Investește în ceea ce crezi!
Fii alături de noi în promovarea jurnalismului de calitate din România.

Cum va face față România schimbărilor climatice extreme

2018 a fost al treilea cel mai cald an din istoria României, iar pe plan global, anii 2015-2018 au fost cei mai călduroşi din istorie.

Însă ce urmează este și mai grav.

Conform ANM, în intervalul 1900-2018 temperatura medie din România a crescut cu 1,05°C. Iar pentru restul secolului XXI, ne așteptăm la o rată a încălzirii cel puțin dublă.

La nivel mondial, se speră că omenirea va reuși să limiteze încălzirea climei la 2°C, deși prognozele arată că riscăm să depășim cu mult această țintă.

La nivel național, temperaturile medii vor crește în următorii 30 de ani cu 1,5 - 2,5 grade, iar până la finalul secolului, cu 2,5 - 5 C.

Pentru sudul țării este prognozată o creștere de până la 6°C; practic, la finalul secolului Bucureștiul ar ajunge să aibă temperatura medie actuală a orașului Salonic, situat 400 de kilometri mai la sud!

Nu se mai pune problema, așadar, dacă trecem printr-o încălzire și o schimbare a climei, ci cum diminuăm impactul nostru asupra climei și cum vom face față prognozatelor schimbări climatice.

Ce înseamnă "schimbări climatice"?

Conform NASA, peste 97% dintre climatologi consideră că omenirea este principala sursă de încălzire globală. Aceasta este, de fapt, o veste bună: înseamnă că putem combate încălzirea globală prin măsuri care țin de tehnologie.

Numai că aici se ivesc câteva probleme.

Clima nu are un comutator de on/off: odată destabilizată, consecințele pot fi rapide și dramatice.

Gazele cu efect de seră acumulate de-a lungul a 200 de ani de industrializare afectează climatul favorabil civilizației umane, climat care a început să se încălzească acum 11.000 de ani, dar care a fost destul de stabil în ultimii 8.000 de ani.

La scara istoriei planetei, chiar dacă se ia în calcul ultimul milion de ani, această perioadă atât de lungă de stabilitate climatică este excepția, nu regula. Și, din păcate, se pare că destabilizarea a început și că este ireversibilă, cel puțin pentru următoarele secole.

Destabilizarea înseamnă că, pe măsură ce atmosfera planetei se încălzește de la an la an, efectele locale diferă: în unele zone, clima se poate răci, în altele se poate încălzi și mai tare, uneori foarte repede.

Pe termen mediu, adică în câteva decenii, acest proces poate avea efecte greu de anticipat.

De pildă, încetinirea curentului Atlanticului de Nord, care menține o climă temperată peste Europa, va determina fenomene extreme mai dese și mai dure decât acum, iar creșterea concentrației de CO2 din ocean riscă să devasteze ecosistemul de care depinde viața a mii de specii marine.

Ne vom confrunta (cum se întâmplă deja) cu secete care pot dura ani de zile, urmate de ploi torențiale sau de furtuni de zăpadă care aduc pe pământ, în câteva ore, cantitatea care ar fi căzut, în mod normal, de-a lungul a 12 luni.

În regiunea noastră, nivelul Mării Negre va crește cu circa 120 de centimetri până la final de secol (după unele estimări, chiar mai devreme), inundând părți din Delta Dunării și punând în pericol stațiuni precum Mamaia.

România a fost ferită deocamdată de incendiile de pădure care au afectat mari zone din Europa în ultimii ani, dar acest lucru se va schimba odată cu instalarea unor perioade îndelungate de secetă, în special în Muntenia, Dobrogea și sudul Moldovei.

Ce tehnologii pot ajuta România să reziste

Țara noastră se află printre cele mai curate din lume în privința emisiilor de CO2.

Asta se datorează unor factori care au dus la înjumătățirea emisiilor de gaze de seră în ultimii 30 de ani:

  • restrângerea industriei grele energofage,
  • investițiile în hidroelectricitate, energie nucleară și energie regenerabilă, dar și
  • persistența unui trai de subzistență în rândul unei segment important de populație.

Cu alte cuvinte, riscăm să fim afectați de cele mai dure efecte ale schimbărilor climatice, deși contribuim foarte puțin la ele.

Responsabilitatea României în privința gazelor de seră

− 3,98 tone de CO2 per capita emite România, în scădere de la 7,93 în 1990;

− 15,56 tone de CO2 per capita emite SUA, în scădere de la 19,59 în 1990;

− 9,47 tone de CO2 per capita emite Germania, în scădere de la 12,68 în 1990;

− 5,12 tone de CO2 per capita emite Franța, în scădere de la 6,61 în 1990.

Sursa: Comisia Europeană

România are foarte multe posibilități tehnologice pentru a se adapta la schimbările climatice. Amintesc doar câteva:

- Regândirea orașelor pentru oameni, nu pentru mașini;

Am mai scris despre acest lucru, dar insist, fiindcă peste 70% dintre români vor locui în mediul urban: orașele românești trebuie să elimine cât mai repede automobilele individuale de pe străzi și să le înlocuiască cu un transport în comun confortabil și ultramodern.

Este principala soluție care va ajuta orașele să se adapteze la încălzirea globală, pentru că extinderea spațiilor verzi este esențială în combaterea extremelor climatice.

- Sisteme de alertă individuală în caz de urgență;

Smartphone-ul este intermediarul ideal între administrație și cetățeni.

Cum vremea devine imprevizibilă, este esențial ca primăriile să aibă aplicații de alertare a cetățenilor în caz de evenimente care le pot pune viața în pericol.

Este esențial și ca acestea să fie dublate de campanii de educare prin care oamenii să afle cum să reacționeze în cazul unor astfel de evenimente.

- Garduri vii de-a lungul străzilor și acoperișuri verzi pe blocuri;

Aceasta este o soluție low-tech, dar care are efecte masive în scăderea temperaturii din orașe.

Gardul viu este mult mai eficient decât gazonul sau decât copacii în reducerea poluării de la nivelul străzii.

Soluțiile care combină gardul viu, tufele cu flori și copacii duc la o îmbunătățire semnificativă a calității aerului, cât și la o diminuare a efectelor caniculei și inundațiilor.

În ceea ce privește acoperișurile, acestea sunt izolate acum cu materiale închise la culoare, care absorb căldura soarelui și creează un clopot de căldură deasupra orașelor.

Înverzirea nu se face nici cu gazon, nici cu copaci, ci cu plante de tip sedum; acestea nu necesită multă întreținere și pot transforma acoperișurile blocurilor, fără cheltuieli mari, în adevărate oaze de verdeață.

Aceste metode nu par spectaculoase, dar aplicarea lor la nivelul unui oraș întreg poate salva sute de vieți în cazul valurilor de căldură, pentru că vastele spații betonate vor fi înlocuite de zone răcoroase, care temperează canicula.

- Reabilitarea termică a locuințelor;

Până în 2020, România ar trebui să reabiliteze termic toate cele 85.000 de blocuri vechi. În realitate, doar 4% dintre acestea au fost reabilitate, mare parte în București și în condiții îndoielnice.

Efectul ar trebui să fie reducerea consumului de energie cu peste 30%, ceea ce ar avea un impact major asupra mediului.

- Culturi agricole modificate genetic pentru a rezista la vremea extremă;

Deși controversate, plantele modificate genetic (GMO) sunt, de fapt, una dintre cele mai importante soluții pentru asigurarea necesarului de hrană în perspectiva unui climat extrem.

Aceste plante sunt modificate pentru a rezista mai bine la secetă și la dăunători, sau chiar pentru a fi mai eficiente în procesul de absorbție a CO2 (s-au produs plante cu 40% mai eficiente decât cele originale).

În România, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare de la Fundulea are deja proiecte concrete în acest sens.

- Creșterea ponderii energiei regenerabile;

Capacitatea instalată de energie eoliană și solară este astăzi de circa 4 GW, dintr-un total de 20 GW. Din păcate, în fiecare zi folosim doar o mică parte a acestei capacități.

Cum, în mod real, suntem în stare să producem doar 9 GW din toate sursele, rezultă că tot ce trebuie să facem este să creștem gradul de utilizare a acestei energii regenerabile.

Acest lucru se poate realiza doar printr-o rețea smart, capabilă să stocheze surplusul de energie verde și să-l livreze înapoi în sistem când e nevoie de el.

- Crearea unor rețele de transport de curent continuu;

O rețea de curent continuu poate diminua nivelurile de CO2 cu până la 80% față de cele din 1990, și asta în doar 15 ani, fără a crește costul electricității.

Această tehnologie ar permite echilibrarea rețelei naționale, prin trimiterea curentului generat de eoliene și de parcurile solare exact unde este nevoie de el, fără pierderi și fără să mai fie nevoie de investiții costisitoare în uzine de stocare a energiei electrice.

Tehnologia e deja folosită în China și SUA, cu rezultate spectaculoase, dar necesită o investiție inițială destul de mare.

Delta Dunării este una dintre cele mai vulnerabile zone din România în fața schimbărilor climatice.

- Realizarea grupurilor III și IV la centrala de la Cernavodă;

În percepția publică, energia nucleară este periculoasă și mult mai dăunătoare decât energia "verde". Acest lucru este greșit.

În primul rând, emisiile de CO2 ale centralei nucleare de la Cernavodă sunt de numai 12 gCO2eq/kWh, față de cele ale parcurilor eoliene (11 gCO2eq/kWh) și solare (45 gCO2eq/kWh).

Comparați aceste emisii cu cele ale centralelor pe gaz (490 gCO2eq/kWh) sau pe cărbune (820 gCO2eq/kWh) și veți înțelege de ce energia nucleară este, de fapt, una verde.

Este însă esențial ca grupurile noi de la Cernavodă să fie construite cu tehnologie de ultimă oră și extrem de sigură, care poate asigura independența energetică a României pentru următoarele cinci decenii, și fără să polueze.

Apropo de periculozitatea energiei nucleare: se estimează că, din 1950 încoace, din cauza accidentelor nucleare au murit prematur cel mult un milion de oameni, în timp ce numărul celor morți din cauza poluării de la combustibili fosili este de peste 300 de milioane.

Diferența este uriașă.

- Crearea unui sistem de prevenire a inundațiilor și de stocare a surplusului de apă;

Trebuie să învățăm din experiența zonelor deșertice.

Israelienii, de pildă, au devenit experți în stocarea apei de ploaie și în irigațiile prin picurare − metodă mult mai eficientă decât stropirea, folosită pe scară largă în România.

Țara noastră trebuie să iasă din inerția ultimelor trei decenii și să investească masiv în sisteme de irigații eficiente și în împăduriri selective, care să prevină deșertificarea.

Finalizarea canalului Siret-Dunăre ar permite, pe de o parte, evitarea inundațiilor care afectează tot mai des județul Tulcea și, pe de altă parte, ar furniza apă pentru irigarea a 10% din teritoriul arabil al țării.

Același lucru se poate spune despre majoritatea investițiilor hidrotehnice începute în urmă cu mai bine de 30 de ani și abandonate între timp. Nu le mai putem amâna la nesfârșit.

- Ce investiții trebuie să evităm;

Sunt de evitat investițiile masive:

  • în noi centrale pe cărbune,
  • în proiecte miniere în aer deschis,
  • în noi hidrocentrale de mari dimensiuni,
  • în proiecte imobiliare în zone inundabile și costiere,
  • în subvenționarea mașinilor individuale de orice fel.

Din păcate, unele proiecte de suflet ale guvernanților se referă la investiții de miliarde de euro tocmai în aceste domenii. Să sperăm că multe vor rămâne doar pe hârtie, pentru că finalizarea lor ar face mai mult rău decât bine.

Pe scurt, România trebuie să învețe să devină o țară adaptabilă, cu soluții locale și flexibile, iar nu cu sisteme-mamut la scară națională.

Altminteri, de data asta timpul chiar nu va mai avea răbdare.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.