Muncitorul secolului XXI: de la sclavie la brațe robotice

Adrian Mihălțianu

Publisher

E o dimineață însorită de martie, sunt în sediul UiPath din Bucureşti și urmăresc câțiva ingineri români care le explică unor jurnalişti străini, într-o engleză impecabilă, cum a reușit compania pornită din România ca, în doar câţiva ani, să ajungă la o evaluare de piaţă estimată de presa de business la 7 miliarde de dolari.

Explicațiile sunt extrem de tehnice și trebuie să fii specializat în tehnologie ca să înțelegi dedesubturile unor termeni precum RPA (Robotic Process Automation), BPO (Business Process Outsourcing) și altele asemenea.

Iar cei de la UiPath sunt perfect conștienți de acest lucru, așa că au creat la sediul din București ceea ce ei numesc Immersion Labs: un loc în care clienții se pot scufunda în noua lume ca să înțeleagă cum le poate fi transformată afacerea prin automatizare.

Când vezi cum computerul unei firme de asigurări e în stare să-și extragă singur informațiile necesare din frazele scrise de un client pe chat-ul de Facebook, să preia pozele cu mașina lovită, să le analizeze și apoi să decidă de unul singur acordarea de daune (cu tot cu completarea dosarului în baza de date a asiguratorului) − toate acestea în timp ce „stă de vorbă” cu clientul −, începi să înțelegi puțin mai bine ce impact va avea automatizarea asupra lumii noastre.

Evident, tehnologia din spate este mult mai complicată decât simpla creare a unui program capabil să imite acțiunile unui om, însă angajatul firmei de asigurări nu va vedea toată această complexitate aflată dincolo de ecranul monitorului său.

El va primi doar notificări privind deciziile robotului sau atenționări − atunci când valoarea despăgubirilor depășește un anumit prag sau când robotul nu e sigur ce trebuie să facă.

Iar clientul s-ar putea să nici nu-și dea seama că a dialogat cu un robot.

*

UiPath este una dintre companiile care anunță revoluția industrială 4.0 − la fel de importantă cum au fost, la timpul lor, aburul, producția bazată pe electricitate și automatizarea.

E o revoluţie despre care la noi se vorbește mult prea puțin, şi nu doar în administraţia centrală, ci și în mediul de business.

Cu o săptămână înainte de vizita de la UiPath, am fost în fabrica BMW de la München, unde am putut vedea baletul a sute de roboți care execută perfect sudurile mașinilor bavareze.

De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva

În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.

Town Hall în Casa Poporului. „Provincialismul faraonic” de care dă dovadă Antena 3 în încercarea de a umaniza prezidențiabilii României

Într-o atmosferă de plenară PCR cu accente de gală hollywoodiană, prezidențiabilii marilor partide din România s-au jucat de-a transparența și dialogul cu poporul. A rezultat un teatru ieftin care delegitimează, din nou, ideea de dezbatere publică.

Roboții nu sunt câtuși de puțin o imagine nouă în fabricile nemțești, însă sistemul digital în care sunt cuprinși acum este mult mai cuprinzător și mai avansat decât îşi putea imagina cineva în urmă cu opt ani, când conceptul Industry 4.0 era lansat chiar în Germania.

Iar revoluția nu va ierta pe nimeni.

Românii de la UiPath și-au extins afacerea la nivel global în doar câțiva ani.

Industria 4.0 nu e doar despre roboți

Dacă am încerca o definiție concisă pentru industria 4.0, ar fi aceasta: fabrici inteligente într-o economie inteligentă.

Însă lucrurile sunt mai profunde: o fabrică inteligentă se bazează pe crearea a două niveluri − unul virtual, în care întreg ansamblul de mașini și oameni este reprodus digital; și unul fizic, care realizează efectiv produsele.

Nivelul (sau stratul) virtual strânge date despre toate elementele lanțului fizic de producție, le analizează și apoi le poate automatiza într-un sistem modular, extrem de flexibil, în care, de multe ori, deciziile se iau descentralizat.

Spațiul virtual poate fi creat de la zero pe computer și apoi reprodus în realitate prin ridicarea de la zero a construcțiilor sau fabricilor, sau poate copia ceea ce există deja într-o fabrică mai veche.

Acest lucru permite modernizarea foarte rapidă, pentru că deciziile se iau mai ușor atunci când poți simula efectele oricărei schimbări pe fluxul de producție.

De exemplu, la fabrica BMW din München, sistemul digital poate detecta, prin simpla analiză a unor diferențe minore de voltaj, roboții care riscă să se strice sau care dau erori.

Apoi, bavarezii pot produce ce vor ei pe aceeași bandă rulantă: mașini cu combustie internă, hibridă sau electrică, pe tipuri de caroserie și de culori, conform comenzilor făcute de clienți.

Întreg sistemul are o flexibilitate uluitoare, care le permite celor de la BMW să aibă o cifră de afaceri cât jumătate din PIB-ul României, şi asta cu doar 135.000 de muncitori (și câteva mii de roboți) la nivel mondial.

Acest lucru este valabil şi pentru ceilalți producători din topul industriei auto, deși nu toți au ajuns la un asemenea nivel al digitalizării.

Roboții vor reprezenta în curând 20% din „personal” chiar și în fabricile românești.

Revenind la UiPath, „unicornul” născut în România, softul lor este în stare să automatizeze procesele cele mai istovitoare și lipsite de valoare, precum filtrarea a mii de CV-uri, ori completarea de formulare, de rapoarte și de fișe de salariu.

Dar automatizarea poate acoperi, practic, orice acțiune repetitivă făcută azi de către un om, pentru că „roboții” UiPath lucrează împreună cu alte tehnologii tipice industriei 4.0: deep learning, inteligență artificială, cloud computing etc.

Iar lucrurile iau viteză.

Costul roboților industriali a scăzut cu 30-40% în ultimii opt ani, în timp ce salariile din China și din alte țări cu mână de lucru ieftină s-au dublat.

Costul roboților virtuali este, practic, atât de mic, încât marile companii de HR, marketing sau vânzări care își externalizau până acum activitățile în India, China sau România nu mai sunt nevoite să facă acest lucru.

Unele companii încep să-și mute aceste operațiuni înapoi acasă sau în țări unde le pot integra cu centrele de cercetare-dezvoltare sau de producție fizică.

Brusc, atractivitatea forței de muncă ieftine scade, iar accentul se pune pe alte calități, mai greu de găsit în țările respective.

Se vorbește chiar despre pierderea a peste 50% din joburile actuale din țările dezvoltate, însă efectele în țările care se bazează pe outsourcing ar putea fi și mai dure. (Am abordat pe larg acest subiect atunci când am vorbit despre Inteligența Artificială.)

Oamenii simt nevoia să interacționeze cu un robot cu față umană, care învață din întrebările lor. În imagine, robotul social de la UiPath.

Ce mai face omul în Industria 4.0?

În 1764, când a fost inventată mașina de tors care a dat startul revoluției industriale, peste 98% din populaţia activă muncea în agricultură.

În 2019, sub 2% dintre locuitorii țărilor dezvoltate mai lucrează în agricultură, iar media Uniunii Europene este de 4,4%.

Celelalte joburi sunt astăzi împărțite între industrie, construcții, transport, servicii și alte domenii, dintre care multe nici nu existau acum 50 de ani.

O pondere mare a lucrătorilor agricoli e un semn că vorbim despre o ţară săracă. În România, ei reprezintă 25,8%, cel mai mare procent din UE; spre comparaţie, în Bulgaria sunt 18,2%, iar în Polonia, 11%.

Cu alte cuvinte, mașinile care au înlocuit forța de muncă brută din agricultură le-au permis oamenilor să se orienteze spre alte domenii. La fel se va întâmpla cu joburile care vor dispărea în următorul deceniu.

Astăzi, cele mai avansate țări din lume au între 300 de roboţi (Germania) și 630 de roboţi (Coreea de Sud) la 10.000 de muncitori, iar problemele lor nu vin din șomaj, ci din greutatea cu care găsesc personal calificat.

Prin comparație, România are doar 15 roboți la 10.000 de muncitori, în timp ce media globală este de 74.

În industrie, muncitorii vor trebui să se obișnuiască cu joburi în care conlucrează cu roboții sau doar îi monitorizează. De exemplu:

Ceasurile inteligente și ochelarii cu realitate augmentată își fac loc în echipamentul muncitorilor.

Același lucru se întâmplă, treptat, în fabricile multinaționalelor care au investit în România. Operațiunile grele și periculoase sunt înlocuite de roboți, iar muncitorii sunt recalificați pentru alte posturi.

Uzina Automobile Dacia are acum peste 800 de roboți la Pitești și vrea ca ponderea lor să ajungă anul viitor la circa 20%, fără să concedieze dintre cei 17.000 de angajați.

Cât timp piața funcționează și există cerere, roboții doar ajută, nu concurează cu oamenii.

Dar la fel vor sta lucrurile și în companiile cu mii sau zeci de mii de angajați.

Treptat, ziua de lucru se va concentra pe găsirea de noi clienți, pe elaborarea de strategii, pe rezolvarea problemelor specifice ale clienților, precum și pe toate celelalte sarcini creative de care azi nu avem timp din cauza birocrației.

Aici nu e vorba doar despre fabrici sau corporații, ci și despre administrație, educație, justiție și sănătate.

Medicii de familie își petrec foarte mult timp completând formulare și răspunzând la telefon pentru programări.

În momentul în care aceste două elemente devin automatizate (fie prin tehnologii de recunoaștere vocală, prin care formularele sunt dictate, fie prin roboți virtuali care fac automat acest lucru), doctorul are timp să se ocupe de starea de sănătate a pacientului, nu de proceduri birocratice.

Fabricile pot fi proiectate de la zero sau regândite folosind realitatea augmentată.

La fel stau lucrurile pentru funcționarii publici, Direcțiile de finanțe și restul aparatului de stat.

Evident, o parte dintre joburi vor deveni redundante, însă experiența organizațiilor care au aplicat deja elementele industriei 4.0 arată că nu trebuie să ne temem de economia inteligentă, pentru că ea nu duce neapărat la disponibilizări.

Companiile care au apelat la roboții UiPath, de exemplu, au preferat în general să mute oamenii pe poziții noi în loc să-i dea afară.

Același lucru s-a întâmplat în administrația publică, atunci când funcţionarii care completau formulare au reușit să acopere, de fapt, deficitul uriaș care se acumulase decenii la rând din cauza subfinanțării domeniului.

Dar industria 4.0, prin flexibilitatea pe care o aduce, rezolvă și niște probleme sociale.

Ne așteaptă, în următorii 20 de ani, ieșirea la pensie a primelor cohorte de baby-boomers, apoi a „decrețeilor” de la noi.

Companiile vestice iau măsuri să-i mențină activi pe acești oameni care au trecut de 55 de ani, mutându-i în funcţii mai potrivite sau ajutându-i cu tehnologia necesară să-și poată face datoria cât mai eficient − lucru imposibil înainte.

Motivul e simplu: dacă i-ar da afară, ar pierde deceniile lor de experiență, iar impactul în anumite orașe sau regiuni ar fi uriaș. Mulţi dintre ei nu şi-ar mai găsi un loc de muncă, iar economia s-ar restrânge, în loc să continue să se dezvolte.

Așa, ei folosesc tehnologia de ultimă generație ca să rămână productivi și în anii de muncă premergători pensionării.

Bineînțeles, rezultatele noii revoluții industriale vor fi diferite în funcție de companie, regiune și țară. Şi, cum aminteam deja, România nu are încă strategii coerente în această privință.

Dacă vrea să preîntâmpine şi să evite retragerea investitorilor străini, statul român trebuie să ia lecţii de agilitate de la unele companii născute aici.

În context, poate că n-ar strica ca guvernanții și cei care aspiră la guvernare să facă o vizită într-un Immersion Lab, să vadă cu ochii lor cum ar putea arăta România 4.0.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€