Cu ce se termină, de fapt, "Urzeala tronurilor"?

Oricât de zgomotoasă a devenit și oricât va crește în următoarea săptămână, cascada de informații și opinii despre ultimul sezon din "Urzeala tronurilor" (Game of Thrones) e mai mult decât firească.

Este punctul terminus al unui deceniu în care acest serial a controlat și modelat nu doar producția de televiziune, ci şi o întreagă generație de fani, cu care a lovit în fabrica de bani și de staruri a Hollywoodului.

De aceea, întrebarea care se ridică peste toate pariurile despre identitatea celui ce se va așeza pe Tronul de Fier este, de fapt, una extrem de importantă: asistăm la finalul unui fenomen cultural sau la o infatuare de moment pe care istoriile o vor expedia în note de subsol?

Banii

Ce nu i se poate nega seriei create de David Benioff și de D.B. Weiss este felul în care a revoluţionat televiziunea.

Cu 40-50 de ani în urmă, când televizoarele amenințau să domine consumul audiovizual, studiourile americane aruncau în joc bugete enorme pentru proiecte megalomane care să umple ecrane gigant, în așa fel încât să păstreze televiziunea în colțul mesei, pe locul rudei sărace.

Iar aici e poate cea mai vizibilă moștenire lăsată de "Urzeala tronurilor": simpaticul "văr de la țară" are acum o avere de invidiat, și-a schimbat sacoul cârpit și toată lumea îl caută cu privirea când intră în încăpere.

Datele referitoare la ultimul sezon estimează bugete de 10-15 milioane de dolari pe episod.

Așa că două ore în cele Șapte Regate vor costa mai mult decât recentul oscarizat "Green Book" (23 de milioane de dolari), iar toate cele șase episoade care încheie seria vor depăși o treime din valoarea celor mai scumpe filme cu super-eroi de anul trecut.

Banii au adus cu ei și creșterea calității, de la aspectele cele mai tehnice la cele mai artistice.

În plus, mulţi spectatori au rămas în lumea "Urzelii..." pentru că i-au putut vedea, pe lângă noile staruri, pe Max von Sydow, Jonathan Pryce sau Diana Rigg, care au întărit ideea că televiziunea a devenit un loc foarte frecventabil pentru nume mari.

Fanii

Statisticile oficiale arată că, numai în Statele Unite, audienţa a crescut de la o medie de 2,5 milioane, pentru primul sezon, la peste 10 milioane, pentru ultimul, ajungând la peste 30 de milioane de spectatori în cazul celor mai bune episoade.

Nu sunt de neglijat nici "pirații" de pe net, din cauza cărora HBO și-a schimbat sistemul de distribuție.

Într-o lume în care am ajuns să-i invidiem pe cei care trăiesc înaintea noastră surprizele unui episod nou, distribuția de film și televiziune a ajuns să-și coordoneze foarte bine lansările pentru piețe diferite.

Pe rețelele de socializare, la serviciu sau la bere, unii ajung să discute mai des problemele politice din Westeros decât pe cele din realitatea imediată, iar "Urzeala tronurilor" a ajuns o sintagmă uzuală care descrie o nemiloasă luptă pentru putere, definită de sabotaj, spionaj și interese ascunse.

Lumea

Una dintre întrebările-cheie este aceasta: care este influenţa acestui fenomen popular asupra lumii reale, acolo unde dragonii nu mai pot salva pe nimeni, iar vrăjitoarele nu-i mai pot readuce la viață pe cei căzuți?

Cele aproape 70 de episoade de până acum au conturat o imagine mozaicată a relațiilor politice, sociale, familiale şi sexuale.

Totuși, ele par să promoveze modele a căror validare sau invalidare, în următoarele șase episoade, va reprezenta punctul principal de discuție.

Glorificarea salvatorului care apără diversitatea și este, deci, îndreptățit să răstoarne sistemele corupte se poate dovedi o sabie cu două tăișuri.

Această ambiguitate vizează şi reprezentarea femeii în serial: abuzată, deținută, manipulatoare, necruțătoare, inteligentă, calculată, imprevizibilă.

Până când cineva va putea să măsoare așa ceva, nu poți să nu te întrebi dacă, la fel ca invazia de super-eroi, modelul "Urzelii..." nu va menține o stare de respingere sau de adormire politică în rândul fanilor săi.

Finalul

Se știe, totuși, că, pentru Westeros, sfârşitul nu-i aici.

George R.R. Martin mai are de vărsat cerneală până la consumarea luptei finale, iar HBO va încerca să-şi poarte spectatorii într-o poveste anterioară celor opt sezoane.

Totuși, după ce ultimul nume de pe ultimul generic va dispărea, televiziunile vor scoate săbiile pe care și le ascut de câțiva ani, pentru că tronul va fi liber și, cu toți vikingii și templierii reuniți, încă nu se vede un salvator la orizont.

On/Off-screen

Acum 60 de ani, în plin Război Rece, "Zona crepusculară" (The Twilight Zone) aducea în fiecare episod o poveste aflată dincolo de limita înțelegerii umane, dintr-un spațiu și un timp care semănau cu prezentul, dar care funcționau diferit.

Spectatorul deschidea uşa spre viețile unor personaje aparent banale, în al căror univers își făceau însă loc groaza și fantasticul.

Cea de-a treia "reinventare" a serialului, cu primele episoade produse de regizorul și scenaristul Jordan Peele, intră acum pe teritoriul deținut din 2011 de "Black Mirror", care s-a dezvoltat din moștenirea aceleiași Zone.

Poveştile păstrează stranietatea și predictibilitatea din rețeta originală, dar sunt inegale și în scriitură, și în prestații actoricești, ceea ce poate declanșa o pierdere spontană a interesului publicului.

Pentru cei care trăiesc și urcatul pe taburetul din bucătărie ca pe o scenă din "Vertigo", multi-premiatul documentar "Free solo" e o experiență pentru care trebuie să fie bine pregătiți sufletește.

Regizorii Jimmy Chin și Elizabeth Chai Vasarhely urmăresc încercarea nebunească a americanului Alex Honnold de a cuceri într-un timp scurt, şi fără corzi, cei 900 de metri de perete ai stâncii El Capitan.

E o situație în care moartea stă în fiecare vârf de deget, iar Honnold  are conștiința deplină a pericolului pe care și-l asumă.

Amintirea cazurilor în care o fracțiune de secundă le-a fost fatală altor cățărători dă forță acestui film, premiat recent cu Oscarul pentru cel mai bun documentar și distribuit de National Geographic.

După "Paterson", prezentat la Cannes în 2016, veteranul Jim Jarmusch va reveni în cinematografe cu o comedie inspirată din stilul filmelor de categorie B, dar cu o distribuție substanțială.

Adam Driver, Bill Murray, Tilda Swinton, Chloë Sevigny, Steve Buscemi, Tom Waits și Iggy Pop sunt − sau măcelăresc − zombie în "Morții nu mor" (The Dead Don't Die), peliculă care urmează să fie lansată la jumătatea lunii iunie.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează