Cum vor juca trusturile de presă în campania electorală

Roxana Garaiman

Redactor

Campania pentru alegerile parlamentare – care debutează oficial pe 11 noiembrie 2016 – găsește presa din România într-o situație la fel de complicată precum cea a candidaților.

Cele mai influente mass-media au patroni condamnați sau urmăriți penal, iar restul sunt mici și dispersate. Totuși, o surpriză care să schimbe scorul poate veni de oriunde.

PressOne a chestionat analiști politici și de media pentru a vedea în ce tabere ar urma să se poziționeze principalele trusturi de presă în bătălia electorală. Au răspuns întrebărilor noastre Iulian Comanescu, Radu Magdin, Antonio Momoc și Petrișor Obae.

A rezultat un tablou util pentru cei care se străduiesc să se informeze corect cu privire la candidaţii din 11 decembrie.

*

Patru patroni cu probleme penale

În urma unei analize bazate pe audienţa produselor mediatice pe care le dețin (număr de telespectatori şi de cititori), am realizat un top al celor mai influente trusturi de presă din România:

∗ Central-European Media Enterprises (CME), a cărui filială din România deține Pro TV și site-ul stirileprotv.ro;

∗ Intact Media Group, controlat de familia lui Dan Voiculescu;

∗ Doğan Media Group, trustul din Turcia care deține televiziunea Kanal D;

∗ grupul România TV al lui Sebastian Ghiță;

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

∗ Adevărul Holding și Prima TV, ale lui Cristian Burci,

∗ Mediafax Group al lui Adrian Sârbu.

Analistul politic Radu Magdin (foto) apreciază că influența online-ului va crește în următorii ani, dar fără a afecta consistent audiența.

„TV-ul încă deține supremația în ceea ce privește calibrarea opiniei publice, de aici și influența crescută a tuturor trusturilor ce includ posturi TV.

Online-ul este încă pe un relativ loc doi, căci recuperează din urmă. Pe Facebook sunt aproape 9 milioane de români. Periodic însă, în momente electorale, online-ul a înclinat balanța într-un sens sau altul”, consideră Radu Magdin.

Două dintre trusturile enumerate mai sus au acționariat străin. Pro TV este, de mulți ani, cel mai urmărit post TV din România, iar stirileprotv.ro este mereu în topul site-urilor de ştiri generaliste.

Kanal D se află pe locul al treilea în preferințele telespectatorilor români. Cu toate acestea, analistul media Iulian Comanescu (foto) nu-l consideră o miză în această campanie electorală.

„Este un top bine făcut, dacă discutăm cantitativ. Nuanțele ar fi că televiziuni precum Kanal D nu se implică în politică, deci influența e latentă, neexercitată.

Caz în care ar trebui să luăm în considerare și trustul Ringier (care editează, printre altele, cotidianul „Libertatea” – n.r.) și, posibil, Burda România, deși nu știu dacă suma tirajelor și a traficului de pe site-urile acestea din urmă e în aceeași clasă cu cele de mai sus”, apreciază Iulian Comanescu.

Analistul politic Antonio Momoc atrage atenția asupra influenței subtile a unor posturi TV care nu-și afișează interesele politice.

„Pro TV rămâne un post influent, în ciuda faptului că emisiunile-dezbatere cu caracter politic aproape că lipsesc din grila postului.

Dar Știrile Pro TV, reportajele-anchetă și formatele de divertisment sunt mijloace mult mai subtile de a disemina informația cu caracter electoral sau politic.

În general, formatul tabloid (România TV, Kanal D) face rating, și atunci aceste canale care pun accent pe senzaționalism au o influenţă mare în momentul în care livrează subtil mesaje politice”, spune Antonio Momoc (foto).

Rămân patru trusturi importante care au două elemente în comun: acționariat românesc și problemele penale ale patronilor.

*

„Mogulii au făcut loc, de nevoie, unor trepăduși politici”

PressOne: Având în vedere că toți „mogulii” români de presă sunt condamnați sau urmăriți penal, în ce măsură putem afirma că DNA va avea un rol în deznodământul acestor alegeri?

Radu Magdin: Eu cred ca zenitul DNA a trecut, din punct de vedere comunicațional, și că intervine oboseala pe agenda publică. E normal, așa se întâmplă cu orice mișcare mai mult sau mai puțin polarizatoare politic.

Cred că, în 2012, 2013, 2014 și 2015, mulți români, susținători ai luptei anticorupție, au fost însetați după știrile cu anchete, arestări, condamnări. După 20 de ani în care justiția a fost văzută ca inactivă, în sfârșit, iată, clasa politică tremurândă plătește pentru păcatele ei.

Lupta anticorupție a fost fructificată mai mult comunicațional de către partidele de dreapta, care, deși aveau la rândul lor anchetați, arestați, condamnați, au arătat cu degetul mai rapid și mai puternic spre concurența de la PSD.

Localele din 2016 marchează schimbarea macazului și ineficiența mesajului anticorupție în plan politic, atât timp cât nu e dublat și de alte mesaje de impact. S-a văzut acest lucru și în rezultatul alegerilor, oamenii din mai multe comunități au preferat un primar bănuit sau chiar arestat, atât timp cât a părut gospodar.

La parlamentare, lucrurile nu vor fi mult diferite, mai ales că, după șocul arestărilor și condamnărilor din ultimii ani, s-au mobilizat și politicienii în dezvoltarea unor narative care să ajute la victimizare și capitalizare politică, unele pornind de la argumentul echilibrului între dubiu și libertăți civile, cu accent pe ideea de apărare a reputației.

Aș spune că în decembrie va fi mai important cine este credibil la capitolul economie, nivel de trai, combatere a sărăciei, și că ieșim din zona în care ne aflăm din 2004, de prevalență a preocupării pentru anticorupție.

Asta nu înseamnă că oamenii vor corupți, ci, în opinia mea, că vor o luptă anticorupție mai discretă, eficientă, dar care să nu fie prea acaparatoare raportat la agenda publică.

Practic, locurile de muncă și creșterea nivelului de trai sunt înaintea justiției televizate.

Iulian Comanescu: DNA are, cu siguranță, un rol important, dar nu neapărat prin intermediul presei căreia-i schimbă patronii și configurația din considerente penale.

Dacă ar fi să fiu puțin rău, m-aș întreba cine-i furnizează DNA-ului marfa. Laura Codruța Kövesi a insistat, la un moment dat, asupra faptului că e un număr mic de cazuri care sunt livrate de servicii, de exemplu. Aș fi curios să văd niște statistici serioase.

E la mintea cocoșului că asistăm la o reconfigurare a grupurilor de interese, a influențelor, a fiefurilor economice și-așa mai departe. Așa a fost și în presă: mogulii gen Vîntu, Voiculescu sau Patriciu, care n-a apucat să mai fie condamnat, au făcut loc de nevoie unor trepăduși politici din clasa Gușă (Cozmin Gușă, patronul postului Realitatea TV – n. r.) sau Thiess (Adrian Thiess, patronul ziarului „Puterea” – n. r.).

Eu am spus-o de-atunci – a fost rău cu moguli, dar mai rău ne e fără: dacă nu mai sunt susținute de personaje cu interese proprii și forță financiară, brandurile media riscă să ajungă la remorca unor interese de partid, cu concursul unor intermediari ca aceia amintiți mai sus.

Petrișor Obae (foto): Experiența alegerilor locale arată că, într-un procent consistent, nu s-a ținut cont de mediatizarea din jurul actelor de corupție.

Am avut primari care au fost votați deși erau condamnați și își executau pedeapsa.

Când un post ca România TV își orientează de multe ori abordarea în funcție de interesele celui care controlează stația, acum cercetat; când Antena 3, cu Dan Voiculescu la închisoare, ține tunurile pe justiție; când Realitatea TV mazilește în direct un invitat, fost realizator – Alexandru Căutiș –, pentru că vrea să candideze pentru PSD, ce să priceapă publicul?

*

O altă vulnerabilitate a presei în fața politicului este situația sa financiară. Mediafax Group, Adevărul Holding și Realitatea TV se află în insolvență.

Doar televiziunile cu rating bun și site-urile cu milioane de afișări sunt capabile să se mențină pe linia de plutire din punct de vedere financiar, explică Iulian Comanescu.

„Cu privire la Internet, raportăm în fiecare an creșteri triumfale, am ajuns pe la vreo 65 de milioane de euro piața de publicitate, dar majoritatea banilor se duc la Google, iar Facebook e și el în creștere.

Deci, avem mai mulți jucători autohtoni care accesează probabil același total de 15-20 de milioane, disponibil de prin 2008 încoace”, spune Comanescu.

Într-un astfel de context, banii partidelor și protecția politicienilor ajung să fie ispititoare pentru instituțiile de presă care au probleme.

„Nu e clar pe cine ar susține Sârbu sau cine și-ar dori susținerea lui în contextul actual”

PressOne: Ce discurs politic credeți că va favoriza fiecare dintre aceste instituții de presă?

Antonio Momoc: Nu cred, realmente, că actori precum Sârbu ar putea influența prea mult această campanie. Are probleme mari.

Probabil că Dan Voiculescu, prin vedetele Antenei 3, va avea un rol infinit mai mare în campanie. Antena 3 susține PSD-ALDE. Nu e clar pe cine ar susține Sârbu sau cine și-ar dori susținerea lui în contextul actual.

Ghiță va juca mai degrabă pentru PSD, chiar dacă și-ar dori să dezvolte mai consistent PRU. De fapt, PRU este gândit ca un satelit al PSD care să acopere zona de naționalism.

Deci România TV va rămâne în tabăra Ghiță-Băsescu. Sorin Oancea de la B1 TV, la fel.

Cristian Burci va juca mai degrabă cu PNL. „Adevărul” este perceput mai spre dreapta și ar fi riscantă o asociere cu alte forțe. Dar această susținere nu va fi oricum explicită.

În rest, pentru mesajele partidelor de dreapta rămâne Realitatea TV, dar au potențial Digi24, Republica, parțial Pro TV, parțial „Adevărul” și, da, mai ales internetul.

Radu Magdin: Cred că afinitățile media nu se schimbă pe ultima sută de metri decât în cazul unei chimii de proastă calitate între un candidat sau un partid, pe de parte, și un canal media care, în general, susține respectivul vector politic, de partea cealaltă.

O să vă dau un exemplu din alegerile din SUA: dintre ziare, maxima credibilitate în SUA pe zona de ziare o au „New York Times” și „Washington Post”. Primul este mai apropiat de democrați, al doilea – de republicani.

Însă felul în care a gestionat Trump relația cu „Washington Post” a făcut ca, în mod ironic, acest canal să îi fie eminamente ostil. În majoritatea cazurilor, lucrurile se păstrează la fel: Fox News va ține cu republicanii, și NBC – cu democrații. Dacă e să dau două exemple de la noi, România TV va ține mai mult cu PSD, iar Realitatea TV – mai mult cu dreapta.

Să nu cădem în capcana neutralității media: în Franţa, „Liberation”, de exemplu, va ține cu stânga, „Le Figaro” – cu dreapta. Important e jurnalismul de calitate.

O media corectă nu e o media fără sare și fără piper, care nu încearcă să influențeze societatea, ci o media care încearcă să țină sus standardele de calitate.

*

Analiștii consultaţi de PressOne se așteaptă ca reţelele de socializare să joace un rol semnificativ și în această campanie electoral. Numai că efectele pozitive vor fi culese doar de către aceia care știu să utilizeze spațiul virtual în favoarea lor.

Asta pentru că alegerile parlamentare oferă mai puține oportunități unor mesaje personalizate decât alegerile prezidențialele din 2014, este de părere Radu Magdin.

„Social media e o platformă, iar pe o platformă pot fi și bune și rele, toate putând fi accelerate emoțional. Cred că PSD, principalul partid care a avut de furcă cu online-ul, a învățat din lecțiile trecutului și va face tot posibilul să nu enerveze lumea„, crede Radu Magdin.

Iulian Comănescu atrage atenția asupra limitelor internetului, unde cea mai mare felie este acoperită de Facebook. Rețeaua de socializare este mai puțin accesibilă vârstnicilor sau locuitorilor din zona rurală, care sunt înregimentați la vot mai curând de primar decât online.

„Uitați-vă la Nicușor Dan la locale: e un studiu de caz de așa nu, cu toate filmările acelea penibile și mesajele terne, deși a fost ‘candidatul Facebook-ului’. Iar despre rest nici nu merită să vorbim, conturile de președinți de partide arată de parcă ar fi ținute de simpli postaci.

Cu siguranță există și destui netoți dispuși să soarbă inepții politice pe Facebook, din moment ce totalul utilizatorilor români e de peste 8 milioane. Dar viralitatea, succesul le fac elitele și aici, la fel cum, acum 30 de ani, comentatorii de radio puteau induce o decizie de vot sau alta”.

*

„Orice cont personal de Facebook poate produce zgâlțâieli”

PressOne: Ce alte instituții de presă ar putea juca un rol important în campania electorală?

Iulian Comanescu: Posibil HotNews, fiindcă are ceva de ziar pentru ziariști. Uneori are capacitatea de a trage după el întreaga media. Din aceeași clasă ar fi RISE Project, care publică rar, dar zguduie piața.

Dar, altfel, orice blog de pe WordPress.com sau orice cont personal de Facebook poate produce zgâlțâieli, fiindcă, în ziua de azi, totul se preia și totul se viralizează.

Vezi, de pildă, povestea cu Elena Udrea și Alina Bica la Paris, de acum câțiva ani. A fost un blog care nici măcar n-avea domeniu propriu, desființat imediat ce a aruncat petarda.

Antonio Momoc: Cred că Digi24, B1 TV și Realitatea TV rămân actori mediatici importanți, dincolo de audiențele poate mai mici.

Televiziunile de știri devin interesante pe durata campaniei electorale. De acolo își extrag informația mulți alegători deja deciși, dar și mulți formatori de opinie care activează în online și nu doar.

Cazul Digi24 este cu atât mai interesant cu cât este perceput mai degrabă ca un post TV de știri neutru, echilibrat. Această reputație îi permite să încline balanța la un moment dat și să influențeze decisiv categoria nehotărâților.

Radu Magdin: Fiecare canal e important, atât timp cât are o audiență, fie ea mai generală sau mai nișată. De multe ori, nu poți ajunge la anumite grupuri-țintă decât dacă acei oameni văd, aud sau citesc ceva pe canalele lor de consum. Deci va fi mereu loc de influență pentru o televiziune, un radio sau o publicație online de nișă.

De ce credeți, de exemplu, că s-a dus Băsescu în 2009, pe ultima sută de metri, la OTV sau Iohannis, în 2014, la Taraf TV? Pentru o audiență diferită și relativ mare, la care nu ajungeau ușor pe alte canale și de care aveau nevoie.

*

PressOne: De ce tot mai mulți jurnaliști se înregimentează politic?

Iulian Comănescu: Sunt pe lumea asta oameni pe care îi chinuie talentul și ar fi dispuși să facă orice, inclusiv să cânte Trandafir de la Moldova sau să candideze la Primărie, ca Gabriela Firea, ca să iasă în față.

Petrișor Obae: N-aș dramatiza: trebuie să ne întrebăm care dintre cei de mai sus au fost vreodată, cu adevărat, jurnaliști. O persoană ca Denise Rifai nu are niciun fel de CV, e un rezultat al apucăturilor de Pygmalion ale lui Cozmin Gușă, care a mai inventat și personaje ca Laura Andreșan în trecut.

Antonio Momoc: Cred că una dintre cele mai riscante mișcări pentru democrație este transformarea jurnaliștilor sau a vedetelor în candidați sau migrarea jurnaliștilor către politica de partid.

Jurnaliștii și politicienii înțeleg că notorietatea și popularitatea obținute din activitatea de presă pot fi capitalizate în voturi. În star system-ul actual, celebritățile se bucură de încrederea pe care o aduce apariția cu regularitate pe sticlă. Aparițiile frecvente în prime-time-ul TV, relația permanentă cu publicul, cultivată prin întâlnirile din fiecare seară, câștigă încrederea publicului.

Aflate în criză de resurse umane, partidele mari recurg la vânătoare de vedete media. Cu cât figura jurnalistului este mai cunoscută, cu atât este mai interesantă pentru partidele aflate în criză de cadre.

*

„Mult din răspunderea verificării se deplasează de la jurnalist la public”

PressOne: Ce sfat aveți pentru consumatorii de presă împotriva manipulării la care vor fi expuși în această campanie electorală?

Iulian Comanescu: Odată ce consumatorul nu mai dă bani pe presă – nu c-ar merita să dea –, e cazul să își pună problema de unde are presa bani.

Cititorul/utilizatorul de site-uri de știri trebuie să ia tot ce primește cu o anumită distanță. Mult din răspunderea verificării și, în general, din criteriile de adevăr se deplasează de la jurnalist la public și treaba asta poartă un nume, competență media sau media literacy. E ceva ce se învață.

Antonio Momoc: Verificarea din mai multe surse, culegerea de informații atât din media tradițională, cât și din online, verificarea credibilității sursei și a istoricului ei sunt câteva dintre instrumentele pe care fiecare consumator de media sau fiecare alegător le are la dispoziție pentru a nu cădea victimă minciunilor, intoxicărilor, dezinformărilor sau trunchierilor.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€