Cuci, după tornadă

Bianca Felseghi

Senior Editor

În balconul Primăriei Cuci, la o masă de lemn, primarul Ilie Șuța fumează însetat. „Sunt 50 de ore de când tot muncim aici”, spune el.

Nici n-a apucat să fie instalat în funcţie pentru al cincilea mandat și, în comuna sa, aflată pe drumul dintre Luduş şi Iernut, s-a petrecut ceva ce nimeni nu mai văzuse vreodată.

Duminică seara, după ora 19, o tornadă care părea că urmează firul Mureşului a distrus tot ce-a prins în cale pe un coridor de aproximativ un kilometru.

Au fost avariate 303 case, cele două școli din comună, biserica reformată şi castelul Degenfeld – monument istoric. 12 case din satele Cuci și Dătășeni au fost distruse în întregime.

La masă cu primarul, un colonel de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Mureș și-a lăsat capul pe spate și își ține ochii închiși. Afară sunt 35 de grade la umbră şi adie un vânticel ca o rochie vaporoasă.

Jandarmii și pompierii veniţi în ajutor sunt încă pe ulițe, printre câini cu limbile scoase de un cot.

Un flăcău asudat îi aduce cafeaua colonelului de la ISU. „Am mai pus o sticlă de lapte și un kil de zahăr”, zice el și lasă o pungă de plastic la piciorul mesei.

Colonelul se urcă într-un Cielo gri din care curg așchii de rugină și pleacă pe teren să le ducă oamenilor lui cafeaua.

O galerie foto cu situaţia din Cuci:

*

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

La Cuci a fost prăpăd. Țiglele au fost smulse de pe case, au plutit în spirale nebune, apoi au început să cadă bucăți-bucăţi, spărgând totul, ca nişte ciocănele sadice.

Încheieturile acareturilor pârâiau, desprinse de mâini nevăzute, acoperișurile se cutremurau, iar ondulinele luceau prin aer ca păsări alungate din cuiburi.

„S-a făcut alb afară și nu mi-am putut da seama ce s-a întâmplat. Apoi a început să plouă cu cărămizi. Toate mașinile erau oprite bară la bară pe drum. Așa de puternică a fost tornada, că nu puteai să-ți tragi respirația. Eu stăteam într-un colț să calmez câinele, care era foarte speriat”, ne spune tanti Iudita László.

Lucrezi o viață și s-alege dezastrul, zice femeia. Învârte într-o oală, să îi hrănească pe muncitorii care-i pun țigla înapoi pe casă. Ca să repare locuinţa, familia sa a demolat o magazie.

S-a mișcat repede tanti Iudita: dacă n-ai ști ce s-a întâmplat duminică, n-ai bănui amploarea distrugerilor.

E drept că, în fundul curții, un nuc bătrân e rupt ca o coajă de banană sau că, în camera din față, plafonul s-a lăsat și stă să pocnească, cu tencuială cu tot.

Dar, altfel, e pace. Doar cățelul latră bățos în lanț.

Luni, în ziua liberă de Rusalii, tot satul s-a cocoțat pe case. Fiii şi fiicele au venit la părinţi, vecinii au trecut gardurile să îi ajute pe bătrâni, iar unde n-a fost cine, au intervenit autoritățile.

În pantaloni scurţi şi roşii, domnul Moldovan ne arată un dulap obosit, lăcuit în jumătatea de sus.

„Partea asta de jos, ce vedeți, e de la inundațiile din ’70! Stăteam în chirie mai jos, lângă Mureș, și a venit apa. Asta e tot ce-am mai păstrat de atunci, că mare parte s-a pierdut. Atunci am pierdut și biblioteca.”

De data asta, cărțile au supraviețuit.

„Fiica noastră e fericită că nu s-au udat cărțile. E profesoară”, adaugă, în lacrimi, Elvira Moldovan, fostă învățătoare.

Casa lor a fost despuiată cu totul. Doar bârnele mai țin loc de acoperiș. Ca să se protejeze de ploaie, proprietarii au lipit nailonuri pe ele. Dedesubt miroase ca într-o seră, a umezeală și căldură.

În depărtare, uliţă de uliţă, casele au câte un munte de țigle și pietre la poartă. Oamenii se muncesc să șteargă urmele dezastrului. Cine vrea să-şi înlocuiască acoperișul trebuie să cumpere materiale de vreo 15.000 de lei.

Li s-a spus că vor exista niște despăgubiri de la stat, dar că „nu poți să aștepți de la alții”.

Soţii Moldovan sunt convinşi că tornada s-a format pentru că se taie prea mulți copaci în Apuseni.

„De aici, în linie dreaptă, dacă sunt 25 de kilometri până acolo”, insistă capul familiei.

La Primărie se fac liste cu casele și anexele gospodăreşti care au fost afectate. Se primesc donații de țigle de la firme din Târgu Mureș, iar reconstrucţia a început în centrul comunei, pentru că spre Dătășeni se ajunge mai greu.

Cinci stâlpi de 220 de KW de la Transelectrica și 6 stâlpi de 400 de KW, 47 de stâlpi de la Electrica Sud și 7 stâlpi de înaltă tensiune de la Electrica Nord au fost dați la pământ, parc-ar fi fost din zahăr.

Zac printre lanuri de porumb, de-a lungul albiei. Cete de muncitori se uită la ei și se gândesc de unde să înceapă.

70% din alimentarea cu energie electrică a fost reluată pe generatoare, dar încă nu este program la televizor, fiindcă infrastructura e la pământ.

În Dătășeni nu găsești o gură de apă rece. Aici, încă n-au apărut electricienii, iar cablurile atârnă pe lângă trunchiuri de copaci smulse din pământ și acoperișuri transformate în echere strivite.

În case, frigiderele curg, înmuiate.

Barul din satul Dătășeni a fost devalizat. Când a venit furia, fata care vindea s-a ascuns după ușă. Vântul a luat acoperișul, a spart geamurile şi a trântit frigiderele cu bere la pământ. Foto: Voicu Bojan

*

„Am urcat aici sus, pe deal, că tocmai cobora ciurda. Erau toate vacile agitate, numa’ fornăiau. Una mi-o fătat în grajd în ziua aia. Am știut că ceva furtună a vini!”, spune un nene care se sprijină de fântână.

Din nas îi curge sudoare pe haine şi se astâmpără cu podul palmei pe frunte. Când a văzut că furtuna înnebuneşte, a ieșit din casă să scoată vacile din grajd. Aşa le-a salvat viața, pentru că grajdul s-a făcut una cu pământul.

Și abia ce fusese ridicat. Anul trecut, cineva i-a dat foc. „Mi-a fost ciudă, prin foc le-am dat drumul la vaci afară! Anul ăsta, dacă așa o dat Dumnezeu…”

La oră fixă, clopotul bisericii reformate din Cuci bate ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Turnul bisericii a fost doborât cu totul, iar înspre nava centrală se cască un horn neacoperit. Funcționează după un alt orar decât cel al catastrofelor cotidiene.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€