Ce pierdem dacă ne ferim de plictiseală

Alex Enăşescu

Redactor

Plictiseala pare a fi o stare pe cale de dispariție. Într-o societate obsedată de productivitate, în care permanenta aflare în treabă este un semn al succesului, oamenii fac tot posibilul să evite plictiseala.

Totuși, o serie de cercetări recente încearcă să o reabiliteze, arătând ce pierd acei oameni care se străduiesc ca nu cumva să rămână singuri cu ei înşişi.

Punând un grup de „cobai” să transcrie numere dintr-o carte de telefon, cercetătorii au descoperit că plictiseala ne face mai creativi. Când o activitate este monotonă sau când nu avem nimic de făcut, imaginația încearcă să compenseze lipsa de stimuli din mediul înconjurător.

Gândurile zboară fără o direcție precisă, iar acest proces ajută creierul să realizeze noi conexiuni, pe care nu le poate face când este setat pe rezolvarea unor sarcini punctuale.

Problema este că momentele de plictiseală din viața de zi cu zi au dispărut odată cu apariția smartphone-urilor. Giganții din industria tehnologiei folosesc mecanisme sofisticate pentru a deturna atenția utilizatorilor, astfel că e greu să te plictisești cât timp ai telefonul la îndemână.

Sistemul de recompensă al creierului se activează când stăm pe Facebook sau când cumpărăm online. Însă creierul se obișnuiește treptat şi cu aceste activități și are mereu nevoie de stimuli noi pentru a elibera dopamina care dă senzația de satisfacție.

Făcând posibilă conectarea la un flux nesfârșit de status-uri, fotografii, știri și episoade, telefonul a devenit cel mai accesibil antidot pentru plictiseală, pentru ceea ce antropologul Vintilă Mihăilescu numește neplăcerea de a rămâne singur cu tine însuți:

În aceste condiții, a rămîne singur cu tine însuți și a privi în interiorul tău, unde riști să nu găsești nimic – sau mai degrabă lucruri disparate și/sau neplăcute –, devine, astfel, o angoasă difuză de care trebuie să scăpăm într-un fel sau altul.

Se pare deci că raportul este invers: nu mă plictisesc pentru că nu (mai) am nimic interesant, semnificativ de făcut în societatea în care trăiesc, ci caut, compulsiv, ceva de făcut în lumea de afară, pentru că, în sinea mea, mă plictisesc.

Dacă observația de mai sus este corectă, supra-stimularea pe care cei mai mulți dintre noi o căutăm este o capcană.

Air Boc-Bruxelles. O zi la primărie, 6 în delegație: unde își petrece timpul Emil Boc, în timp ce Primăria Cluj pierde proiecte pe bandă rulantă

Emil Boc, primarul orașului Cluj-Napoca, își petrece o mare parte a timpului în delegații la Bruxelles în calitate de președinte al Comisiei pentru Politica de Coeziune Teritorială și Buget al UE din cadrul Comitetului European al Regiunilor (CoR). În ciuda funcției sale locale, Boc este criticat pentru lipsa de transparență și absența frecventă din Primăria Clujului, ceea ce ridică întrebări privind eficiența sa administrativă în oraș. Totodată, legăturile sale la nivel european sunt văzute ca oportunități de networking politic, dar și de obținere a fondurilor europene pentru Cluj-Napoca.

Știri din cealaltă Românie: În Iași, o femeie a primit acordul judecătorilor să intre cu forța în apartamentul unei vecine pentru a face curățenie, iar în Focșani un urs a intrat într-o benzinărie

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe.

Telefoanele ne ajută să evităm plictiseala imediată – care nu numai că nu este dăunătoare, ba chiar încurajează gândirea creativă –, însă contribuie la accentuarea unei stări mai profunde de plictiseală, o „silă de viață (pe care) francezii o numesc le pur ennui de vivre„.

Soluția nu este să renunțăm la tehnologie și să fugim în munți ca să putem medita, ci să rezistăm tentației de a folosi telefoanele compulsiv, pentru a fugi de noi înșine. Capacitatea de a îndura plictiseala cotidiană pare să fie esențială pentru o viață bine trăită.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€