Mihaela Ursa
Redactor

20/11/2016
Disco Titanic
Deși nu se află la prima ispravă de acest fel, Radu Pavel Gheo oferă, în Disco Titanic (Polirom, 2016), un roman excepțional. A mai făcut-o în 2010, cu Noapte bună, copii!, unul dintre cele mai bune romane românești de după 1990, așa cum va rămâne, foarte probabil, și acesta.
Cele două cărți, fiecare de 500 de pagini, pot fi citite și ca un diptic al tinereții în „lumea nouă”, de după căderea Zidului Berlinului.
În Noapte bună, copii!, accentul cădea pe ruptura vârstelor. Copilăria celor patru prieteni din zona de vest a României anilor ’70-’80 se încheia cu separarea lor odată cu fuga peste graniță.
Violența și traumele ascunse în realizarea „visului american”, ca și haosul unei lumi în formare, în care Diavolul, Dumnezeu și Sfântul Petru umblă deghizați printre oameni, adânceau o prăpastie uriașă între aici și dincolo, dar și între acum și atunci.
Personajele din Disco Titanic sunt prietenii celor din romanul anterior.
Fuga peste graniță a lui Leo și a Cristinei, din Noapte bună, copii!, este pomenită pe lista de plecări din țară ale tovarășilor din copilărie ai personajelor de acum.
Aceștia sunt tot patru la număr în primul capitol: Vlad, Loți, Vivi și Cornel, deși ulterior Vlad devine personajul central.
Și aceștia au copilărit în Banat, în zona Timișoarei, împărțind două lumi: Banatul sârbesc și Banatul românesc, lumea comunistă și haosul postcomunist, dar și lumea anilor ’90 de dinainte și de după războiul care a divizat fosta Iugoslavie.
Continuitățile de detaliu între cele două romane întăresc efectul de real, de coerență a unei lumi care capătă realitate și în afara textelor.
Investigațiile și reportajele independente nu se fac din like-uri. Cititorii care le susțin financiar sunt cei care le fac posibile. Dacă prețuiești presa noastră, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
În plus, unul dintre personajele episodice ale romanului este însuși scriitorul Radu Pavel Gheo, „un ochelarist blond și creț, înăltuț, slăbănog și cam aplecat de spinare”, cu o „voce ca de rățoi”, care transformase „emigrarea lui ratată penibil într-un succes literar” de România.
Auto-caricatura este doar unul dintre mijloacele pe care romancierul nostru le folosește subtil pentru a strica focalizarea asupra graniței dintre real și imaginar, dintre factual și posibil.
Tot o fractură ocupă locul central și în Disco Titanic. Vlad din prezentul lui 2011 este un om de afaceri de succes, căsătorit cu iubita lui din facultate, Emilia, profesoară și poetă. El trăiește neîmpăcat cu un compromis din tinerețe, dar această nemulțumire nu pare o explicație suficientă pentru frustrarea și furia lui excesive.
Aflarea secretului său negru este construită într-o manieră foarte asemănătoare parcursului detectivistic din romanul anterior. Vlad face o călătorie fizică spre adevăr, dar și spre salvare.
Radu Pavel Gheo este unul dintre cei mai străluciți romancieri români contemporani în ordinea compoziției, a articulării unei macrostructuri ficționale valide.
Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială
Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare.
Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)
„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.
Deși căsătorit cu o olteancă, Vlad este preocupat de ideea independenței Banatului și îi detestă din principiu pe toți „Miticii” care strică țara. El își fundamentează ideea de segregare pe scurta istorie a Republicii bănățene din preajma lui 1918, pe care o exaltă idealist.
Vacanța cu părinții la Split, din august 1989, dar mai ales revenirea lui în Croația într-o vacanță familială, după 22 de ani, e contrapunctul realist. Aici apar poveștile despre atrocitățile pe care vecinii și prietenii care împărțiseră o țară le comit unii asupra altora. Nimeni nu uită vreodată diferențele care păreau amorțite în fraternitatea lor de secole.
Chiar și așa, Vlad pare incapabil să vadă vreo asemănare între proiectul său eroic și „propaganda” care a destrămat Iugoslavia. De aceea, Emilia izbucnește, spre finalul romanului:
„Banat independent. Croație independentă. Ne-am săturat de ticăloșii care ne conduc, vrem să fim liberi, noi ne descurcăm singuri. Să scăpăm de ei, de ăialalți, să-i omorâm. Că până la urmă la asta se ajunge: să omorâm. Omori un om, omori o sută, nu contează, e pentru… pentru patrie, pentru onoare, pentru ce-o fi! /…/ Vă faceți o gașcă, bateți, omorâți, mergeți la război, vă apărați patria, țara, vă apărați femeile, ce contează? Așa faceți! Vă place. Vă încingeți așa, deodată. Nici nu vă mai dați seama ce se-ntâmplă”.
Problema responsabilității individuale pentru tragediile colective este tratată de Radu Pavel Gheo cu un talent pe care numai adevărații realiști îl au. Tema este dificilă pentru că poate cădea oricând în tezism, dar autorul o mută la nivel individual, îi dă materialitate, carne și sânge.
Vă las intactă satisfacția lecturii de descoperire, dezvăluind doar o concluzie suficient de generală. Vlad este obligat să simtă pe pielea lui cum, odată pus în mișcare, tăvălugul violenței și al răzbunării nu se mai oprește niciodată, nici măcar atunci când încerci să te interpui chiar tu ca obstacol.
Prin capriciul istoriei recente, tema a devenit una acută, de la începerea scrierii romanului până astăzi, pentru lumea europeană, tot mai inflamată de ideea că segregarea și zidurile ne-ar putea salva.
Literatura română contemporană are mulți prozatori valoroși, dar – dintre aceștia – romancierii adevărați se numără, în cazul cel mai fericit, pe degetele de la două mâini. Disco Titanic ne reamintește că Radu Pavel Gheo este unul dintre aceștia, de aceea lectura lui nu trebuie ratată.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


