"Curățătorii": Non-eroii dejecțiilor noastre online

Daniel Iftene

Redactor

„The Cleaners” (2018, documentar). Regia: Hans Block, Moritz Riesewieck; Imaginea: Axel Schneppat, Max Preiss; Muzică: John Gürtler, Jan Miserre, Lars Voges; Distincții: Festivalul Internațional de Film de la Moscova (2018), Prix Europa (2018), Festivalul și Forumul International de Film despre Drepturile Omului (2018).

*

Un ecran, un chip luminat și-o mantra din două cuvinte aruncate aleatoriu: „Ignoră! Ignoră! Șterge! Ignoră! Șterge!”. O normă de aproape 50 de cuvinte pe minut și 25.000 într-o zi obișnuită de lucru. Cuvintele sunt fotografii și filmări deversate de utilizatorii celor mai mari platforme de media socială și nu numai în spațiul virtual.

„Curățătorii” / „The Cleaners”, documentarul tinerilor regizori germani Hans Block și Moritz Riesewieck, te scufundă în apele tulburi ale politicilor și practicilor latifundiarilor internetului, pentru a-ți arăta, prin poveștile unor aparent umili moderatori de conținut din Filipine, fascinantul și alarmantul lanț trofic care a ajuns să dicteze dieta noastră informațională zilnică.

În Manila, mii de persoane își ocupă zilnic locul în fața ecranelor pentru a lua deciziile care transformă felul în care îți apar în fața ochilor feed-ul de Facebook, Instagram, Twitter sau rezultatele căutărilor pe Google sau YouTube.

O lume nevăzută care, ca niște pești sanitar, se hrănește cu artefactele putrefacte ale lumii contemporane. Fiecare dintre ei are o dietă bine delimitată de angajator: sex, terorism, automutilare, politică.

Totuși, realizatorii nu se rezumă la a-și portretiza subiecții ca pe niște aparate robotizate de pe banda de producție a noii cenzuri, ci acordă o atenție deosebită și factorului uman.

Unii dintre cei intervievați se pun în fața ecranului cu o asumată mască inchizitorială și vânează, în mod explicit, „păcatul” din online, în timp ce alții se simt captivi într-un bombardament continuu, de „Portocală mecanică„, și se prăbușesc sub povara dejecțiilor pe care le consumă pentru supraviețuire: sinucideri în direct, pedofilie, execuții, genocid.

Moderatorii de conținut sunt însă numai una dintre piesele de puzzle ale fenomenului investigat cu o deosebită atenție jurnalistică. Muncitorului „ignoră-șterge” documentarul îi conectează politicile marilor companii care definesc media socială actuală în raport cu conținutul pe care îl găzduiește, cu câteva exemple deja bine mediatizate: cel al artistei americane Illma Gore, al cărei nud caricatural al lui Donald Trump a fost cenzurat online după ce s-a răspândit rapid în media socială, sau cel al fotografului sirian Khaled Barakeh, ale cărui fotografii cu corpurile copiilor refugiaților aduse la mal de apele în care s-au înecat au avut același destin.

Bătaia cea mai lungă țintește spre complicitățile directe sau difuze dintre aceleași figuri puse sub acuzare și guverne din întreaga lume, care au dus spre cunoscutul fenomen de blocare a conținutului la nivel regional, pe bază de IP. Prin vocile unor jurnaliști, bloggeri și activiști, realizatorii încearcă să estimeze efectele cenzurării informației la cererea autorităților statale. „Nu poți vedea ceea ce nu poți vedea” e gândul care, susțin realizatorii, stă în spatele întregii revelări a zonei de construire selectivă a realității mediate online.

Psihologii români nu sunt evaluați psihologic la intrarea în profesie. Verificarea periodică a sănătății lor mintale, doar o „obligație morală”

„Ce pârghii de monitorizare a bunelor practicii există după câștigarea dreptului de practică autonomă?”, s-a întrebat PressOne. 

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

De aceea, zecile de mii de persoane care, din diferite poziții, gestionează ce și cum vedem lumea care ne înconjoară, se proiectează cu o falsă dimensiune eroică. Sunt cei care protejează inocența ochiului consumatorului, păzindu-l de multiplele forme de agresiune, dar îl deconectează în mod conștient de lumea în care trăiesc și o înlocuiesc cu un ecran manipulat(or) care rescrie, continuu, prezentul după dictare.

Unii le-au reproșat regizorilor că nu reușesc să identifice și soluțiile pentru evitarea noii cenzuri și, într-adevăr, alături de o serie de metafore subțiri, acesta poate fi unul dintre punctele slabe ale filmului. Totuși, senzația generală și angoasantă a tabloului e că, în absența unor piloni pe care să se construiască politici sănătoase, înotăm într-un ocean pestilențial al cărui țărm nu se vede la orizont.

„Curățătorii” / „The Cleaners” rulează în România în cadrul Festivalului Wake Up Europe, organizat în Cluj-Napoca de Frontline Club Bucharest, în perioada 17-19 mai.

On/Off-screen

→ După ce, la începutul anului, Mads Mikkelsen eșua glorios pe Netflix în „Polar” cu rolul unui asasin plătit ajuns la final de carieră, „Arctic”, aflat în aceste săptămâni pe marile ecrane în România, îi oferă vedetei cinematografului danez, un personaj mult mai solid: un bărbat eșuat, în urma unui accident aviatic, în imensitatea înghețată a Nordului, un Robinson adus la limita supraviețuirii.

Încă din primele scene, regizorul brazilian Joe Penna propune un thriller minimalist pe care, în ciuda intuiției corecte, îl trădează de mai multe ori până la final, câteodată chiar în mod grosolan. În afara acestor momente, filmul are o simplitate tensionată plăcut, care i-a adus lui Penna nominalizarea pentru cel mai bun film de debut de anul trecut, la Cannes.

→ De la Festivalul de Film de la Rotterdam, unde a câștigat premiul publicului, „Sarah și Saleem” / „The Reports on Sarah and Saleem” (2018), senzualul thriller politic al regizorului palestinian Muayad Alayan este accesibil acum și publicului românesc, după ce a avut premiera pe HBO.

Bazat pe evenimente reale, filmul urmărește complicatele și surprinzătoarele efecte politice pe care le are escapada extraconjugală a unei femei israeliene și unui bărbat palestinian. Adulterul se suprapune peste conflictul deschis între cele două state și, în paralel, amenință viețile ambelor personaje.

→ „Tuca și Bertie” / „Tuca & Bertie” (2019-), noul serial de animație al echipei din spatele succesului Netflix cu mult mai pesimistul „BoJack Horseman”, a fost primit cu entuziasm inflamat de critica americană, deși, de cele mai multe ori, e mai degrabă… navetabil.

Adică suficient de divers încât să-ți facă plăcută naveta, dar enervant de previzibil ca să-i oferi mai mult de atât. O nouă poveste pentru adulți, obraznică și cu temele făcute „la zi”, „Tuca și Bertie” încearcă să epuizeze cât mai multe subiecte din experiențele a două femei prinse într-o lume a bărbaților, agresiunii, inegalității, presiunii și tabuurilor.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€