Crucea din apă

Valentin Șchiopu

Redactor

La 15 kilometri de Bistrița, înainte de ascensiunea spre Pasul Tihuța, începe traversarea Țării Bârgăului.

Rusu Bârgăului, Josenii Bârgăului, Susenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Prundu Bârgăului, Tiha Bârgăului, Mureșenii Bârgăului se întind de o parte și de alta a șoselei care leagă Transilvania de Moldova și îi trimit pe șoferii grăbiți cu gândul la hamsterii care aleargă în rotițele lor.

La Botezul Domnului sau Boboteaza, pe 6 ianuarie, aici are loc un obicei neobișnuit pentru această zonă din răsăritul Ardealului: tinerii se aruncă în apa rece a Bistriței pentru a prinde crucea din lemn trimisă de preot.

Se crede că tradiția a început în Susenii Bârgăului în 1926, când aici a venit Nicolae Cristea, un preot originar din Țara Lăpușului.

Noi am ajuns la biserica din sat în timpul liturghiei oficiate de părintele Gabriel Pugna: „Și nu cred că este vreun om care să nu fi simțit puterea regeneratoare a apei sfințite de Mântuitorul Iisus Hristos, să nu fi simțit că, dintr-odată, parcă s-au potolit toate cele care ne îngreunau până în acel moment”.

Preotul Gabriel Pugna, la liturghia din 6 ianuarie.

Pentru slujba de sfințire a Aghiasmei Mari, enoriașii l-au însoțit pe preot lângă albia râului Bistrița. Printre ei, îmbrăcate în costum popular, reprezentantele a trei generații, Mina Galben (70 de ani), fiica sa, Elena Ciotmonda (41 de ani), și nepoata Eli.

„E pânză țesută în stative – sau în război, cum se spune domnește. Acest costum îl am de la străbunica mea. Cred că are 80 de ani. Îl port cu mândrie. Ce să fac, să-l țin în ladă? E o moștenire foarte frumoasă. Atunci totul se cosea manual, la lumânare, la lampă sau chiar la vatra focului”, ne spune Mina.

Mina Galben, alături de copiii ei Elena Ciotmonda și Florin Galben, și nepoatele Eli și Florina.

În noaptea de Bobotează, fetele nemăritate își pun busuioc sub pernă pentru a-și visa sortitul sau scormonesc focul din vatră pentru a întreține jarul iubirii.

„Se prinde și în păr, pentru a-i purta noroc în căutarea viitorului soț. Eu cred în aceste superstiții. La noi, la țară, se respectă cu sfințenie. Pe mine m-au purtat pașii și prin străinătățuri, dar mereu am ținut la tradiții. Trebuie să le apărăm, pentru că e ca și cum ne-am proteja identitatea. Ne reprezintă, nu putem renunța. Mă întorc mereu cu drag acasă. Aici îmi sunt rădăcinile și nu îmi e rușine să spun că sunt româncă”, explică Elena Ciotmonda.

22 de cuvinte dintr-o lume dispărută

Pentru copiii de azi, dar și pentru nostalgici, am alcătuit un mic glosar cu expresii din vremea comunismului.

Lanțul împuternicirilor la Academia SRI. Trei ani de provizorat și ilegalități la instituția care pregătește ofițerii serviciilor de informații

Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” (ANIMV), instituția de învățământ a Serviciului Român de Informații (SRI), a încălcat ani de zile legea învățământului superior, funcțiile cheie de conducere din instituție fiind ocupate, în mod repetat, de persoane împuternicite sau desemnate.

După Bobotează, timp de 7 zile, sătenii din Susenii Bârgăului iau în fiecare dimineață trei înghițituri din apa sfințită, „pe nemâncate”. Mai mult, se spune că amestecul apei sfințite din 7 ani consecutivi ar vindeca bolile și ar alunga orice necaz.

Sătence din Susenii Bârgăului

Apa Bistriței e doar rece, foarte rece la început de ianuarie. Un tânăr la bustul gol se clatină în mijlocul râului. E deja aghezmuit, spun martorii, s-a trezit devreme.

Aflăm că are un harpon înfipt în inimă, de la o poveste cu o „mândră” nesimțitoare. Toată lumea e curioasă să afle ce-a băut. „O fi antigel”, se fac comentarii răutăcioase.

Omul își petrece următoarele 30 de minute cu picioarele în apă – țintă a bulgărilor aruncați de copii de pe mal. Privește în gol și mai scapă din când în când câte o înjurătură.

Pe margine, Teodor Șolt (30 de ani) își evaluează șansele de a recupera crucea. E un fel de challenger. Rivalul său, un adevărat atlet al credinței, prezent și el, a izbândit în trei rânduri.

Teodor ne spune că părintele Gabriel e destul de previzibil. Tatăl preotului, Dumitru Pugna, care a slujit și el în Susenii Bârgăului, simula mereu aruncarea crucii, de vreo câteva ori, înainte de a-i da drumul efectiv: „Ne cam trimitea după țigări în două-trei rânduri, așa, ca să fie mai palpitant. Era mai greu de anticipat ceva”.

Teodor mai spune că așa va avea ocazia să-și spele toate păcatele și că visul său e ca în 2016 să se însoare.

Afară sunt 2 grade, iar Teo, în tricou și gata să intre în apa rece ca gheața, își face planuri de căsătorie. Fiecare cu crucea lui.

Când preotul apare pe pod, vreo șapte tineri încearcă să-i ghicească intențiile. Iubitorul de tărie care aștepta în apa Bistriței n-are nicio șansă.

Teodor Șolt sprintează și câștigă la mustață. Ridică triumfător crucea în ovațiile publicului. Ceilalți pretendenți își recunosc înfrângerea. Teodor i-o înapoiază preotului care l-a uns cu mir. Se spune că va fi urmărit de noroc tot anul.

Teodor Șolt (30 de ani) a recuperat crucea din apele Bistriței

Botezul Mântuitorului Iisus Hristos în râul Iordan și arătarea Sfintei Treimi încheie ciclul de 12 zile al sărbătorilor de iarnă, deschis de Ajunul Crăciunului.

„Se simte un har în plus la acest praznic”, ne spune preotul Gabriel Pugna.

„Mulți credincioși îmi spun că se simte ceva special, în aer, în timpul rugăciunilor de la râu, ceva mai aparte, un fior, până la urmă acumularea a trei praznice”.

Părintele e convins că tradițiile riscă să se erodeze: „Tot mai rar vin oameni în porturi populare. Secularizarea își spune cuvântul. Sau nu neapărat asta, ci faptul că se pierd meșterii populari. Arta asta nu se mai transmite cu ușurință și, la un moment dar, s-ar putea pierde. Cei care mai au costume de la părinți și bunici vin cu ele, le poartă cu drag la praznice. Vin la Nașterea Domnului, la Înviere și la Rusalii, unde este iarăși, așa, o bucurie de culori”.

În încheiere, ne spune o poveste.

Un tâlhar vrea să jefuiască o mănăstire. Se îmbracă în veșminte călugărești pentru a studia interiorul lăcașului de rugăciune. Măicuțele cred că e un avă din zonă, îi fac baie și-l omenesc. Apoi folosesc apa să spele și o măicuță bolnavă, care se vindecă miraculos.

„Deci, credința e mai mult decât apa. Ea sfințește apa, ea sfințește totul!”

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€