Wild Wild Country: o țară nebună, nebună... sau antilopa lui Osho

Daniel Iftene

Redactor

Wild Wild Country (2018), documentar. Regia: Chapman Way, Maclain Way; imaginea: Adam Stone; montajul: Neil Meiklejohn; cu: Osho, Ma Anand Sheela, George Meredith, Jane Stork, Philip Toelkes ș.a.

*

Osho. Ce nume… des! Îl mai prinzi prin feed-ul de Facebook, „semnând” un citat în lipsă de Confucius, Einstein sau Cioran, îți mai atinge colțul ochiului pe raftul librăriei, undeva între spiritualitate și motivaționale, sau îți pică în coșul de cumpărături de la supermarket, cât stai la coadă la casă.

Pentru toți și pentru toate, învățăturile lui apar în universul cotidian la fel ca alifia vietnameză, în cutia ei mică, rotundă și roșie: mereu acolo, mereu gata să sară în ajutor celui cuprins de-o durere pe care n-o poate localiza foarte exact.

Însă cutia mică și roșie a lui Osho ascunde un trecut spectaculos, de thriller, pe care noii ei producători încearcă să-l țină departe de ochii clienților.

Acesta e motorul care împinge cele șase episoade ale serialului documentar semnat de fraţii Chapman Way și Maclain Way − Wild Wild Country, lansat de Netflix la jumătatea lunii martie și devenit, între timp, subiect de discuție la nivel mondial.

Protagoniștii: Osho (pe atunci, Bhagwan Shree Rajneesh) și câteva mii de adepți (neo-sanniasini), față în față cu cei 40 şi ceva de locuitori ai localității Antelope din statul Oregon (SUA).

Timpul: 1981-1985. Tagline: Un grup de adepți ai lui Bhagwan încearcă să ia în posesie un orășel izolat din America și, folosindu-se de bani, presă, arme și acte de terorism biologic, caută să-şi extindă puterea în împrejurimi şi în tot statul Oregon.

Pare incredibil.

E ceea ce și-au zis și fraţii Way, care, după ce au pus punct documentarului The Battered Bastards of Baseball (2014), au primit de la un arhivist de la Oregon Historical Society peste 300 de ore de filmări făcute în prima parte a anilor 1980, care urmăreau tocmai evenimentele descrise mai sus.

Aşa a început documentarea și reconstituirea unui lanț de întâmplări care, prin forța lor și complexitatea personajelor implicate, sfidează orice încercare de ficționalizare.

Psihologii români nu sunt evaluați psihologic la intrarea în profesie. Verificarea periodică a sănătății lor mintale, doar o „obligație morală”

„Ce pârghii de monitorizare a bunelor practicii există după câștigarea dreptului de practică autonomă?”, s-a întrebat PressOne. 

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Adepți ai lui Osho (neo-sanniasini), adunați să-și întâmpine liderul.

Cum s-au întâmplat lucrurile?

La începutul anilor 1970, tot mai mulți vestici, atrași de învățăturile și tehnicile de meditație dezvoltate de fostul profesor de filosofie Bhagwan Shree Rajneesh, pleacă la Mumbai pentru a căuta iluminarea și a atinge o nouă formă de conștiință.

Din motive personale, viitorul Osho mută centrul de meditație în oraşul Puna (din statul Maharashtra) − unde se află și astăzi −, iar numărul străinilor care caută consiliere crește considerabil şi ajunge pe la 30.000 de vizitatori anual.

Asta îi forțează pe membrii ashram-ului să caute un spațiu îngăduitor, pe care însă, din cauza tensiunilor politice, nu îl găsesc în India.

Mai mult, o tentativă de asasinat asupra lui Bhagwan face ca rămânerea în țară să nu mai fie o opțiune.

În această perioadă, maestrul o întâlnește pe Ma Anand Sheela, cu ajutorul căreia găsește o fermă în apropierea micului oraș Antelope din Oregon (SUA). O cumpără și, spre iritarea comunităţii locale, începe construcția unui oraș care să poată primi câteva mii de adepți.

Conflictele între cele două tabere (sanniasini și localnici) se ivesc de la o zi la alta, culminând cu incendieri, bombe, tentative de omor și de otrăvire, ascultări ilegale, căsătorii de formă pentru obținerea ilegală a cetățeniei, interzicerea unor libertăți constituționale, folosirea drogurilor pe adepți care nu erau conștienți de asta…

Lista devine ireal de lungă.

În ciuda acestui peisaj apocaliptic − parcă desprins din Invazia jefuitorilor de trupuri (Invasions of the Body Snatchers − 1956) sau din alte filme SF mccarthy-iste din anii ’50, în care „ciuma roșie” ia forme extraterestre pentru a pune stăpânire pe corpul și mintea americanului de rând −, realizatorii documentarului reușesc să păstreze în echilibru multele tonuri de gri aflate în joc.

Povestea comunei Rajneeshpuram e derulată fără a exploata imaginile dure ale trăirilor orgasmice care nu-i lăsau să doarmă pe creștinii din jur și fără să facă pierdute la montaj prejudecățile distilate de comunitatea locală într-un totem cu o antilopă, sub care se înlănțuie faimoasele cuvinte ale lui Burke: „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”.

Evitarea acestei linii de demarcație între buni și răi e una dintre mizele regizorale ale fraţilor Way.

Prin vocea personajelor și prin modalitatea de construcție, documentarul atacă paradoxul graniței periculos de mobile dintre libertatea religioasă și separarea religiei de stat.

Chiar dacă sunt gestionate într-un clasic talking heads, interviurile luate unor foşti membri ai grupării lui Osho, localnicilor şi reprezentanţilor statului completează cu fapte și emoție documentele de arhivă și imaginile lui Adam Stone, care manipulează admirabil atmosfera Vestului american, atât de cunoscută publicului și din titluri recente precum Fargo sau Three Billboards Outside Ebbing, Missouri.

Ma Anand Sheela, mâna dreaptă a lui Osho.

Ma Anand Sheela, secretara și mâna dreaptă a lui Bhagwan, pune în scenă un amestec de furie revanșardă şi martiriu, acesta din urmă justificat de violenta dezicere a maestrului de acțiunile ei din perioada Rajneeshpuram-ului.

La un alt capăt al triunghiului apare Swami Prem Niren (Phillip Toelkes), fost avocat de succes care, urmându-l pe Bhagwan, a devenit prizonier al loialității neîntrerupte și modelul adevăratului credincios.

La cel de-al treilea este Ma Shanti Bhadra (Jane Stork), protagonista mai multor încercări de asasinat și cea care, după dispariția ashram-ului din Oregon și ruperea legăturilor cu Ma Anand Sheela, suferă o re-trezire la realitate și se distanțează de imaginea și învățăturile lui Osho.

E fascinant să urmăreşti, în cele peste șase ore ale documentarului, cum apare răul între două comunități care cred necondiționat în bine și în iubirea aproapelui, cum se insinuează el pe poarta rivalităților, a geloziilor, frustrărilor individuale și colective. Și, evident, a banilor.

Pentru că autorii serialului nu trec cu vederea industria „credinței”, milioanele de dolari care au curs și curg din exploatarea prezenței și a imaginii lui Osho, etalate ostentativ prin bijuterii și zeci de Rolls Royce-uri parcate în ashram.

Probabil că spectatorii care caută ca, prin Wild Wild Country, să înțeleagă mai bine principiile filosofice ale lui Osho vor fi dezamăgiți.

Însă ei vor înţelege, cu siguranță, care sunt mecanismele de funcționare, dar şi pericolele pe care le ascunde un asemenea cult religios, indiferent de formele de libertate și de salvare pe care le promite, în orice spațiu și timp.

*

Offscreen

→ Cei care și-au făcut plinul de super-eroi super-corecți politic cu Black Panther și Wonder Woman au în cinematografe, începând de vineri (18 mai), Deadpool 2, erou glorificat pentru directețea acidă a remarcilor lui.

În presa străină au apărut și primele cronici, care-l descriu ca pe un film cu „replici la fel de tăioase ca săbiile personajului”, într-un „scenariu substanțial mai bun decât cel anterior”, cu „poate cel mai bun final din filmele cu super-eroi de până acum” (Christopher Orr, The Atlantic); „E mai amuzant, mai dramatic, mai emoțional, are o poveste mai bună și o distribuție demențială” (Mark Hughes, Forbes).

via GIPHY

→ S-a lansat trailer-ul oficial pentru Bohemian Rhapsody, cel mai recent proiect al regizorilor Bryan Singer (Suspecți de serviciu; X-men; Superman Returns) și Dexter Fletcher, care urmărește o parte din existența celor de la Queen și, în special, a lui Freddie Mercury.

În rolul lui Mercury, celebrul deja Rami Malek, protagonistul serialului de televiziune Mr. Robot.

→ Dacă mai există nedumeriri privind afișul ediției 2018 a TIFF, adică de ce Maia Morgenstern o vampirizează pe Oana Pellea, am extras secvența de mai jos.

Mergeți la Persona, în secțiunea dedicată anul acesta lui Ingmar Bergman, pentru a vedea un alt fel de vampirism.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€