Ilustrație © Maksymilian Luczynski | Dreamstime.com

Cum ne-au acaparat giganții tech viețile și ne influențează deciziile

Donald Trump, fostul președinte al SUA, s-a trezit cu toate conturile de social media închise și pus să folosească, pentru prima oară în mandatul său, canalele oficiale de care dispune pentru a comunica.

Pentru un politician și om de afaceri care a ajuns președinte în bună măsură și datorită contului său de Twitter cu 88 de milioane de urmăritori, asta s-a transformat într-o adevărată dramă. La fel și pentru mulți dintre susținătorii săi, care s-au grăbit să strige că liderul lumii libere este cenzurat într-un mod inacceptabil de către corporații gigant, care au ajuns să dicteze agenda publică.

Deși argumentul cenzurii este unul puternic, criticii lui Trump spun că, din contră, președintele are tot atâtea drepturi și obligații atunci când utilizează serviciile Twitter, Facebook și Youtube.

În traducere, giganții tech au tot dreptul să îl cenzureze pe președinte ca pe oricare alt cetățean dacă constată o încălcare a termenilor și condițiilor de utilizare a serviciilor lor.

Așa cum se întâmplă de multe ori, adevărul este și aici la mijloc și nu există doar alb și negru, doar o mulțime de nuanțe de gri.

Donald Trump și fenomenul populist depind complet de rețelele sociale. Ilustrație de Reniutami | Dreamstime.com

Da, Trump a încălcat termenii și condițiile când a îndemnat o gloată furioasă de susținători ieșiți din minți să atace Capitoliul pe 6 ianuarie și să întrerupă un proces democratic firesc, ceea ce a dus la moartea mai multor oameni. Trump a răspândit timp de mai multe luni informații false legate de alegerile pe care tocmai le pierduse și și-a incitat susținătorii să comită acte de nesupunere civică.

Problema este că Trump nu se afla nici pe departe la prima abatere în materie de incitare la violență și răspândire de știri false și conspirații. Abia pe final de mandat, când a fost clar că a pierdut și că va dispărea din politică, Mark Zuckerberg și Jack Dorsey și-au făcut curaj să îl alunge de pe platformele pe care le controlează. În plus, mai este și ceea ce putem numi dublu standard. În lume sunt o mulțime de dictatori sau fanatici religioși care nu au nicio problemă cu utilizarea conturilor lor de Facebook și Twitter.

Un răspuns adecvat al celor două companii, la care se adaugă și Google, care deține Youtube, ar fi să nu mai permită standardele duble și să acționeze la fel pentru toți cei care le încalcă termenii și condițiile, chiar dacă asta înseamnă să își diminueze serios numărul de utilizatori.

Timid și oricum târziu, Twitter și Facebook au început să elimine conturile care răspândeau conspirații și îndemnau la violență pentru a răsturna ordinea Constituțională.

În centrul acestor eforturi de cenzurare se află adepții QAnon, mișcare sectară ce reunește o serie de teorii conspiraționiste ce au drept punct comun credința că Trump și oamenii apropiați lui se află într-o luptă pe viață și pe moarte cu o cabală secretă globală ce încearcă să distrugă drepturile poporului american. Alături de alte grupuri de extremă dreapta, precum Proud Boys sau mișcarea Boogaloo, adepții QAnon s-au aflat în centrul asaltului asupra Capitoliului din 6 ianuarie.

Argumentul că prin cenzurarea lui Trump se încalcă Primul Amendament al Constituției Statelor Unite este unul fals. Acesta interzice puterilor statului să elaboreze legi ce ar pune în pericol libertatea de exprimare, religiei, presei sau adunărilor, nicidecum nu interzice unei companii private să își stabilească singură propriile reguli și să le pună în aplicare.

O critică la adresa marilor corporații care dețin platforme de socializare și care are însă argumente solide este protecția de care aceste corporații dispun prin lege. Secțiunea 230 a Communications Decency Act (CDA) din 1996 stabilește că un publisher al unui site are imunitate în fața unor eventuale procese intentate ca urmare a conținutului publicat de utilizatorii săi.

Cu alte cuvinte, platformele de social media nu sunt răspunzătoare pentru conținutul generat de utilizatorii lor. În același timp, Secțiunea 230 oferă protecție în fața unor procese civile platformelor online atunci când decid să elimine sau să modereze conținutul furnizat de utilizatorii lor (third-party content) pe care îl consideră ofensator sau obscen, atâta timp cât acționează cu bună credință.

În practică, această legislație specifică platformelor online le permite să evite foarte multe dureri de cap în instanță. Un exemplu concret este faptul că Dominion, compania care a furnizat mașinile de numărat și înregistrat voturi în SUA, a decis să îi dea în judecată pe cei care au răspândit informații false legate de activitatea sa și a amenințat mai multe posturi de televiziune afiliate dreptei și extremei drepte americane că vor fi târâte în procese tocmai pentru că au permis susținătorilor lui Donald Trump să răspândească aceste informații. Astfel de procese ar fi imposibile împotriva Facebook, Twitter sau Youtube tocmai din cauza secțiunii 230.

Noi suntem marfa – politicienii cumpără milioane de alegători

Viețile multora dintre noi se desfășoară din ce în ce mai mult în mediul virtual. Acolo ne întâlnim cu străinii, dar și cu prietenii. De acolo ne luăm informațiile, de acolo aflăm cele mai recente știri și în online ne facem cumpărăturile.

Dar Facebook, Twitter, Youtube, MeWe, Gab, Parler și alte platforme similare mai fac un lucru extrem de important, pe care însă nu îl percepem aproape deloc. Ne formează opiniile și ne influențează modul în care gândim.

Rețelele sociale ne dictează agenda personală, chiar fără să ne dăm seama. Ilustrație de © Jbugden | Dreamstime.com

Cum fac asta? Ei bine totul începe cu accesul la informațiile despre viața noastră și încrederea pe care le-o acordăm. Algoritmii acestor platforme sunt concepuți să crească interacțiunea în interiorul lor și să ne țină captivi.

Algoritmii ne urmăresc tot timpul și „văd” nu doar ceea ce ne place și cu cine interacționăm ci și cât de mult zăbovim asupra unei imagini sau asupra unui text, cât de rapid lăsăm un comentariu la o știre și cum răspundem la o reclamă. Scopul final al acestor algoritmi este să maximizeze profiturile și fac asta vânzând cea mai de preț marfă a platformelor – utilizatorul.

Din perspectiva noastră conturile noastre de social media par a fi gratis, însă asta înseamnă că noi suntem marfa. Iar această marfă poate fi cumpărată prin reclame plătite atât de magazine online, cât și de politicieni. Algoritmii care ne țin pe noi ocupați sunt însoțiți de cei care vând reclame oricui este dispus să ofere prețul cel mai bun pentru „marfa” de pe raft.

Cu timpul, acești algoritmi au ajuns chiar să facă mai mult decât să ne cunoască și au început chiar să determine anumite comportamente și să schimbe percepții. Nu este greu de intuit cum, prin investiții extrem de bine țintite în achiziția de informații despre utilizatori și reclame, mediul politic poate influența comportamentele a milioane de utilizatori.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Spre deosebire de televiziune însă, în social media este mult mai ușor de urmărit și raportat eficiența unor campanii datorită multitudinii de metrici pe care companiile ce dețin platformele sunt dispuse să le pună la dispoziția clienților.

Mulți spun că fără contul său cu peste 80 de milioane de utilizatori de Twitter și fără campania extrem de eficientă de pe Facebook din 2015 și 2016, Donald Trump nu ar fi ajuns niciodată președinte, chiar și cu ajutorul vădit interesat acordat de agențiile de spionaj ruse.

Și astfel ajungem la cel mai mare scandal privind modul în care o companie de consultanță s-a folosit de datele a zeci de milioane de utilizatori de Facebook în scopuri politice.

Scandalul Cambridge Analytica – canarul din mină

Pe vremuri, minerii luau în subteran canari închiși în cuști de metal și sticlă, cu o gaură ce le permitea păsărilor să respire. Rolul lor era să detecteze gazele periculoase, precum monoxidul de carbon, mult înainte ca o concentrație de astfel de gaze să devină periculoasă pentru om.

Canarul din mina în care ne-am cufundat toți în epoca modernă – dependența de social media – a fost scandalul Cambridge Analytica. Acesta a ajuns la urechile publicului în martie 2018, când publicații precum New York Times au relatat cum această firmă de consultanță politică achiziționase date despre zeci de milioane de utilizatori Facebook, date ce ar fi trebuit să fie confidențiale. Datele erau de la un cercetător care spusese oficialilor Facebook că le va folosi doar în scopuri academice.

Artistul american Eric Yahnker l-a pictat pe Mark Zuckerberg cu trăsăturile și chica lui Donald Trump pentru a sublinia aportul major al rețelei Facebook în alegerea acestuia ca președinte al SUA. Foto: Laurence Agron | Dreamstime.com

Cambridge Analytica a fost fondată în 2013 ca subsidiară a SCL (Strategic Communication Laboratories) Group și a fost implicată în influențarea a sute de campanii politice de-a lungul anilor pe întreg globul. Printre persoanele cele mai importante implicate în firmă se regăsesc Robert Mercer și fiica sa Rebekah Mercer, precum și Steve Bannon, ca vicepreședinte.

Familia Mercer este una dintre cele mai influente în mișcarea conservatoare din SUA și a finanțat multe cauze de extremă dreapta și publicații cu aceeași orientare precum Breitbart, care l-a susținut pe Donald Trump încă din primele zile ale campaniei pentru președinție, în 2016.

Bannon este fostul strateg-șef al lui Trump și unul dintre cei mai importanți oameni din umbra victoriei sale surprinzătoare de acum cinci ani. Mai nou, Bannon este și acuzat că ar fi deturnat în scopuri personale o parte din banii donați de susținătorii lui Trump în cadrul unei campanii de strângere de fonduri pentru construcția faimosului zid de la granița cu Mexicul. Iar Bannon a fost grațiat de către Trump în ultima sa zi de mandat, asta ca cercul să se închidă complet.

Cambridge Analytica a fost implicată într-o altă campanie cu rezultat neașteptat: cea pentru Brexit din 2016. Compania și practicile sale ilegale și imorale au fost folosite de către susținătorii campaniei pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană cu mare succes.

Așadar, putem vedea cum în bună parte marea revoluție populistă din 2016 din SUA și Marea Britanie este rodul unei campanii ilegale de manipulare a datelor furnizate de giganții social media.

La scurt timp după dezvăluirile de presă, Cambridge Analytica și SCL Group a fost dizolvată, însă o serie de alte firme având legături cu SCL Group există și în ziua de astăzi, așadar nu poate fi exclus faptul că practicile ilegale nu au fost abandonate, ci doar rafinate.

Ceea ce vedem astăzi în materie de cenzurare a vocilor ce transmit mesaje violente și conspiraționiste este o consecință directă a lecțiilor învățate în ultimii ani, după scandalul Cambridge Analytica.

Amazon – gigantul care controlează din umbră internetul

Amazon are o greutate cel puțin la fel de mare precum oricare dintre giganții care controlează platformele de social media, atunci când vine vorba de puterea de a controla internetul.

Amazon Web Services (AWS) este cea mai profitabilă parte a corporației condusă de Jeff Bezos și poate cea mai puțin înțeleasă de publicul larg. În primul trimestru din 2020, AWS a generat venituri în valoare de 10 miliarde de dolari, ceea ce a reprezentat 13,5% din veniturile totale ale corporației Amazon. AWS a crescut în mod constant cu 30% de la trimestru la trimestru și a ajuns să fie coloana vertebrală a internetului în ziua de azi.

Jeff Bezos, patronul Amazon, s-a aflat deseori pe un curs de coliziune cu Trump.
Ilustrație de © Mariobread | Dreamstime.com

AWS este de fapt o serie întreagă de produse și servicii destinate găzduirii aplicațiilor, site-urilor și bazelor de date. AWS oferă oricui dorește posibilitatea de a stoca în „cloud”, în deplină siguranță, toate informațiile necesare pentru a pune pe picioare și a administra un site.

Datorită dimensiunilor, compania reușește să genereze economii de scară enorme și să fie astfel extrem de competitivă. AWS oferă astfel o soluție rapidă și convenabilă de a obține rapid serviciile dorite fără a fi nevoie de investiții masive în servere dedicate sau în personal specializat. Cu AWS, companiile plătesc exact ce folosesc, cât timp folosesc, dezavantajul major fiind că această flexibilitate creează dependență, după cum aveau să descopere fondatorii Parler.

Platofma Parler, având ca investitori, deloc întâmplător, pe familia Mercer, s-a erijat ca o alternativă la Twitter pentru conservatorii americani sătui să fie cenzurați. Parler, pe de altă parte, promite, prin vocea fondatorului și CEO-ului său, John Matze, să fie un refugiu unde libertatea exprimării este absolută. Asta înseamnă însă și că mesajele violente, rasiste sau conspirațiile sunt le ele acasă, iar asta contravine politicii Google, Apple și Amazon.

Aplicația s-a văzut scoasă de pe internet odată ce Google și Apple au eliminat-o din propriile magazine, iar Amazon i-a tăiat accesul la AWS. Timp de mai multe zile, Parler a dispărut complet cât timp și-a căutat o altă gazdă, acum este din nou online, dar, se pare, că este găzduită pe servere rusești. Ce surpriză!

Final de drum

Acum, Trump se gândește să își dezvolte propriul imperiu media și chiar o prezență în social media complet independentă de Facebook și Twitter. Dacă vrea să rămână relevant în politica americană, nici nu prea va avea de ales. Problema sa este că și cu investiții masive, nimic nu este garantat într-o lume în care și-a făcut dușmani toate marile corporații din domeniu.

Revolta populistă din 2016 începută în SUA și Marea Britanie, pe care unii o vedeau extinzându-se în toată lumea occidentală pe fondul exploziei platformelor de social media se încheie într-un mod trist pentru inițiatorii ei.

Trump a plecat de la Casa Albă înfrânt, redus la tăcere și repudiat de către mulți dintre aliații săi republicani. Lipsit de poate cea mai de preț posesiune a sa, contul de Twitter cu peste 88 de milioane de urmăritori, Trump va trebui să se confrunte cu o serie de anchete penale, precum cele din statul New York, unde, împreună cu firmele sale, este investigat pentru fraudă fiscală.

În același timp, mai mulți dintre aliații săi, precum Paul Manafort, fost șef de campanie, Roger Stone, prieten apropiat și consilier, sau Steve Bannon, au reușit să scape de pușcărie doar datorită clemenței asigurate de fostul președinte pe final de mandat.

Momentan, pericolul populist pare să fie fost înlăturat din SUA, așa că după un an 2020 marcat de o pandemie globală, putem fi mai optimiști la începutul lui 2021.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...