițiat acest demers ca să dea o mână de ajutor, și acolo se oprește implicarea lor.

PLUS nu e nici al domnului Iordache și nici al altcuiva care a inițiat acest proiect. PLUS este al celor care s-au înscris în partid, iar cine are impresia că eu sau altcineva putem să manipulăm mii de oameni, să le inducem un anumit mod de gândire, se înșală.

Acolo sunt oameni liberi, oameni care au venit cu încredere că pot să schimbe România în bine − și asta se va întâmpla, și n-o să ne lăsăm descurajați de astfel de provocări.

Eminențele cenușii ale PLUS sunt oamenii care s-au înscris în partid, nimeni altcineva.

− Vreau să vă rog să clarificați ceva din postarea pe care aţi făcut-o pe Facebook vineri, 18 ianuarie, în replică la articolul lui Marius Oprea. Din reacţia dumneavoastră reieșea, parafrazez, că oricare dintre noi ar putea fi asociat la un moment dat cu Securitatea. La ce v-ați referit?

− Formularea aceasta a dumneavoastră e o interpretare greșită a ceea ce am spus. Regret interpretarea care s-a făcut la ceea ce am scris.

N-am vrut deloc să spun acest lucru și îmi cer scuze dacă am ofensat pe cineva. Îmi cer sincer scuze, regret lucrul acesta!

Departe de mine intenția de a spune că oricine poate să fie asociat cu Securitatea.

Ceea ce voiam să spun este că e regretabil să ajungem în situația de a putea învinovăți pe oricine pentru că are în familie sau a cunoscut la un moment dat pe cineva care a avut legătură cu Securitatea sau care a dat declarații la Securitate − și de aici să tragem concluzia că, iată, Adrian Iordache, pentru că tatăl lui a avut o legătură cu Securitatea, trebuie să fie condamnat pe viață pentru asta.

Cred că e momentul să ne desprindem de lucrurile acestea, cunoscând ceea ce a fost, recunoscând ceea ce a fost, punând la locul lor oamenii care n-au avut o atitudine corectă în societate.

Dar cred că, de aici încolo, trebuie să fim în măsură să trăim fără această suspiciune şi fără a arunca o umbră de îndoială asupra unui întreg grup de oameni cu intenții bune.

"Daţi-mi voie să nu-l judec pe Marius Oprea"

− Vă pun o întrebare care a fost la modă până prin anii 2000: susțineți nevoia unei lustrații în viața publică și politică din România?

− Cred că era necesară la un moment dat. Avem acum generații care, iată, ajung să se implice în viața civică şi politică din România și care privesc lucrurile acestea ca istorie.

Sunt oameni care nu înțeleg de ce să fie acuzați pentru că s-au înscris într-un partid, sau de colaborare cu Securitatea, când ei au învățat doar din cărțile de istorie despre asta.

E foarte bine că lucrurile au fost studiate, că sunt revelate, dar cred că trebuie să găsim un moment în care să putem separa apele și să nu ne mai lăsăm urmăriți de umbra aceasta.

Să nu mai folosim asemenea suspiciuni aruncând o umbră de îndoială asupra unei întregi comunități.

− Dar atunci când suspiciunile sunt confirmate?

− Atunci, lucrurile acestea trebuiesc spuse! Dar, trebuie să ne limităm la ceea ce este confirmat și nu la altceva.

În cazul de față, ceea ce e clar e că acest partid a fost înregistrat de trei oameni necunoscuți la momentul respectiv, care au făcut asta din proprie decizie, au făcut asta pentru a-și ajuta colegii, fără intenția de a se implica politic sau de a da o anumită tentă partidului.

- O să vă mai rog să clarificați niște zvonuri, dacă tot suntem la acest capitol. Ele apar recurent în anumite publicații și sunt legate de familia dumneavoastră. Tatăl dumneavoastră a fost angajat al Ministerului de Interne, iar sora dumneavoastră lucrează pentru Departamentul de Informații și Protecție Internă, fosta unitate "Doi și-un sfert" din MAI, în județul Sălaj?

− Da. Dar astea sunt lucruri verificabile. Și nu văd de unde ideea de zvonuri. La fel, dacă cineva vrea mă analizeze pe mine, îl rog să îmi analizeze activitatea, și nu altceva.

Să mă judece pentru ceea ce fac eu, pentru ceea ce spun eu și pentru ceea ce reprezint. Altfel, societatea românească nu va ieşi din tendința de a arunca suspiciune pe orice proiect care se întremează.

E foarte curios! Tatăl meu e decedat de 20 de ani. Eu ocup responsabilități publice de mulți ani. N-a deranjat pe nimeni, nici o clipă, și n-a fost nici o problemă când am obținut rezultate bune la Ministerul Agriculturii sau când am fost nominalizat comisar european și am obținut anumite lucruri pentru România.

Atunci n-a deranjat pe nimeni! Acuma se încearcă să se arunce cu noroi, ca să se inducă tot felul de suspiciuni pentru lucruri firești, pentru lucruri normale într-o societate de oameni normali.

− Din punctul dumneavoastră de vedere, Marius Oprea a fost un instrument?

− Dați-mi voie să nu-l judec pe Marius Oprea și să-l las să tragă singur concluziile. Să se uite, așa cum cred că e în măsură să o facă, cu obiectivitatea istoricului.

Să nu se uite cu agresivitatea unuia care are nu ştiu ce obiective de urmărit − pentru că văd că face emisiuni la o anumită televiziune, văd că apără și susține un anumit partid politic. Şi atunci mă întreb: unde e obiectivitatea istoricului?

Dacian Cioloş, la manifestările din 1 decembrie 2018. Foto: Steluţa Popescu. Sursa: Pagina oficială de Facebook a lui Dacian Cioloş

"Să evităm enclavizarea din punct de vedere cultural, dar mai ales economic"

− În opinia dumneavoastră, problemele minorităților naționale au fost abordate în mod real de către politicienii români sau au fost în permanență negociate de UDMR sau de alte grupuri, rezolvate pe ușa din dos, în schimbul unor voturi? Pe scurt: considerați că a existat dialog în România în chestiunea minorităților?

− Dezbateri au fost în mai multe rânduri și, de cele mai multe ori, ne-am oprit la a constata problemele. Și de acolo au pornit negocierile politice.

Probabil că unele negocieri au fost sincere, dar de foarte multe ori au fost în interesul de a constitui majorități. Aici cred că a fost o problemă și cu partidele care reprezentau minoritatea maghiară, fiindcă e singura minoritate reprezentată de un partid aparte, dar și cu partidele românești care aveau nevoie de susținerea politică a UDMR.

Și lucrurile au rămas la nivelul acesta de discuție.

Trebuie să recunoaștem că au fost adoptate multe legi − și asta e recunoscut de multă lume din partea minorității maghiare, că avem un cadru legislativ care e printre cele mai consistente din UE. În unele cazuri se aplică, în alte cazuri mai puțin.

Însă eu cred că n-am reușit să trecem dincolo de anumite discuții legate de istorie și de identitate, lucruri care sunt foarte importante și care constituie un fundament.

Dar dacă problemele astea de identitate și de istorie sunt tratate separat, şi nu în același timp cu problemele pentru care trebuie să găsim rezolvări comune, riscăm să ne învârtim în cerc și la fiecare ciclu electoral să reluăm aceeași discuție.

− Cum pot fi contracarate, în opinia dumneavoastră, politicile eurosceptice ale guvernului Orbán în România, în special în comunitățile mari de maghiari din județele Harghita sau Covasna?

− În primul rând, abordându-se problemele concrete care sunt acolo, și care nu sunt doar ale minorității maghiare, ci sunt și ale comunității românești de acolo − probleme legate de infrastructură, de locuri de muncă bine plătite, de școli și de accesul la educație, problema izolării şi a sărăciei din mediul rural, pe care le regăsim și în alte județe din jur.

Şi, mai ales, cred că e important să găsim formula prin care primarii din comunitățile maghiare să fie interesați să lucreze cu vecinii lor din comunitățile românești, fiindcă unii dintre ei au găsit și găsesc soluții la probleme similare.

Să evităm, deci, enclavizarea și din punct de vedere cultural, dar mai ales din punct de vedere economic și al dezvoltării.

− Deci, partitura naționalistă e o batistă pusă pe țambal în zonele mai puțin dezvoltate?

− E pusă pe țambal din când în când și e ridicată atunci când unii au interesul să facă niște valuri.

Asta văd că se întâmplă tot mai mult; când e nevoie de un pic de tensiune, se găsește întotdeauna subiectul, și cred că asta nu e nici în folosul minorității maghiare și nici al guvernelor României, oricare ar fi ele, în relația cu Ungaria vecină, cu care ar trebui să avem parteneriate serioase și nu discuții de genul acesta.

− Recalibrarea asta a relațiilor cu minoritatea maghiară din România e una dintre strategiile electorale ale partidului PLUS?

− Nu e o strategie electorală, ci o parte a programului politic, pentru că noi considerăm că nu putem trata separat problema aceasta, dar nici n-o putem evita.

Vrem să integrăm această problemă, a minorităților, în viziunea pe care o avem, de dezvoltare echilibrată a României, a diferitelor zone din România.

Pentru că avem probleme specifice și în zona Moldovei, și în zona Dobrogei sau în zona de sud a României. Multe au aceeași rădăcină: subdezvoltarea, lipsa infrastructurii, lipsa investițiilor − de unde apar izolări ale comunităților respective, chiar dacă sunt comunități românești.

Aici mai e și dimensiunea interetnică. Noi vrem să tratăm problema asta într-un mod foarte pragmatic, evitând discuțiile conflictuale și găsind soluțiile împreună, și pentru unii, și pentru ceilalți.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează