Corespondență din Istanbul. Poveștile rușilor care și-au părăsit țara din cauza războiului: „Un prieten de-al meu ne spune în glumă «refugiați de lux»”

Un club într-un subsol din Istanbul într-o seară de marți, în semiîntuneric, fără măști. 

“No to war! Fuck the war!” strigă mulțimea în rusă. În spatele scenei scrie, pe un afiș: „Rușii împotriva războiului”. 

Acest concert este felul în care rapperul rus Oxxxymiron alege să se poziționeze împotriva războiului lui Vladimir Putin în Ucraina.

Alături de el sunt în jur de 500 de oameni, majoritatea ruși. Unii dintre ei au adus cu ei steaguri ucrainene. 

O femeie blondă stă pe umerii unui bărbat și aplaudă în direcția scenei, alta dansează exuberant. „Fuck the war”, strigă, apoi: „Fuck Covid!” E un mix de oameni care își sărbătoresc deopotrivă convingerile – ilegale în propria lor țară – și participarea la un concert după doi ani de pandemie.

Doar când sunt întrebați despre cum se simt devin deodată serioși. Cei mai mulți nu au nici cea mai vagă idee despre cum vor arăta următoarele lor zile, darămite săptămâni. Majoritatea au părăsit Rusia în grabă, împachetând doar minimul necesar. Unii spun că sunt rușinați de faptul că dețin un pașaport rusesc, rușinați că președintele lor a început acest război oribil care sufocă o lume întreagă.

Dar pe scenă e un muzician celebru și mulțimea aplaudă și bea bere. Oamenii sunt deopotrivă bucuroși, îndârjiți, prăpăstioși, strigându-și cu putere convingerile. Un tip spune că a venit la concert pentru a simți – nu doar online, ci în lumea reală – că există oameni care gândesc ca el, care sunt alături de el în opoziția împotriva războiului.

Aceasta este noaptea lor.

De la începutul războiului împotriva Ucrainei, zeci de mii de ruși și-au părăsit țara – pentru că sunt împotriva războiului, de teama represiunii sau din îngrijorare pentru viitorul lor. Mulți dintre ei aleg, ca primă destinație, Istanbulul, pentru că nu au nevoie de viză pentru Turcia.

Patru dintre ei, prezenți la concertul Oxxxymiron, au împărtășit pentru PressOne de ce au plecat.

„Nu numai rachetele și bombele ucid oameni, ci și propaganda.”

Stanislava Orlova

33 de ani, ilustrator independent, a părăsit Rusia pe 8 martie 2022

“Eu și soțul meu ne dorim de mult să emigrăm. Pe 24 februarie am știut că trebuie să părăsim imediat Rusia. A fost cea mai proastă zi din viața mea. Am rude la Kiev, unchiul meu și soțul vărului meu sunt încă acolo. Nu mai puteam dormi, nu mai mâncam. Tot timpul mă uitam pe telefon, urmărind lucrurile groaznice care se întâmplă. Am împachetat câteva lucruri, am cumpărat o cușcă de transport pentru câine și am zburat la Istanbul. 

Nu există libertate în Rusia. Am fost mereu împotriva acestui regim, am ieșit de multe ori să protestez. Chiar înainte să plecăm din Rusia, am ieșit în stradă cu câțiva oameni în centrul Moscovei. Un prieten de-al meu a fost arestat. Nu avea la ea nici măcar un banner, doar un buchet de flori, ca simbol al păcii. A trebuit să plătească o amendă. Între timp, a fost eliberată și a părăsit țara.

Mulți bătrâni din Rusia cred în propaganda lui Putin. Mătușa mea, de exemplu. Nu pot vorbi cu ea, nu am resursele emoționale. Dar mă bucur că prietenii și familia mea știu ce se întâmplă cu adevărat. Majoritatea vor să scape din Rusia. Dar unii dintre ei nu au bani sau vize.

Deocamdată, vrem să mergem mai departe la niște prieteni din Italia. Sunt tot din Rusia și au emigrat acum trei ani din cauza situației politice. În casa lor ne putem odihni și respira. Din fericire, avem o viză turistică pentru UE. Mai departe, vrem să mergem undeva unde să ne luăm permis de muncă și să stăm pe termen lung. Nu contează în ce țară.”

Ilya Zibrov

31 de ani, geolog, a părăsit Rusia pe 4 martie 2022

„În dimineața zilei de 24 februarie, pe telefonul meu era un mesaj de la un prieten din Rusia: Nu vă întoarceți. Eram în Muntenegru pentru a solicita o viză pentru o călătorie de afaceri la ambasada SUA. Am zburat înapoi la Irkutsk, oricum.

Eu și soția mea am vrut să plecăm din Rusia încă din prima zi a războiului, dar am vrut să organizăm totul bine, să nu plecăm în panică.

Apoi s-a răspândit vestea că Rusia a vrut să impună legea marțială. În situația aia mi-ar fi fost greu ca bărbat să părăsesc țara. Așa că am rezervat primul bilet disponibil spre Istanbul. Pentru mulți ruși, acesta este primul pas. Mai întâi ieși din țară și apoi vezi ce se întâmplă mai departe.

Soția mea a rămas deocamdată în Irkutsk cu cei doi câini ai noștri. Acum căutăm locuri de muncă în Kazahstan și vrem să ne întâlnim acolo.

Mulți oameni din Rusia cred în guvern. Nu sunt oameni răi; sunt expuși propagandei. Există un studiu despre genocidul din Rwanda din 1994 care arată o legătură directă între victime și recepția radio. Un post de radio controlat de hutu promova violența împotriva tutsi. Nu numai rachetele și bombele ucid oameni, ci și propaganda.

În Turcia nu am fost expus la prejudecăți sau ură. Nici măcar din partea ucrainenilor, ceea ce e frumos. Pe unii i-am întâlnit la o demonstrație în fața ambasadei Rusiei. Am fost surprins că mi-au spus: „Și nouă ne pare rău pentru tine”.

Ei înțeleg cât de greu este să trăiești cu un regim ca al nostru, cât de nesiguri ne simțim în țara noastră. Nu avem voie să-i spunem război, altfel putem merge la închisoare până la 15 ani.

Este greu de spus dacă voi mai trăi vreodată în Rusia. Bineînțeles că vrem să ne întoarcem și să trăim într-o țară liberă, democratică, cu legături internaționale, cu mass-media independentă, alegeri libere și nu într-o țară agresoare… dar pur și simplu situația nu este așa.”

Mihail Samin

21, programator, a părăsit Rusia pe 25 februarie 2022

“Sunt din Rusia. Mă rog, eram din Rusia. Am decis de mai mult timp să părăsesc țara în cazul în care Rusia ar ataca Ucraina. Desigur, am sperat că nu se va întâmpla. Putin nu avea niciun motiv rațional să facă asta.

N-am vrut să cred că Putin ar distruge, calculat, viitorul Rusiei. Dar asta fac guvernele corupte, fără responsabilitate democratică.

Așa că am cumpărat primele bilete de avion disponibile. Nu mai sunt în siguranță în Rusia pentru că am fost activ politic și am și un canal de Telegram. Rudele mele mi-au trimis filmări cu polițiști care așteptau în fața ușii mele pentru că, evident, mă căutau. Bănuiesc că nu urmăresc canalul meu Telegram, habar n-am de ce, și nu știu că am plecat din Rusia. În momentul de față locuiesc în Tel Aviv și nu știu încă ce voi face în continuare. În orice caz, întoarcerea nu este o opțiune.

Am venit la Istanbul la concertul ăsta. După aceea, trebuie să merg la Erevan să-mi recuperez niște harduri cu informații de pe computerul meu. Prietenii mei le-au adus din Rusia, uitasem să le împachetez. Sunt programator. Și acesta este un alt motiv pentru care am vrut să scap din Rusia. Cu sancțiunile, va fi greu să-mi fac treaba.

Apropo, mi-ai văzut rucsacul? Este de la un startup ucrainean.”

I.V.

În jur de 30 de ani, curator la un muzeu de artă privat din Moscova, a părăsit Rusia la începutul lunii martie, dorește să rămână anonim de teama represaliilor

„Viața la Moscova era confortabilă. Instituția – și legăturile sale internaționale – ne-a ținut într-un confort care ne-a amorțit. Ne-a permis să ne complacem în iluzia că Rusia face parte dintr-o comunitate internațională. Puteai întâlni artiști, academicieni, savanți, scriitori, poeți și filozofi. Dar acești oameni nu erau reprezentativi pentru realitatea din țară. Trăiam într-o bulă, și simțeam că se micșorează. Odată cu războiul împotriva întregii Ucraine, bula s-a spart.

Părinții mei sunt amândoi din regiunea Donbas. Am unchi și mătuși în Donețk și doi veri în Kiev. Numele meu de familie este ucrainean. Când m-am trezit [în dimineața zilei de 24 februarie, n.red.], telefonul meu mobil era plin de mesaje și știri de ultimă oră.

Mi-am căutat certificatul de naștere. Are numele părinților mei pe el și naționalitatea lor ucraineană. L-am postat pe rețelele de socializare cu hashtag-ul #NoWar. Până la sfârșitul zilei, am început să primesc amenințări.

Am simțit că ăla e sfârșitul. Eforturile noastre culturale și artistice de a produce o generație de tineri creatori ruși au fost distruse într-o secundă. 

Rezultatul a fost o nouă clasă de ruși în exil autoimpus.

Plecarea nu a fost o chestiune de alegere. Nu puteam să rămân pur și simplu, pentru că a-mi exprima părerea este acum pedepsit prin lege. Pentru mine, ar fi și trădarea unei părți a familiei mele. Am venit la Istanbul cu un coleg și cu un prieten, așa că suntem trei. Da, știu că situația mea este privilegiată. Nu sunt atacat, casa mea nu este în flăcări. Un prieten de-al meu ne spune în glumă «refugiați de lux».

Dorința mea este să nu se rupă legăturile culturale dintre Rusia și Occident. Cultura este singurul loc unde ne putem întâlni cu adevărat și unde poate avea loc dialogul.”