CFR Călători: iubire necondiționată în absența aerului condiționat

Valentin Șchiopu

Redactor

Recent, o prietenă mi-a povestit în ce condiții se călătorește cu trenul în România. Am aflat că un bilet la vagonul de dormit pe ruta București-Cluj costă aproape 230 de lei. Nu ai aer condiționat, iar controlorii îți râd în nas când le spui că vei face o reclamație.

Aceasta e istorisirea unui voiaj cu trenul, împreună cu răspunsul CFR Călători la o solicitare de bun-simț.

*

Soțul meu e ardelean. Tace excesiv, iar toate inițiativele lui au o lentoare maladivă. Așa l-am cunoscut, așa a rămas. În consecință, nu m-a surprins cu nimic când m-a convins că cel mai potrivit mijloc de transport pentru un drum București-Cluj este trenul.

Pentru mine, el n-a fost chiar ultimul tren, dar mi-a plăcut că era dotat cu vagon-restaurant. Era singurul loc unde devenea volubil și aproape șarmant.

Revenind: mi-a prezentat oportunitatea de a călători până la Cluj în cochilia melcului CFR ca și cum ar fi stabilit detaliile unui voiaj de nuntă.

Ne plimbam pe Kiseleff, de mână. Era 18 iunie și o căldură care ar fi putut dărâma un elefant. L-am zărit pe Exarhu la o terasă și mi-am spus: Uite, în sfârșit, un bărbat cu stil!

Al meu, încăpățânat ca un catâr, vorbea doar despre urgentarea pregătirilor pentru călătoria spre Ardeal. O secundă în plus, în agitatul București, îi putea fi fatală.

A fost de acord să plătească scandaloasa sumă de 458 de lei. Atât costă două bilete la vagonul de dormit. Biletele le-am cumpărat eu, bineînțeles, iar bagajele le-am făcut tot eu. El le-a cărat, sarcină de care s-a achitat satisfăcător.

Plecare, ora 21.00, vagonul 12. Sosire, când o vrea bunul Dumnezeu, dar în principiu, nu mai devreme de 12 ore.

Foto: Lucian Muntean.

Responsabilul de la vagonul de dormit ne-a invitat să urcăm cu o ușoară înclinare a capului și un braț întins. Cu cele mai scumpe bilete din trenul ăla în poșetă, aveam senzația că CFR Călători (iertați-mi cacofonia) alege din când în când, la întâmplare, doi călători pe care să-i trateze regește.

Realitatea ne-a contrazis imediat. Probabil că și diavolul e la fel de protocolar înainte să-ți facă vânt spre cazanul cu smoală.

„Nașul” ne-a prezentat camera nupțială. În vagonul de dormit erau în jur de 45 de grade, un gemuleț pe care-l deschideai cu un fel de manivelă și două paturi suprapuse. Seducător ca ideea unui concediu în Antalya.

Mi-am spus că aerul condiționat va aduce acea plăcută revigorare a libidoului meu. Și am întrebat: Unde este aerul condiționat?

Pasărea din stema României vânează și cu 320 de kilometri pe oră

Când atacă în picaj, acvila de munte este una dintre cele mai iuți vietăți din lume.

Femeia în rochie albastră

„Pe la ora 5 a dimineții zilei de 14, totul părea că se terminase. Într-o liniște sinistră, cu soarele care tocmai începea să răsară în ochi, dinspre Piața Victoriei, într-un uruit înfiorător (care s-a transformat în tropăit grotesc), o umbră hidoasă se apropia constant, într-un crescendo tensionat. Erau primele grupe de mineri care ocupau Piața Universității.”

„Nașul” a fandat și mi-a aruncat-o mustrător:

„Doamnă, vagoanele de dormit nu sunt prevăzute cu aer condiționat. Credeam că știți asta”.

Nu, nu știam. La casa de bilete întrebasem foarte clar, iar răspunsul fusese pe măsură: „Este, doamnă, este!”

„Acum e lux. Să vedeți prin iulie, august, ce călduri sunt…”

Am intrat în panică. Iubi părea complet absent. El ar fi putut călători și într-un ibric cu apă fiartă. Oare ce transformări au loc în mintea unor bărbați după o îndelungată practică sinistră în raport cu care mamele lor le cumpără lenjeria intimă?

A încercat să mă calmeze și mi-a spus că el mă iubește necondiționat, chiar și în absența aerului condiționat. Și că probabil se va face curent când hardughia se va pune în mișcare. Și să nu agităm spiritele.

Mi-aș fi înfipt puțin pumnii în mutrișoara lui, dar m-am oprit: de ce să distrug o operă de artă, manichiura mea?

Mi-a pomenit de o declarație a unui ministru al transporturilor:

„Recomandăm românilor să aleagă mijlocul de transport care li se potrivește cel mai bine. Trenul este un lux și oamenii plătesc mai mult ca să îl aibă.”

Hai sictir!

Mi-am exprimat din nou nedumerirea în fața inchizitorului de la vagonul de dormit. Mi-a spus că e prea târziu să-l doteze pentru mine cu aer condiționat.

L-a chemat pe colegul de la vagonul cu cușete. Supriză, acolo există aer condiționat, deși biletul e mai ieftin cu 80 de lei.

Am cerut transferul la cușetă: patru paturi, câte două suprapuse. Am invocat articolul 55, alineatul b, din propria-mi constituție și am cerut o cușetă numai pentru noi, în virtutea unui egoism feroce.

Omul cu cușetele a protestat. Eu am protestat. Iubi ne-a urmat tăcut.

Am amenințat cu reclamații. A doua zi dimineață, cu o jumătate de oră înainte de a ajunge la Cluj, ni s-au cerut biletele, să aibă datele în cazul în care plângerea noastră va ajunge în birourile de la CFR Călători.

Am trimis reclamația chiar în ziua în care am ajuns la Cluj, pe 19 iunie, după cele 12 ore cu trenul. Iubi mi-a spus că oricum nu voi rezolva nimic. Doamne, ăsta-i omul de care m-am îndrăgostit?

Așadar, am făcut o reclamație. Le-am povestit că am călătorit la cușetă în locul vagonului de dormit, pentru că lipsea aerul condiționat, și că, practic, am plătit pentru servicii mai scumpe, de care nu am beneficiat.

Ceream restituirea sumei de aproximativ 160 de lei, diferența de preț dintre două bilete la vagonul de dormit (458 de lei) și două la cușetă (295,7 lei).

Am primit următoarele două mailuri de la cfrcalatori.ro.

„Vă mulțumim că ați apelat la serviciile noastre. Pentru a confirma înregistrarea petiției, dați click sau direcționați browser-ul la adresa web de mai jos. Dacă nu faceți acest lucru, înscrierea dumneavoastră va fi ștearsă automat în 3 zile.”

Am dat click, am direcționat.

„Ați validat petiția dumneavoastră, îi puteți urmări statusul la linkul…”

Apoi viața și-a urmat cursul, trenurile au continuat să traverseze țara-n lung și lat, cu întârzieri mai mari sau mai mici, cu sau fără aer condiționat, mai mult fără…

După o lună și câteva zile, cursul vieții a fost deturnat de un telefon de la CFR Călători.

„Doamnă, am văzut cererea dumneavoastră, haideți să rezolvăm mai repede. Atașați, vă rugăm, pozele biletelor la petiția pe care ați făcut-o în urmă cu 30 de zile.”

Minune, zic! Atașăm, cum nu!

Am apăsat pe linkul indicat, unde „puteam urmări statusul petiției”, ca să încarc și pozele. De vreo câteva zile, mă trezesc în fața aceleiași informații:

404 – Pagina nu a fost găsită

Ne cerem scuze, dar momentan sistemul este ocupat.

Vă rugăm încercaţi mai târziu să accesaţi pagina dorită. Vă mulţumim pentru întelegere!

Echipa SNTFC „CFR Călatori” SA

Sistemul este ocupat, așadar. Cu ce?

În weekend-ul trecut am mers cu Iubi în Moldova. Cu mașina unor prieteni, să ne înțelegem.

De duminică dimineață, o neliniște specială și-a făcut loc în sufletul lui. Spunea că până și o secundă în plus petrecută în agitata Bucovină l-ar putea ucide. S-a hotărât să dezerteze.

– Mai vrei cu trenul?

– Da!

– Ești sigur?

– Da! Este mijlocul de transport care mi se potrivește cel mai bine.

L-am dus la gară cu tata, un bărbat curajos. Eu am mai rămas câteva zile, deci Iubi înfrunta singur coșmarul neclimatizat.

Trenul venea de la Iași (15:03) și ajungea la Cluj, cu voia bunului Dumnezeu, la 00:33. Apoi își continua drumul spre Timișoara, gară în care intra la 8:03 dimineața!

Pentru cine nu știe, Iași-Timișoara e trenul care s-a ales cu supranumele de „Foamea”. E posibil să vorbim despre cea mai groaznică garnitură din România.

Vagoanele sunt jegoase, iar de aer condiționat nici nu poate fi vorba. L-am urcat pe Iubi în tren, la clasa a doua, pentru că nu a crezut în cruciada mea împotriva CFR Călători.

Am rămas pe peron, dar mi s-a făcut brusc dor de el cu 5 minute înainte să plece trenul. Nu reușeam să-l văd în compartiment, pentru că geamurile erau murdare.

L-am strigat! A răspuns controlorul.

– Doamnă, stați liniștită, avem noi grijă de flăcău! Geamurile-s murdare, nici nu aveți cum să-l vedeți!

– Da? Sunt murdare? Nu-i nimic, că vă mai fac o reclamație.

– Ce reclamație ați mai făcut, doamnă?

Îi povestesc. Râde în hohote.

– Haideți, doamnă, că v-au păcălit cu telefonul ăla. Vor să vă închidă gura. Nu mai pupați dumneavoastră banii ăia.

– Nu-i nimic, măcar mă specializez în reclamații. Mai fac una!

– Faceți, doamnă! Noi nici n-am avea voie să circulăm fără aer condiționat. Iar trenul ăsta nu știu dacă va avea vreodată aer condiționat. De curățenie, ce să mai zic… Uite, puneți dumneavoastră degetul pe geamul ăsta, lăsați o urmă. Dacă veniți peste câteva luni și căutați vagonul ăsta, o să găsiți degetul dumneavoastră imprimat. Și așa aveți și dovezi pentru reclamație.

– Degetul solitar e bun?

Iubi a ajuns la Cluj la 0:55, cu o întârziere de 22 de minute. A călătorit într-un compartiment plin, cu încă 7 oameni, prins între doi malaci care trecuseră pe la sala de forță. Și-a zis că probabil erau recuperatori care veneau cu o treabă la Cluj.

A stat aproape ghemuit, să nu le atragă atenția, și a citit „Mireasa tânără”. A tăcut tot drumul.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€