Cum e să fii femeie în Parlamentul României

Ioana Epure

Director editorial

Maria Tufan

Redactor

Cum e să fii femeie în "cel mai înalt for legislativ al țării"? Am întrebat nouă femei care muncesc în Parlament cum se simt alături de colegii lor și dacă misoginismul dispare dincolo de ușile legislativului.

Am aflat că, în România anului 2020, în Comisia de apărare a Camerei Deputaților nu există membri femei. Acestea sunt locurile pe care și le împart domnii la început - iar doamnele sunt invitate apoi în comisii precum: egalitatea de șanse sau muncă...

Am mai aflat că parlamentarii nu se sfiesc să facă glumițe tâmpite despre colegele lor. De pildă, în lift: „e o femeie ușoară, n-o să afectez greutatea liftului”... Și că solidaritatea nu vine întotdeauna de unde o aștepți.

Ilustrație de Lucian Muntean

Cosette Chichirău (42 de ani), USR, deputată de patru ani

„După momentul cu Șerban Nicolae nu am simțit niciun fel de solidaritate din partea femeilor”

Cosette Chichirău (42 de ani)

"Este dificil să fii femeie în general pe lumea asta. În Parlament este foarte greu, dar cred că din poziția mea de deputat îmi este mai ușor decât multor altor femei - mă refer la funcționarii sau la personalul feminin care nu are protecția asta a funcției de demnitar.

Mulți bărbați au impresia că femeile au un rol ornamental, adică ești acolo ca să fie locul un pic mai frumos. Ești acolo pentru că i-a plăcut cuiva de tine sau ceva de genul ăsta. Și, de exemplu, eu sunt în Comisia de buget și, dacă mai este vreo femeie, e în general de la PSD, restul partidelor nu au nicio femeie în comisie.

Au fost bărbați care m-au hărțuit chiar în comisie. Cel mai faimos dintre ei fiind chiar fostul ministru al Finanțelor, Eugen Teodorovici. Eu îl întrebam despre buget sau diverse ordonanțe sau propuneri legislative și el făcea comentarii despre cum arăt, cum sunt îmbrăcată, mă invita la cafea, să vorbim în privat - adică niște lucruri care nu se fac în niciun mediu profesional.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Și asta de față cu toată lumea.

Deci dacă în public, cu camere de luat vederi, zicea așa, vă imaginați, poate, cum ar face fără camere. 

Deci, da, există misoginism în Parlamentul României, e ca în orice altă parte a societății, Parlamentul nu e ceva mai rafinat din păcate. 

După momentul cu Șerban Nicolae nu am simțit niciun fel de solidaritate din partea femeilor, iar publicul general s-a împărțit în două.

O parte care spunea că e vina mea, că eu l-am instigat, știți chestia cu "de ce purta fustă scurtă" - adică ceva asemănător, că de ce am vorbit cu el. Păi eu nu l-am obligat să se comporte așa, eu doar aveam o conversație. Și o parte a publicului care s-a arătat revoltată, dar așa cum te arăți revoltat de bădărănie în general. 

Nu am observat o susținere între femei, indiferent de partid, aș zice că suntem destul de izolate. Probabil pentru că suntem oricum puține și împărțite - multe sunt în partidele mai conservatoare și poate nici cultura partidului nu le-ar permite să se solidarizeze cu alte femei. Cu siguranță ar ajuta [n.red.- să fim mai solidare una cu alta], dar nu văd cum s-ar putea înfăptui. Cred că până la urmă tot schimbările în societate ne-ar ajuta cel mai mult."

Mara Mareș (28 de ani), PNL, deputată de 4 ani

Mara Mareș (28 de ani) este și președinta Tineretului Național Liberal (TNL)

"Dacă ar fi să acuz vreo discriminare la adresa mea, ar fi aia de vârstă. 

Acum, desigur, problema reprezentativității femeilor în Parlament și în politică există, e reală. Dar nu am avut experiențe neplăcute, deși știu că ele există. Sunt cel mai tânăr parlamentar și asta înseamnă că primesc o atenție în plus, care nu e întotdeauna favorabilă.

Credibilitatea mea nu e aceeași cu a altcuiva din altă poziție.

Dar eu nici nu am tendința să mă victimizez și să pun neîmpliniri politice pe seama faptului că sunt femeie. 

Sunt convinsă că sunt și alt gen de exemple. E o realitate asta și așa cum vedem lucrurile în Parlament, trebuie să ne gândim că în societate e, de fapt, mult mai grav.

Am văzut și săptămâna trecută reacțiile la ce i s-a întâmplat Danielei Crudu - că a meritat să fie bătută. Deci problema generală e una de mentalitate - că o femeie nu poate la fel de mult ca un bărbat. E absolut irelevant când vine vorba de putere, competență și potențial dacă ești femeie sau bărbat.

Eu mă simt de-a dreptul oripilată când aud un bărbat la tribuna parlamentului făcând niște comentarii urâte la adresa unei femei, fie că e din PNL, PSD, USR sau de oriunde altundeva. Lucrurile astea nu au nicio legătură cu politica, țin de educație și de mentalitate"

Roxana Mînzatu (40 de ani), PSD, deputată de 4 ani

Roxana Mînzatu (40 de ani), deputată din partea Partidului Social Democrat

"Pot să compar cum e să fii femeie în Parlament versus cum e să fii femeie în alt job, în mediul privat. Sau cum e să fii femeie într-o altă poziție în administrația locală.

Cred că m-a surprins să constat că la acest nivel destul de înalt de reprezentare există o doză de misoginism mai mare decât ce am putut eu constata în activitatea mea profesională și politică anterioară.

În Parlament mi s-a părut că lucrurile se separă și că o femeie a avut de multe ori nevoie de mai multe resurse ca să convingă de seriozitate demersului ei sau ca să se facă auzită.

Chiar pe dezbaterea asta, pe ultima moțiune de cenzură, nicio femeie nu a avut ocazia de a se exprima.

Femeile poate nu se duc foarte puternic în momentele de agresivitate maximă ale politicii, ele fiind mai constructive, mai calme.

Au fost câteva voturi în primii ani de mandat care se legau de proiecte de lege care vizau drepturile femeilor, hărțuirea stradală, și momente în care eu am putut simți rumoare în sală și anumite reacții ironice sau cu o anumită doză de superioritate din partea unor colegi bărbați care dădeau semne că proiectele astea de lege nu sunt neapărat prioritare. Sigur, proiectele au trecut, au fost votate, dar reacțiile eu le-am putut auzi, simți, vedea.

Între femeile deputat din diverse partide politice s-a creat, pe anumite teme, anumite proiecte de lege, care au fost inițiate de femei parlamentar, o anumită solidaritate. Femei din toate partidele au susținut proiecte care au vizat drepturile copilului, drepturile femeilor. 

Într-o ședință de plen de acum câțiva ani din camera deputaților, cineva, nu știu din ce partid era, a jignit-o pe colega noastră Andreea Cosma, deputat de Prahova. M-am dus la microfon și am cerut președintelui de ședință să fie sancționat vorbitorul.

Cred că de fiecare dată când astfel de derapaje sunt constatate, trebuie exprimată public atitudine, din partea tuturor. Până la urmă, de la violența verbală pornește orice alt tip de violență."

Florina Presadă (42 de ani), USR, senatoare de 4 ani

Florina Presadă (42 de ani), senator USR din 2016.

"Nu este așa cum mă așteptam eu să fie. Credeam că ajung într-un loc în care primează dezbaterea și argumentele, dar toată lumea se raportează la toată lumea de pe pozițiile de putere pe care le are.

A existat o oarece atitudine de condescendență față de mine la început de mandat, în parte pentru că eram femeie, în parte pentru că eram dintr-un partid nou. La început, când eram singura femeie din Comisia de administrație publică, eram adesea întrebată "da’ ce știți dumneavoastră, domnișoară, despre administrația publică?"

Acum putem avea o discuție cu argumente și chiar dacă pozițiile membrilor comisiei diferă, nu mi se mai spune "domnișoară, nu știți despre ce vorbiți", ci mi se spune "doamna senator, aveți dreptate, numai că votul nostru este motivat politic". 

Există remarci sexiste pentru că unii dintre parlamentari așa înțeleg ei să răspundă unor argumente sau acuzații care nu îi avantajează. Toate remarcile sexiste de la adresa mea au venit în urma unor luări de poziție pe care eu le-am avut.

Episodul Manda s-a petrecut chiar în contextul Codului administrativ, pe care partidul său îl modifica. Și cred că asta e atitudinea omului care nu are argumente. Sigur că sunt motivate și de o cultură care la noi încurajează misoginismul sau sexismul. 

Nu se simte niciun soi de solidaritate între femei. Am văzut și doamne senatoare PSD, de exemplu în episodul cu cărțile, care erau foarte încântate se uitau la mine așa cu privirea de "bine ți-a zis-o". Solidarizarea se petrece pe linie de partid, nu pe criterii de gen. 

În România, femeia e fie ridiculizată, fie obiectivată, fie înjurată, atunci când ajunge parte într-un conflict. Și nu mi s-a întâmplat doar mie, e clar că sunt reacții ale celor de la putere care vin în contextul în care noi am devenit incomode. O atitudine de tipul nu mai am ce să spun, te insult. E o capitulare în fața argumentelor, din punctul meu de vedere. 

Riscul să fii judecată mai mult decât un bărbat în funcție de ce zici, cum ești îmbrăcată, e clar mai mare la o femeie. Probabil că dacă o femeie ar face aceleași lucruri ca un bărbat, cred că reacția publică ar fi mult mai dură. Se fac remarci la adresa ținutelor, clar, mai ales dacă ai o rochie roșie, cei de la PSD simt nevoia să facă o remarcă, simt că această culoare le aparține. 

De ce zâmbești așa, de ce…sunt tot felul de comentarii care nu au legătură cu ce vorbesc. Dar nu am făcut vreo concesie ținutei mele publice pentru politică - nu m-am tuns, nu am încetat să port fustă sau rochie, însă, da… poate pentru că suntem și foarte obișnuite cu genul ăsta de remarci, ajungem să nu le mai băgăm în seamă. Ceea ce e și bine și rău, că pe de-o parte trebuie să nu ne lăsăm afectate de tot felul de comentarii. 

Lucrul ăsta nu e ușor de făcut, mai ales dacă femeile văd ceea ce se întâmplă în Parlament și toate insultele și limbajul din politică. Pentru că trebuie să spunem politica este prin excelență un loc violent, cel puțin în România. Și un politician va fi întotdeauna evaluat pe criteriul cât de bătăios este și atunci e foarte posibil ca unele dintre femei să aibă o reținere în a se implica.

Un alt lucru pe care l-am remarcat e că dacă o femeie vine și spune o idee și imediat după vine un bărbat și zice aceeași idee, va fi citat bărbatul. Poate să fie supărător și descurajator, dacă nu ești creditat cu meritele acelei idei sau cu contribuții. Sunt și lucruri mici și fine pe care le observi la un moment dat." 

Gabriela Podașcă (35 de ani), Pro România, deputată de 8 ani

Gabriela Podașcă (35 de ani), deputată pe actualul legilastiv, din partea partidului Pro România, din 2018.

"Acum, trebuie să fim sinceri și să recunoaștem că existe derapaje de limbaj, însă vedem că de multe ori sunt mai degrabă sancționate de mass-media decât de Parlament. Dar să știți că ușor-ușor eu cred că asistăm la o schimbare de generație, inclusiv când vine vorba de echitate de gen și a oportunităților oferite femeilor.

Glumeam cu colegele mele într-o zi și spuneam că trebuie să fim mult mai conștiente că votul din parlament al unei femei e egal cu cel al unui bărbat. Și noi suntem alese de cetățeni, am făcut campanie, am făcut programe și proiecte susținute în fața oamenilor. Dar dacă noi am înțelege aceste lucruri, poate că am fi mult mai îndrăznețe și ne-am implica mult mai mult, inclusiv în ceea ce înseamnă dezbaterea politică.

Revenind la situația femeii din Parlament, în momentul de față nu există, de exmplu, nicio doamnă în Comisia de apărare de la Camera Deputaților.

Îmi e greu să cred că în tot Parlamentul nu se găsește nicio femeie preocupată de acest lucru. Ori, ceea ce observăm e că în momentul în care se face împărțirea pe comisii sunt întrebați mai întâi domnii unde vor, apoi femeile sunt repartizate fie la comisia de muncă, fie la cea pentru egalitate de șanse, pe când domnii merg la buget, economică și apărare.

Deci vedem anumite stereotipuri care sunt promovate în societate și care se regăsesc și în Parlament. 

De multe ori glumim și spunem că dacă am fi bărbați probabil că am cuceri lumea. Eu m-aș întoarce și la experiența din primul mandat pentru că între 2012 și 2016 eram printre cei mai tineri parlamentari.

Îmi amintesc că la vremea respectivă am stat să mă gândesc cum anume o să reușesc eu pe de-o parte să le demonstrez oamenilor că pot face față.

Și am decis să nu acord interviuri care aveau legătură cu viața mea personală sau interviuri care să le dea oamenilor ocazia să vorbească despre altceva decât despre realizările mele de parlamentar sau proiectele mele. 

Știu că la un moment dat erau colegi care se uitau cum erau îmbrăcate doamnele din Parlament, adică lucruri care nu aveau nicio legătură cu activitatea lor. Poate sunt alte doamne care au avut experiențe mai neplăcute, dar eu am reușit în felul ăsta să nu vorbesc decât despre ce am reușit să fac.

Iar chestiunea cu ținuta ține în primul rând de personalitatea fiecăruia și de ceea ce vrea să transmită în spațiul public. Eu nu am simțit niciodată că e important să pun accent pe haine. Dacă noi am reuși să nu picăm în această capcană că haina îl face pe om, am fi mult mai atenți la ce se întâmplă în Parlament. Dar din păcate da, opinia publică mai induce uneori această idee de haide să vedem în ce s-a îmbracat acest parlamentar. 

Deși nu am niciun exemplu în care să mi se fi întâmplat mie, pot face comparație cu prima ședință de plen din mandatul 2012-2016 un coleg a jignit o colegă de plen și nu am văzut nicio reacție de sancționare din partea vreunui coleg. Ori acest lucru nu are treabă nici cu politica, nici cu partidul din care faci parte, ci cu educația. Trebuie sancționate puternic de colegi astfel de derapaje, mai ales de colegi, că indiferent de partid, toți suntem colegi. 

Și mai cred că de fiecare dată când vedem un comportament deplasat, ar trebui sancționat serios. Că nu suntem acolo să ascultăm inepțiile unora, ci să reprezentăm oamenii"

Izabella-Agnes Ambrus (43 de ani), UDMR, deputată de 4 ani 

Izabella-Agnes Ambrus (43 de ani), deputată UDMR în ultimul legislativ.

"Cu siguranță e mai greu să te faci auzită ca femeie decât ca bărbat, dar asta nu doar în Parlament, ci în general, dacă ești femeie și reușești să accezi la o funcție mai înaltă, eu zic că e de două ori mai multă muncă pentru noi.

Simt că în general e clar că bărbații se uită și cum ești îmbrăcată și nu trebuie să le dai ocazia să comenteze, deci, da, trebuie să fii mai atentă la asta, să încerci să nu te expui, te îmbraci clasic, ca să nu se nască discuții. 

În general, există solidaritate între femeile din parlament, lăsând la o parte apartenența de partid. Un exemplu e violența domestică, unde am discutat majoritatea femeilor din Parlament pentru a trece în revistă toate aspectele legii. 

Cred că da, reprezentativitatea redusă pentru femei vine din mentalitate și din societate. E de dorit să avem mai multe feme în Parlament, dacă procentul din viața reală e de 50-55%. Dar faptul că nu se întâmplă asta vine din faptul că așa am fost, inclusiv noi femeile, educate, că noi ne ocupăm de copii, iar bărbații sunt cei care câștigă. De-aia e mai ușor ca bărbații să acceadă la funcții înalte. Ei sunt mai puțin implicați în treburile gospodărești, ale familiei, deci cineva trebuie să rămân acasă. Câți sunt cei care ajută femeia să crească profesional?"

Ilustrație de Lucian Muntean

Silvia Dinică (44 de ani), USR, senatoare de 4 ani

Silvia Dinică (44 de ani), senator USR

"Nu e ușor să fii femeie în Parlament. La început, în prima și a doua sesiune, în comisiile unde eram membru eram singura femeie. Acum suntem două în Comisia economică. Și suntem puține. Suntem puține în Parlament, puține în consiliile locale, puține în roluri de lideri.

Nu e ușor să fii în viața politică pentru că nu e ușor să împarți timpul cu familia. Sunt două obstacole. Primul obstacol pe care îl au femeile e să ia decizia de a se implica. Pentru că realizezi că pierzi o mulțime de momente alături de familie. Dar încerc să schimb lucrurile pentru copii și pentru asta înțeleg că o să însemne un timp departe de familie și înțeleg că or să fie multe momente în care n-o să fiu acolo, deși mă împart cât pot de mult. Și am avantajul că locuiesc în București. Pot să ajung acasă să facem teme sau să citim o poveste.

Dar gândește-te la situația femeilor care sunt parlamentari în alte circumscripții. Trebuie găsită o soluție cu familia, cu bunici, cu soți, cu persoane apropiate. Eu am doi copii, de grădiniță și de școală generală. Ritmul este intens, și în același timp tu trebuie să știi că ai serbare la grădiniță, care e personajul, că repetăm poezia.

În societatea noastră bărbații au mai puține responsabilități la nivel de familie ca prezență. Partea asta de ținut program copiilor, de coordonat când ajung într-o parte, când ajung în alta, când e cursul de baschet. Dacă nu ai ajutor acasă, nu poți să faci jobul ăsta.

Un Parlament cu 50% femei ar fi mult mai calm. Discursul ar fi mai mult setat către construcție, dezbateri care să proiecteze un viitor. Care să încurajeze colaborarea"

Cristina Prună (35 de ani), USR, deputată de 4 ani

Cristina Prună (36 de ani), deputată din 2016

"Să fii în politică, ca femeie, cred că e un lucru destul de neobișnuit.

A fost destul de greu să lupt cu imaginea femeilor promovate în ultimii 30 de ani din politică. De exemplu eu sunt singura femeie din Comisia mea, toți ceilalți sunt bărbați cu vârste peste 50 de ani.

La început mi-a fost destul de greu să nu fiu întreruptă, să nu fiu luată peste picior, în primul an a fost o luptă continuă, acum situația s-a mai ameliorat. Pe toate proiectele unde am ceva de spus simt că sunt ascultată mai bine și de colegii din comisie și de la ministere și de la tot felul de agenții. 

Nu îmi aduc aminte de remarci misogine la adresa mea, dar am văzut în Parlament, cu siguranță au existat. Au fost luări de poziții chiar și din partea unor bărbați pentru a le lua apărarea, dar nu-mi aduc aminte să fi fost o acțiune concretă din partea femeilor din Parlament, însă așa cum ziceam e ca la nivelul acțiunii să demonstrăm fiecare dintre noi că sexul și vârsta contează mai puțin și că putem să convingem prin acțiunile pe care le luăm. 

Aici aș zice că inclusiv mesajele pe care le primesc pe pagina mea de Facebook sunt mai concentrate pe imaginea mea, pe felul în care mă machiez, cum mă îmbrac, chiar de la unele femei, cărora nu le-a plăcut cum am apărut la TV. Cred că da, se concentrează atenția la o femeie politician mai mult pe aspectul fizic"

Flavia Dobrescu (23 de ani, consilier politic USR și angajată în Parlament la cabinetul deputatului USR Tudor Benga)

Flavia Dobrescu (23 de ani)

"În țara noastră e mai ușor pentru un bărbat să se afirme în domeniul politicii, pentru că atunci când ești femeie întotdeauna te confrunți cu o grămadă de stereotipuri.

Lumea atunci când te vede, dacă nu te cunoaște dinainte, o să presupună, cel mai probabil, că ești femeia cuiva. Nu că ai fi un om competent, care a ajuns acolo pe cont propriu. Este un efort suplimentar pe care îl depui și o să reușești, dar într-un timp mai mare și cu mai multă energie. 

N-aș putea să zic că simt solidaritate feminină indiferent de culoarea politică. Și simt că există momente în care, într-adevăr, simt nevoia să fiu mai precaută.

Dacă umblu singură pe holurile Parlamentului, neînsoțită de altă persoană, automat este un risc și mi s-a întâmplat de multe ori, de-a lungul timpului să vină bărbați necunoscuți și să-mi facă avansuri, folosind faptul că au o funcție înaltă, ca și cum n-ar fi sute de demnitari acolo și eu ar trebui să fiu impresionată de faptul că vine el și-mi spune că e senator. 

În lift, au fost situații în care bărbații cu care eram au făcut glume nepotrivite. Domnul în cauză este recunoscut pentru comportamentele misogine, a fost și un scandal cu Florina Presadă cu același individ.

Eram într-un lift cu mai mulți oameni și în momentul în care s-a oprit liftul și am dat și eu să intru lumea a constatat că e foarte aglomerat, eram pregătită să mă retrag, dar s-a făcut spațiu, și în momentul în care am intrat, domnul a spus, față de colegii lui, că e în regulă că am intrat și eu, că "oricum sunt o femeie ușoară, n-o să afectez greutatea liftului". 

Și un exemplu mic și trivial de schimbare, dar simplu de pus în practică, ar fi ca bărbații să dea mâna cu femeile, pentru că e un lucru care se întâmplă mult mai rar decât ai putea crede.

Chiar au fost situații în care a trebuit să insist ca diferiți oameni politici să dea mâna cu mine, deși au dat mâna cu ceilalți oameni din grup, care erau bărbați. Salută doar dând din cap sau există cazuri în care pur și simplu nu te salută.

Ilustrație de Lucian Muntean

Notă: Pentru realizarea acestui material au mai fost contactate, fără succes, și Raluca Turcan (PNL), Adriana Săftoiu (PNL), Ana Birchall (neafiliat), Natalia Intotero (PSD), Rodica Boboc (PSD), Csep-Eva Andrea (UDMR).

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€