Cod roșu de tristețe, argintiu de frumusețe

Doi jurnaliști intră într-un restaurant. Nu e banc.

Comandă câte o ciorbă de burtă, iar chelnerul îi întreabă dacă vor și ardeu. Între timp, la televizorul din incintă curge lin o știre panicardă despre Codul Galben de inundații.

Pe ecran apare o hartă cu județele Transilvaniei. Are multe dungulițe colorate și zone hașurate cu albastru (mai deschis sau mai intens). Urmează imagini cu râuri revărsate pe străzi și în curțile unor oameni necăjiți.

Într-un colț inferior al ecranului, dacă ești atent, scrie „imagini de arhivă”. Cam ca la super-ofertă, unde, în josul afișului, după steluță, ți se spune, cu litere mici-mici, că momeala e valabilă doar în anumite condiții, pe care, de obicei, nu le îndeplinești.

Acest text e ilustrarea unei zile cu Cod Galben de inundații: partea de dinainte de…

*

Se dă: o atenționare de Cod Galben de inundații pentru mai multe județe din nordul și nord-vestul țării.

Mai precis, pe râurile din bazinele hidrografice Tisa, Vișeu, Iza, Tur, Lăpuș, Someșul Mare, afluenții mici ai Someșului din zona de confluență Someșul Mic, Crasna, Barcău, Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Someșul Mic și Arieș.

Se cere: o relatare fără diagrame, imagini de arhivă și panică imaginară.

Pornim luni, dis-de-dimineață, din Cluj-Napoca spre Târgu Lăpuș, „centru administrativ, politic și economic al zonei”, conform descrierii de pe site-ul Primăriei.

Intrarea în Târgu Lăpuș.

Istoricul Mădălin Hodor: În 1989 a avut loc o diversiune militară executată de "armata secretă" a Partidului

Conspirațiile Revoluției: "turiștii sovietici" sau "Ceaușescu, vinovat pentru tot". Dar Securitatea?

Tatiana Niculescu: "Dacă n-ar fi fost asasinat, Codreanu ar fi rămas în istorie cel mult ca un personaj excentric"

INTERVIU. Autoarea recentei biografii a lui Codreanu vorbește despre legionarul care a ajuns idolul unui protestatar din orașul american Charlottesville.

Interesul ne duce, mai întâi, câțiva kilometri în sus pe firul Lăpușului, la Dămăcușeni.

Cu două zile înainte, aici a fost filmată trecerea unui pod de gheață: „imagini senzaționale” care au făcut, evident, „senzație pe internet”. Până să-l filmăm și noi, a venit apa și l-a luat.

Ce-ți sare în ochi însă e altceva: nepotrivirea dintre culorile de la televizor și cele din teren. Știți ce culoare are Codul Galben? E gri.

Un gri umed și mâlos care te însoțește peste tot, din Cluj în Maramureș și apoi în Bistrița-Năsăud. Fiindcă temperatura e nefiresc de mare pentru luna ianuarie, zăpada s-a topit și câmpurile îți fac cu ochiul de apă.

Prin curțile din sate, găinile se luptă cu un noroi gros, din care umezeala suie încet în zidurile caselor.

Carcase de mașini, resturi metalice de la foste fabrici, clădiri construite pe jumătate și părăsite în mijlocul nicăieri-ului, toate fac o „salbă de atracții” pe care nu le mai vizitează decât rugina.

Pe măsură ce înaintăm în amonte pe Lăpuș, apa se subțiază și prinde crustă de gheață. Dimineață, de la ISU Maramureș ni s-a spus că da, e avertizare de Cod Galben, dar deocamdată nu există intervenții.

„Se supraveghează” și „se va interveni” prin metode specifice, dacă situația o va impune.

De la Suciu de Sus o luăm spre Groșii Țibleșului, cu gândul să o mergem puțin pe linia Izei, râu capricios care, mai mereu, își iese din fire la Codul Galben.

Trecem un Mordor de cețuri și culmi.

În loc de ochiul jupuit al lui Sauron, un Cod Roșu de gheață și polei pe care nu l-a anunțat nimeni.

Știți ce culoare are Codul Roșu? E transparent.

Mașina plutește kilometri întregi pe pojghițe sticloase. Dedesubt, pârâuri înghețate. Deasupra, apa șiroiește prin mușchiul gros al pădurii și se ridică, ici-colo, în cristale limpezi care sclipesc prin abur.

E-așa de frumos că poți muri.

Dar, ce folos? Nu avem semnal să putem posta pe Facebook. Așa că facem cale întoarsă.

(încă o…) *

Pe firul Lăpușului, la Răzoare, apa devine mai viguroasă. Se umflă în torenți maronii, scuipă plăci de gheață și spume.

Dacă închizi ochii, e ca și cum ai locui în preajma unui aeroport. Filmăm cu emoții, poate ăsta e Codul pe care-l căutăm.

„Nu iese ea din matcă, pe-aici nu iese”, ne potolește o doamnă care așteaptă rata pe mal. (Scriu cuvântul „rata” și mă întreb dacă să-l explic cu „nota redacției”…)

„Ba, uneori mai iese, dar numai pe partea cealaltă, unde e doar câmp. Da-n case la oameni nu ajunge”, adaugă femeia.

Ultimele speranțe le cheltuim înapoi spre Someș, pe la Gâlgău. Numele predestinat ne dă încredere.

Și aici te împresoară același gri cețos. Noroi și tristețe, nici urmă de ploaie, doar o umezeală nesuferită și bălteala câmpului.

Cerul e ferfeniță. Ici și colo, dincolo de garduri scorojite, cauciucuri de camioane, chicinete de lemn părăsite și copaci oblici. În satele pe unde nu trece drumul european e cod roșu de sărăcie.

Nu există nici direcție a dezolării, nici vreun inspectorat care să-l declare.

Decidem că, totuși, mai merită o zvâcnire spre Bistrița, pentru că, luni, pe râul Rebra, pompierii Inspectoratului Special de Urgențe au dinamitat un zăpor de vreo doi kilometri.

ISU Bistrița în acțiune. O gospodărie a fost afectată de acumulările de apă de pe Rebra. Foto: ISU Bistrița (c)

*

Acum însă, purtătorul de cuvânt al instituției, Marius Rus, ne spune că totul e sub control: „În continuare, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Bistrița-Năsăud și Comitetele Locale pentru Situații de Urgență monitorizează permanent cursurile de apă din județ”.

Tot sub control e situația și la Valea Mare, în comuna Șanț, celălalt loc unde un pod de gheață a fost spart prin metode specifice. Avea numele de cod „Pizza”…

Așa că ne oprim la masă în Beclean (pe Someș).

Da capo, deci. Doi jurnaliști intră într-un restaurant.

Comandă câte o ciorbă de burtă, iar chelnerul îi întreabă dacă vor și ardeu.

Pe ecranul televizorului din incintă curg în nuanțe știri despre Codul Galben de inundații. Van Gogh, nu alta. Ba mai apare și-un Cod Portocaliu de ploaie.

Sunăm la Prefectura Cluj. Ni se repetă știrea de la Prefectura Maramureș: e-adevărat, Codul există, dar deocamdată nu sunt probleme. În cazul în care… se supraveghează… echipele vor interveni prompt… vigilență… metode specifice.

Mă gândesc să transmit în genunchi dintr-o baltă mai mare, să pară că apa trece de brâu. Dar lucrez în presa scrisă.

Epilog

Pentru conformitate, și ca să nu vă mai sperie (cu) televizorul, iată ce înseamnă codurile de culori, potrivit Institutului Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor, rubrica Întrebări frecvente.

COD GALBEN – Risc de viituri sau creșteri rapide ale nivelului apei, neconducând la pagube semnificative, dar necesită o vigilență sporită în cazurile de activități sezoniere și/sau expuse la inundații. Depășire COTE DE ATENȚIE.

COD PORTOCALIU – Risc de viituri generatoare de revărsări importante, susceptibile de a avea impact semnificativ asupra vieții colectivităților și siguranței bunurilor și persoanelor. Depășire COTE DE INUNDAȚIE.

COD ROȘU – Risc de viituri majore. Amenințare directă și generalizată asupra siguranței persoanelor și bunurilor. Depășire COTE DE PERICOL.

Ce semnificație au codurile de culori la avertizările meteorologice?

COD VERDE – Nu sunt prognozate fenomene meteorologice periculoase.

COD GALBEN – Fenomenele meteorologice prognozate (averse, descărcări electrice, intensificări de vânt, temperaturi ridicate) sunt obișnuite pentru zona respectivă, dar temporar pot deveni periculoase pentru anumite activități. Există risc de creșteri de debite și niveluri.

COD PORTOCALIU – sunt prognozate fenomene meteorologice periculoase de intensitate mare (vânt, ploi abundente, descărcări electrice, grindină, caniculă, ger). Există risc de viituri pe râurile mici.

COD ROȘU – sunt prognozate fenomene meteorologice de intensitate foarte mare (vânt, ploi abundente, descărcări electrice, grindină, caniculă, ger). Există risc de viituri majore.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€