Cercetătoarea britanică Susan Greenfield: Adulții riscă să ajungă ca niște copii mici

Bianca Felseghi

Senior Editor

Neurologul Susan Greenfield este unul dintre сercetătorii britanici care studiază impactul tehnologiei asupra creierului și a comportamentului uman. Distinsă cu Medalia Michael Faraday de către Societatea Regală din Londra, ea este o prezență obișnuită în presa și la televiziunile din Marea Britanie.

În 2014, Susan Greenfield a publicat o carte care a stârnit controverse, deoarece afirmă că mintea ni se atrofiază din cauza tehnologiei excesive. Cele mai puternice critici i le-a adus teoria că tehnologia ar putea cauza autism: importante voci ale lumii științifice au replicat că nu există dovezi clinice în acest sens.

Susan Greenfield vorbește despre efectele internetului și ale gadgeturilor „inteligente” într-un interviu acordat pentru PressOne.

Ce ne-a spus Susan Greenfield? Că telefoanele mobile și alte dispozitive inteligente sunt asemenea unor hard-uri externe pe care le atașăm creierelor noastre. De când le folosim pe scară largă, memorăm mai greu, conversăm mai sacadat, ne înțelegem tot mai puțin și nici imaginația noastră nu se simte prea bine.

– Când ați publicat cartea Mind Change, acum trei ani, s-a iscat o dezbatere, chiar o controversă legată de teoria dumneavoastră. Între timp au mai apărut studii care par să confirme că tehnologia și internetul ne afectează sănătatea. Considerați că politicienii și oamenii de știință devin mai conștienți ce înseamnă un internet folosit fără discernământ?

– Faptul că a iscat controverse și că încă se întâmplă asta semnalizează că e o problemă care trebuie discutată. De curând am văzut o știre, făcută de o televiziune chiar din România, în care erau prezentate simptomele a ceea ce ei numesc autism virtual, la copiii expuși unui ecran de la vârste foarte fragede.

Simptomele sunt similare cu cele ale autismului, dar pot fi inversate, dacă se renunță la interacțiunea cu ecranele dispozitivelor. Cred că îngrijorarea privind abuzul de tehnologie este în creștere și că, de pildă, folosirea iPad-urilor la școală naște o asemenea îngrijorare, chiar dacă efectele acestea nu au fost demonstrate, fără tăgadă, din punct de vedere științific.

Cercetătoarea Susan Greenfield (în stânga), în timpul unui interviu în 2013. Foto: National Assembly for Wales

– Cum ne afectează tehnologia comportamentul?

– Este o certitudine faptul că creierul uman se adaptează la mediu, oricare ar fi acesta. Mereu s-a petrecut acest lucru și asta e ceea ce ne face atât de speciali. Dacă luăm în considerare mediul în care trăiesc acum mulți oameni, a căror viață a fost redusă la un ecran, iar cea mai mare parte a zilei și-o petrec muncind sau privind realitatea prin intermediul unui ecran, într-un final, creierul lor va reacționa.

Oamenii nu mai învață abilități de bază. Dacă nu mai citesc cărți, au o capacitate de concentrare mai mică și disfuncționalități de atenție. Dacă există un input constant dinafară, nu îți vei mai folosi imaginația.

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Frica mea, pe care am exprimat-o și în carte, este că oamenii adulți pot deveni ca niște copii mici, foarte dependenți de lumea dinafară și incapabili să mai genereze sentimente.

Facebook ne face depresivi

În februarie 2017, în reviste de specialitate din SUA, precum Harvard Business Review și Jurnalul American de Epidemiologie, a apărut un raport intitulat „Asocierea folosirii Facebook-ului cu o stare de spirit alterată: un studiu longitudinal”.

Expunerea la imagini despre viața celorlalți oameni din rețea, imagini alese cu grijă de aceștia, precum și superficiala interacțiune din social media au capacitatea de a atenua experiențe reale mai profunde.

Studiul explică de ce ne simțim atât de bine după ce stăm împreună cu prietenii pe o bancă, de exemplu, și atât de singuri când navigăm pe Facebook printre like-uri și click-uri.

– Cât de repede se adaptează creierul uman la condițiile din exterior, cât durează această reașezare a funcțiilor sale?

– Știm că lucrurile se pot schimba foarte repede. Există un studiu făcut pe adolescenți, în care le erau testate abilitățile sociale. Jumătate dintre ei au fost trimiși într-o tabără în care nu aveau acces la tehnologie: după numai 5 zile, capacitatea lor de interacționare se îmbunătățise.

Nu e o chestiune care ține de evoluție. Dar e o discuție despre cât de repede se petrece această schimbare în creierele tinere, care sunt extrem de adaptabile și nu se cunosc implicațiile pe termen lung.

Încă nu știm unde poate duce acest lucru. Facebook-ul, spre exemplu, a apărut abia acum 10 ani și deja ne afectează stilul de viață. E greu să știm ce fel de adulți vor fi cei crescuți odată cu aceste schimbări care ne afectează, iată, în atât de puțin timp.

– Din ce spuneți, gadget-urile inteligente, calculatoarele pe care le folosim, se transformă într-un fel de hard-uri externe, pe care ne stocăm memoria, imaginația…

– Exact așa se și întâmplă. E mult mai ușor azi să cauți ceva pe Google decât să memorezi. Asta poate fi foarte util și foarte bine, dar pe de altă parte, dacă atinge un paroxism, oamenii vor înceta să mai aibă cadre de bază în care să funcționeze.

Spre exemplu, dacă discută cu cineva își vor pierde spontaneitatea, din moment ce, pentru orice referință, va fi nevoie să caute argumentul în memoria externă. Știți cum e: când vorbești cu cineva, spui − Asta e ca în cutare situație, sau ca în cutare carte.

Între cei care conversează se naște o empatie, un punct de contact, fiindcă au aceleași referințe, fiindcă fiecare știe despre celălalt ce vrea să spună. Dacă va trebui să cauți online, e clar că nu mai poți să te apropii la fel de cealaltă persoană.

– Nu vom mai putea comunica?

– Știm deja că mai ales tinerii găsesc că e mult mai ușor să se exprime prin mesaje scrise. Preferă să își trimită sms-uri decât să vorbească.

– Credeți că fenomenul fake news (știrile false), care e legat de scăderea capacității critice și de faptul că sunt prea multe sentimente implicate când se ia o decizie, ar putea fi un efect secundar al folosirii fără discernământ a tehnologiei și rețelelor?

– Cu siguranță. Problema e că senzațiile simulate pe ecran sunt departe de adevărata lor semnificație și de adevăratul lor înțeles. Nu există un timp în care omul care citește să poată uni punctele între ele și să înțeleagă care e, cu adevărat, mesajul.

Oamenii se află sub asaltul unui aflux de informație și e mult mai ușor să apese un buton și să meargă mai departe, la următoarea chestiune care le atrage atenția, decât să se oprească asupra unui subiect și să se gândească la el.

– Care e poziția dumneavoastră legată de Inteligența Artificială (AI) și de ceea ce se numește Internetul tuturor lucrurilor (IoT)?

– E clar că a avea obiecte inteligente în jur poate să ne ajute foarte mult. Dar cred că e o greșeală să crezi că AI va ajunge să înlocuiască propriu-zis persoanele.

Un individ are intuiție, bun simț, poate reacționa neașteptat într-un fel în care un robot sau un gadget inteligent nu vor putea niciodată. Cred că e mult prea mult entuziasm pentru glamour-ul gadgeturilor și pentru tehnologia inteligentă, dar trebuie să ne fie clar ce vrem de la ea.

Răspunsul clasic este că vrem să câștigăm timp, că ne ajută să salvăm timp. Dar ce vrem să facem cu acel timp? Ce vei face cu acest timp obținut de la gadget-ul tău? Poate fi distractiv să te joci cu el, ca un copil care are o jucărie nouă, dar trebuie să ne concentrăm la chestiunile care sunt cu adevărat importante.

– Există vreun antidot împotriva acestei alienări?

– Statul în aer liber, activitatea fizică, de preferat într-un mediu rural. Aici, posibilitățile umane sunt mai puse la încercare decât într-un mediu urban. Sunt convinsă că și în România e la fel. Exercițiile fizice stimulează cogniția.

O altă metodă este mâncatul împreună, mâncatul în grup. Toate societățile omenești, din cele mai vechi timpuri, au ritualizat mesele. Mulți oameni nu mai mănâncă împreună și asta e o greșeală.

Și mai trebuie să citim povești. E un trigger pentru imaginație și pentru atenție, și asta nu poți obține în fața unui ecran. Aceste activități ar putea aduce un echilibru confortabil în viețile noastre.

Conferința susținută de Susan Greenfield la TEDxOxford, în 2014:

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€