Cine este biciclistul din zăpadă: "Am fost cel mai gras din clasă, atât la școală, cât și la liceu"

Fotografia de mai sus, postată pe contul de Facebook al PressOne în ultima zi a lunii februarie, a stârnit mirare și curiozitate.

În toiul celei mai mari ninsori din această iarnă, pe o temperatură serios negativă, un bărbat în tricou și pantaloni scurți își lua bicicleta la subsuori ca să iasă de pe carosabilul înzăpezit al bulevardului Magheru.

Imaginea făcea parte dintr-un album cu 30 de fotografii, dar a fost singura distribuită și comentată cu pasiune de cititorii noștri. La un moment dat, pentru că întrebarea era evidentă − "cine e omul?", cineva a postat un link din care am aflat răspunsul.

Urmarea a fost simplă. L-am contactat pe excentricul biciclist și a acceptat să ne întâlnim a doua zi.

Pe un ger de −12 grade, a apărut la biroul său de pe Bulevardul Aviatorilor tot pe bicicletă, echipat la fel ca atunci când îl fotografiasem, în tricou și în șort.

Se numește Valentin Bunea și are 37 de ani.

De profesie inginer, el a creat, împreună cu un medic și un psiholog, conceptul Body Engineering și centrul cu același nume, profilat pe nutriție și slăbire. Centrul oferă soluții personalizate celor care vor să adopte un stil de viață sănătos și activ.

Recomandările sunt simple: somn regulat, o alimentație corectă și mișcare fizică.

Remarcabil este chiar exemplul dat de Valentin Bunea: el experimentează de câțiva ani un antrenament pe care unii îl pot considera extrem, dar care pentru el a ajuns o rutină zilnică.

Pe lângă mersul cu bicicleta prin zăpadă, ne-a făcut o demonstrație de baie în gheață, pe care o puteți vedea în filmulețul de la finalul acestui articol.

Pe un frig de –11°C, a stat circa 5 minute într-o ladă frigorifică amplasată în balconul de la birou. Și nu doar că n-a schițat vreun tremur, dar chiar mi-a povestit despre beneficiile pe care corpul uman le capătă după aceste schimbări termice, urmate de recuperare.

Dar înainte de a-l vedea cum se scufundă în gheață, merită să-i citiți povestea, scrisă de el însuși.

Imagine surprinsă cu câteva secunde înaintea celei publicate pe Facebook.

"Făceam totul și orice ca să slăbesc"

"În sfârșit am găsit timp să fac ceea ce îmi propusesem de mult timp, și pentru care am fost asaltat de rugămințile prietenilor, anume să scriu câteva rânduri despre povestea mea. Așa că am pus totul pe foaie...

Am fost gras încă de mic.

Mereu am fost cel mai gras din clasă, atât la școală, cât și la liceu. Situația a continuat și în anii de facultate, însă nu m-am dat niciodată bătut, nu m-am mulțumit niciodată cu această condiție.

Am luptat și am făcut dintotdeauna sport, în speranța că voi slăbi. Am practicat karate și înot, mergeam pe role, pe bicicletă... Pentru o motivație mai mare, încă de la 12 ani am făcut pariuri pe slăbit cu prietenii mei grași.

Începusem să studiez și devenisem cunoscător în subiectul «slăbitului». Făceam totul și orice ca să slăbesc, dar, în realitate, dacă ar fi fost să ne luăm după rezultate, Yo-Yo ar fi fost o poreclă bună pentru mine. 🙂

În ultimul an de liceu am vrut să dau «bacul» la sport și atunci am descoperit alergarea. Aveam 119 kilograme. Am reușit să mai scap din grăsime si am dat «bacul» la sport. Am continuat să alerg.

Era extraordinar: îmi descoperisem vocația și mă simțeam fantastic! Însă rezultatele se lăsau așteptate: nu slăbeam ușor, deși efortul fizic era unul susținut.

"La 28 de ani eram obez, prediabetic, distrus de 20 de ani de sport cu zeci de kilograme în plus"

Am participat la zeci de maratoane și triatloane. Am observat însă că, în timp, kilogramele au început să apară din nou, deși alergam aproape zilnic. În ciuda mișcării susținute, zece ani mai târziu, la 28 de ani, aveam din nou aproape 120 kilograme.

Mă antrenam pentru competiții, slăbeam până la 100 de kilograme, alergam maratonul și apoi, în câteva săptămâni, greutatea urca din nou și se stabiliza la 115 kilograme.

Nici înfometarea nu m-a ajutat. Mai târziu am aflat că organismul se adaptează la o cantitate mai mică de energie și că, în momentul în care reîncepi să mănânci, recuperează toate kilogramele pierdute.

Apăruseră între timp și alte probleme; aveam în mod obișnuit dureri de spate. Dădeam vina pe statul pe scaun de la birou. În 2011 am primit diagnosticul: dublă hernie de disc. Zece ani de alergare cu 40 de kilograme în plus față de greutatea ideală nu fuseseră deloc o idee strălucită.

În 2009, la 28 de ani, eram obez, prediabetic, practic distrus de 20 de ani de sport cu zeci de kilograme în plus.

Eram disperat să slăbesc și efectiv eram dispus să fac orice pentru asta: de la maratoane la triatloane, sute de kilometri de bicicletă săptămânal, înfometări și diete care mai de care mai stupide!

Din acea disperare s-a născut nevoia de documentare aprofundată. În timp, am descoperit un univers fascinant, care se lărgea exponențial cu fiecare oră de studiu. Acestea s-au transformat ulterior în sute de cărți citite, prelegeri, seminarii și cursuri.

Disperarea de a slăbi a generat nevoie, nevoia a dus la o activitate pe care o făceam cu plăcere, iar activitatea s-a transformat într-un hobby. Acest hobby mi-a adus în sfârșit rezultatele pe care le căutam.

După aproape 30 de ani de încercări soldate cu eșec, reușisem să găsesc o metodă simplă și plăcută de a slăbi fără a fi nevoie de sport și fără restricție calorică! Mai mult decât atât, pentru prima oară în viață greutatea se stabilizase!

Valentin Bunea, în aceeași zi de 28 februarie. Foto: Lucian Muntean

"Am scăpat de numărat calorii și de mese fixe"

Rezultatele mele au generat curiozitatea prietenilor și a colegilor de la birou, care au început să-mi urmeze sfaturile. Sfaturile au dus la rezultate pentru ei și pentru prietenii lor, care, la rândul lor, au trimis alți prieteni. Aceste rezultate au aprins «flacăra pasiunii» pentru și mai multe rezultate.

Toată această activitate despre care vă vorbesc se petrecea în fața unui whiteboard aflat la mine acasă. Prietenii mi-au sugerat să îmi deschid un «cabinet»: se poate spune că efectiv m-au împins de la spate să o iau pe acest drum.

Nu credeam că voi abandona vreodată cariera de inginer, care mă dusese până în Arabia Saudită și mă implicase în proiecte de zeci de miliarde de dolari, pentru un rol nesemnificativ – cel puțin așa mi se părea mie – de... nutriționist.

Dar am urmat cursurile de acreditare oficiale, am deschis un SRL – Debutant, apoi am demarat activitatea. Și, cum se spune, restul este istorie. 🙂

Am descoperit că valoarea expertizei tehnice pe care o acumulasem în carieră a fost crucială în această odisee. Astfel, mi-am dat seama că, pentru a avea succes în determinarea cauzelor și găsirea soluțiilor în acest sistem complex multifactorial, gândirea «inginerească» a contat mult mai mult decât un background de medicină generală.

Cu sprijinul decisiv al soției mele, am deschis centrul de nutriție și l-am numit... Body Engineering! Fiecare celulă din corpul meu respiră și trăiește după principiile Body Engineering.

La 28 ani aveam o vârstă metabolică de 45 de ani: gras, obosit si cu un nivel de insulină foarte mare dimineața: 38 uUI/mL. Practic, eram pre-diabetic si călcam pe urmele părinților mei diabetici.

Și, cu toate acestea, am aflat că predispoziția genetică nu înseamnă că te vei și îmbolnăvi. Contează ce combustibil îi oferi corpului. Mizeriile îți activează predispoziția genetică.

Acum, dimineața am un nivel al insulinei de 7 uUI/mL. Și am realizat acest progres fără medicamente.

M-am trezit acum 7 ani și această alimentație mi-a adus nenumărate beneficii la care nici nu visam:

− pot mânca, practic, în cantitate nelimitată; am scăpat pentru totdeauna de numărat calorii și de mese fixe, iar asta, pentru un supraponderal/obez, este «raiul pe pământ»;

− pot mânca oricând / aproape orice fără să mă umflu la loc, ca înainte;

− a scăzut dramatic inflamația din articulații, spate, genunchi, umăr (am șapte operații, cinci la genunchi, două la claviculă și o dublă hernie de disc neoperată);

− pot munci zi de zi 16-20 de ore, cu ferestre mari de claritate mentală;

− după 30 de ani de alimentație deficitară, în sfârșit pot memora rapid;

− nu am mai răcit din 2010, deși vestimentația mea de iarnă, inclusiv la −15 grade, se compune doar din tricou și pantaloni scurti; de fapt, iarna trecută am alergat 10 kilometri la −15 grade doar în pantaloni scurți, iar în decembrie 2016 am stat 25 de minute în apă cu gheață;

− digestia este perfectă, tenul curat, pielea strălucitoare, nu au mai apărut carii noi, au dispărut într-un final mătreața și eczemele;

− în plus, zilnic am 2-3 ore de studiu și creierul procesează fantastic.

Valentin Bunea, în lada frigorifică de pe balconul biroului său. Foto: Lucian Muntean

"Dacă eu am putut, atunci oricine poate"

Să mai continui? Sunt atât de mult beneficii, încât aș putea scrie o carte.

Sunt în cea mai bună formă fizică și mentală. Sunt echilibrat emoțional, având un excelent management al stresului.

Știți când se strică acest echilibru? Când calc strâmb. Dar este ceva asumat. Dintr-o dată apar:

− balonări, constipație, arsuri, rash, ceață mentală;

− dureri de articulații la genunchi și la umăr, simt durerile de spate;

− apare oboseala: obișnuit fiind să mă trezesc la ora 6 fresh, mă trezesc cu greu la 8 obosit;

− devin irascibil, dispare cheful de muncă, se instalează depresie temporară, scade productivitatea.

În câteva zile, revenind la o alimentație corectă, îmi revin și beneficiile. Pentru prima oară în viață am o greutate stabilă. Sincer, acest aspect nici nu mai este interesant, date fiind toate beneficiile de mai sus. Sunt un om transformat.

Nu am apucat să vă povestesc despre beneficiile pentru copii ale alimentației corecte din perioadele de pre-concepție / sarcină / alăptare / diversificare.

Dacă o cunoașteți pe Beatrice, fetița noastră, nu trebuie să mai continui. Dacă urmăriți pagina noastră de Facebook, o știți cum arată din poze. Cognitiv, depășește orice așteptări.

Cei mici sunt de multe ori victimele inconștienței noastre, iar pentru a le oferi un viitor departe de spitale trebuie să le punem la dispoziție acum elementele necesare unei dezvoltări armonioase.

Dezvoltarea lor începe în mediul oferit de mamă până în momentul nașterii și continuă cu fiecare masă pe care le-o oferim.

Până la 3 ani, Beatrice a luat o singură dată câteva lingurițe de Panadol, niciodată antibiotice. Astfel, de la un an și jumătate, de când merge la grădiniță, dintre cei 80 de copii a înregistrat cele mai puține absențe. Imunitatea puternică începe cu schimbarea alimentației.

Închei prin a spune că am reușit să ies din mocirlă prin forțe proprii. Am descoperit oameni care au înțeles ce am vrut să fac și care m-au sprijinit. Și încerc să le spun tuturor că, dacă eu am putut, atunci oricine poate.

Îmi susțin clienții până la capăt, până la obținerea rezultatelor dorite. Iar rezultatele vin pentru că eu sunt acolo pentru ei zi și noapte, pentru că îi înțeleg foarte bine, pentru că încă de la grădiniță am fost gras și m-am zbătut timp de aproape 30 de ani cu frustrări, angoase, pofte, foame continuă, mâncat emoțional, diete, regimuri și sport până la epuizare.

Tu nu trebuie să înveți din propriile greșeli așa cum am făcut eu, ci poți învăța din greșelile mele: fără poticniri, fără alegeri proaste, dar cu susținere din partea mea și a echipei din care fac parte.

Peste ani, îți vei mulțumi pentru decizia inspirată de schimbare a viitorului tău.

Vă mulțumesc pentru răbdarea de a parcurge aceste multe rânduri".

Valentin Bunea

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează