Cum arată un oraș cu adevărat "verde" și cum îl putem construi și în România

WeTown este un proiect de cartier sustenabil care ar putea fi construit în Abbotsford, Canada. Cu o populație estimată la 40.000 de locuitori, WeTown reprezintă o extindere planificată a orașului de 140.000 de locuitori, una care face trecerea de la tipul de mediu urban cu care suntem obișnuiți, destinat mai degrabă mașinilor decât oamenilor, la un nou tip de localitate: orașul inelar.

Locuitorii din WeTown nu vor mai folosi mașinile pentru a se deplasa: toate clădirile de locuit și de birouri vor fi legate între ele printr-o pasarelă pietonală circulară, prin intermediul căreia vor ajunge oriunde vor în doar 8 minute.

Deplasarea se va face pe jos, prin lifturi, scări și trotuare rulante, sau cu biciclete și trotinete electrice. Pentru distanțe mai mari și conexiunea cu vechiul oraș, cu fabricile sau aeroportul, locuitorii vor folosi un transport în comun ultramodern, rapid și confortabil.

În plus, WeTown dedică o mare parte din spațiu parcurilor și zonelor pietonale, pentru că transportul de marfă este subteran și integrat cu clădirile pe verticală, iar densitatea urbană este mare: 40.000 de locuitori pe o treime dintr-un kilometru pătrat, în special datorită clădirilor sub formă de zgârie-nori.

În centrul acestui cartier al viitorului sunt proiectate spații de socializare, piețe și restaurante. Partea cea mai interesantă e că poate fi construit modular, cu extensii repetate pe măsură ce zona se dezvoltă.

Consumul de apă și de electricitate este redus cu 50% datorită reciclării și structurilor care se ventilează singure, în timp ce energia provine din surse regenerabile.

Orașul este de tip smart, rezilient și sustenabil.

Impactul său asupra mediului este mult mai redus decât al oricărui alt tip de oraș. În plus, datorită automatizării, mare parte dintre locuitori lucrează în industriile high-tech și în servicii.

WeTown este un proiect care a câștigat mai multe premii internaționale de arhitectură, dar nu este singurul. Orașe integrate și sustenabile sunt planificate peste tot în lume, fie de la zero, fie sub forma unor cartiere noi ridicate în jurul orașelor vechi.

Am putea avea așa ceva și în România?

Lungul drum către orașul sustenabil în România

Astăzi, peste 55% dintre români trăiesc în mediul urban, dar acest procent este estimat să se apropie de 70% în 2030, dacă actualele tendințe se mențin. Până la mijlocul acestui secol, va ajunge la 77%, conform unor studii ONU.

Depinde doar de noi dacă vom transforma orașele în oaze de liniște și bunăstare sau în ghetouri sufocante.

Conceptul de sustenabilitate le este încă străin românilor, iar orașele noastre se confruntă cu furtuna perfectă: un aflux mare de populație, în absența unor politici coerente de dezvoltare.

Efectul este devastator: calitatea vieții scade, se dezvoltă cartiere-ghetou, poluarea crește, educația și sănătatea intră în colaps, iar sistemele de transport nu fac față.

Sustenabilitatea este însă un concept ușor de înțeles: gândești viitorul unui oraș astfel încât calitatea vieții locuitorilor să crească în permanență, fără ca mediul înconjurător să aibă de suferit.

Este însă mult mai greu de aplicat.

Pentru asta, ai nevoie de o strategie integrată la nivel regional și național, pentru că nu poți gândi viitorul unui oraș izolat de mediul în care acesta se dezvoltă.

Un oraș sustenabil nu consumă mai multe resurse decât poate suporta mediul înconjurător, indiferent că vorbim despre energie, materii prime sau resurse umane. Dimpotrivă, orașul este gândit să țină cont de impactul social, economic și de mediu fără să compromită calitatea vieții generațiilor viitoare.

Există două elemente-cheie ale sustenabilității: orașele trebuie să devină smart și reziliente.

Un oraș smart folosește internetul și computerele ca să colecteze datele necesare unui management adaptat nevoilor locuitorilor săi.

Un oraș rezilient este capabil să reziste unor catastrofe naturale (cutremure, inundații, incendii, schimbări climatice) și să-și revină cât mai repede de pe urma acestora.

Aceste trei concepte – sustenabilitate, smart, reziliență – sunt esențiale pentru că, îl lipsa lor, orașele devin necompetitive economic, cu efecte devastatoare atât asupra locuitorilor, cât și asupra mediului.

Dar cum putem ajunge să avem orașe sustenabile în România? Un cartier de genul WeTown pare SF pentru țara noastră, nu-i așa?

Ei bine, nu neapărat.

Astfel de proiecte ar putea fi implementate oricând cu sprijinul municipalităților, exact pe terenurile care azi sunt năpădite de suburbii cu case individuale − de departe cea mai ineficientă și mai dăunătoare dezvoltare urbană.

În timp ce orașele din Vest încearcă să rezolve problemele acute cauzate de suburbiile pline cu case pe 1-2 niveluri, România are avantajul că dimensiunile acestor suburbii sunt încă relativ reduse.

Dar dacă nu se vor lua măsuri pentru dezvoltarea integrată și pe verticală, vom ajunge ca peste 30 de ani să ne luptăm cu același probleme de trafic supraaglomerat, prețuri mari și ore pierdute pe navetă.

Pentru început, până să ajungem atât de departe, trebuie să ne oprim din a face lucruri care mai mult dăunează decât fac bine.

În primul rând, trebuie să ne recentrăm orașele pe om, și doar pornind de la el să construim un mediu în care să-ți facă plăcere să trăiești.

Asta presupune, uneori, să iei măsuri contraintuitive.

De exemplu, trebuie să încetăm să ne dezvoltăm mediul urban aplicând tehnologii și principii din anii ’50, așa cum se face acum în orașele noastre principale, unde edilii construiesc noi bulevarde, parcări la sol și pasaje rutiere destinate mașinilor individuale (sau nici atât).

De asemenea, trebuie să oprim agresiunea dementă contra spațiilor verzi și să convingem cetățenii că traiul împreună nu se face din mașină, ci în zone pietonale aerisite, sigure și înverzite.

În al doilea rând, trebuie să conectăm orașul la locuitori și viceversa.

Orașul smart este un oraș conectat.

Primăria știe, în orice moment, unde sunt fluxurile mari de mașini și de pietoni, care este calitatea aerului, unde apar gropi și unde a fost distrus domeniul public, care sunt zonele cu criminalitate, unde trebuie să intervină ca să repare iluminatul etc.

Dar și locuitorii pot afla aceleași informații pe propriile telefoane mobile, indiferent că e vorba despre timpul de așteptare la autobuz sau despre rutele pe care le pot urma ca să ajungă mai rapid la serviciu.

În al treilea rând, orașul rezilient este gândit să reziste la catastrofe naturale: la noi, acestea sunt, în special, cutremurele.

Tehnologia poate ajuta la inventarierea clădirilor periculoase, iar edilii trebuie să intervină rapid și să le consolideze în următorii câțiva ani, altminteri un cutremur mare va duce la mii de morți și zeci de mii de răniți în România.

În alte orașe, precum Tulcea, care este inundat aproape în fiecare primăvară, soluțiile țin de înțelegerea faptului că inundațiile − care odinioară se produceau o dată la câteva decenii − apar tot mai des din cauza schimbărilor climatice și a vremii extreme.

Putem spera la orașe smart și sustenabile în România?

În câteva orașe din țară există deja aplicații de smartphone prin care locuitorii pot sesiza probleme sau încălcări ale legii.

Dar nu trebuie să treacă mult timp sau să fie cheltuiți foarte mulți bani: aplicația folosită de un sector din București poate fi utilizată și de alte orașe; măsurile care dau roade la Cluj pot da roade și la Timișoara ș.a.m.d.

Primăria Oradea a alocat peste 80 de milioane de euro unor proiecte strategice de dezvoltare urbană inteligentă și sustenabilă, în timp ce Clujul și Timișoara au deja planuri similare.

Iată pe ce vor fi cheltuiți banii, conform urbanizehub:

În domeniul privat, există companii mari care au anunțat deja planuri de construire a mii de stații de încărcare a mașinilor electrice (Enel X) sau care finanțează de câțiva ani programe de reciclare selectivă (Coca-Cola După Noi) și creează aplicații smart.

Acestea sunt doar câteva exemple care arată că lucrurile se mișcă un pic și în România.

Poate că nu vom avea prea curând cartiere integrate de genul WeTown, însă comunitățile pot învăța unele de la altele, indiferent de mărimea lor.

Cum putem transforma orașele românești în orașe sustenabile

Nu pot cuprinde aici toate elementele, dar voi aminti câteva exemple.

Mutarea focusului de pe mașina individuală pe pieton. Asta înseamnă că orașul este regândit să faciliteze deplasarea oamenilor, nu a mașinilor: se investește într-un transport în comun modern și confortabil, precum și în piste de biciclete și scutere electrice, nu în șosele și parcări la sol.

Centrul orașului este dedicat exclusiv pietonilor, fapt care reduce congestia prin obligarea acestora să folosească transportul în comun modernizat.

Rețele de energie smart. Primăria colaborează cu furnizorii pentru a dezvolta o rețea electrică ce reduce consumul, previne căderile de curent, este capabilă să adapteze iluminatul public și climatizarea din clădirile principale, precum și să facă față alimentării mașinilor electrice, pe care le folosește ca pe niște baterii pe roți pentru a se stabiliza.

Construirea pe termen lung. Multe dintre actualele inițiative ale primăriilor sunt gândite pe termen scurt: o parcare supraetajată poate fi cu 20% mai ieftină decât una subterană, dar ea va ocupa un spațiu valoros timp de cel puțin 50 de ani.

Dacă se optează pentru o parcare subterană pe mai multe niveluri, deasupra poate fi creat un parc, sporind spațiile verzi din oraș.

Dezvoltarea durabilă. Atunci când se fac planuri pentru noile cartiere, trebuie proiectate mai întâi căile de acces care să permită transportul în comun și deplasarea pietonilor, pentru că expropierile vor fi mai ieftine înainte decât după ce cartierul prinde deja formă.

Trebuie planificat și un număr potrivit de creșe, grădinițe, școli, licee și spitale care să fie ușor accesibile noilor locuitori.

Conectivitatea. Orașul comunică cu locuitorii lui și viceversa. Nu e nevoie de panouri costisitoare și degradabile, e suficient să fie create aplicații de mobil care să livreze aceste informații.

Tehnologia blockchain poate fi folosită și pentru referendumuri rapide sau sondaje locale, în care fiecare locuitor să poată vota instantaneu și sigur.

Creșterea densității urbane. E un concept fundamental în sustenabilitate, care presupune creșterea orașului pe verticală, nu pe orizontală, asigurând și spații verzi abundente.

Un oraș care se întinde cu suburbii pe unul sau două niveluri este nesustenabil și extrem de poluant, pentru că forțează locuitorii să folosească mașina individuală și să risipească resurse.

Dimpotrivă, un oraș cu locuire pe verticală (dar de bună calitate) este unul în care poți ajunge rapid oriunde ai nevoie.

Refacerea ecologică a zonelor periurbane. Orașul înțelege că mare parte din legumele necesare pot proveni în mod ecologic din zonele periferice și nu se extinde cu suburbii în acestea.

Terenurile sunt folosite pentru relaxare, nu pentru construcții, iar apele reziduale sunt tratate pentru ca râurile să fie potrivite pentru agrement.

În fine, orașul e conectat prin transport în comun, piste de biciclete și zone verzi extinse, nu doar prin șosele.

Reciclarea selectivă. PET-urile, ambalajele de sticlă, plastic și carton sunt reciclate selectiv, pentru a putea fi reintroduse în circuitul economic.

Aruncarea gunoiului prin toboganele din blocuri este strict interzisă, iar acestea sunt dotate cu tomberoane de reciclare selectivă.

*

În următoarele trei decenii, populația urbană din România va crește cu 50%. Asta înseamnă că avem deopotrivă o problemă uriașă, cât și o oportunitate pe măsură.

Dacă zonele nou-construite vor ține seama de principiile sustenabilității, atunci însăși fața României se va schimba în bine, pentru că noile cartiere vor trage în sus și restul orașelor.

Fondurile investite sunt aceleași, rezultatul e complet diferit.

Depinde doar de noi dacă vom reșapa la nesfârșit orașele de la jumătatea secolului trecut sau dacă ne vom duce către orașe demne de secolul XXI.