Castelele României o așteaptă pe doamna Filip

Pentru prima dată după 1990, România are la dispoziție fonduri generoase pentru a-și salva castelele aflate în paragină, dar și bisericile vechi de sute de ani care se surpă uneori chiar în centrul marilor orașe.

În 2017 și 2018, de la Comisia Europeană au venit încontinuu vești bune pentru proiectele depuse pe axa prioritară de investiții 5.1 din Programul Operațional Regional (POR) 2014-2020.

Suma totală aprobată României pentru "conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural" este de 1.228.891.125 lei.

Asta înseamnă peste 260 de milioane de euro − finanțări nerambursabile.

În teorie, deci, țara ar trebui să fie plină de șantiere de restaurare, însă firmele de construcții nu se înghesuie la licitații: fie au prea multe lucrări contractate, fie nu au specialiști atestați în acest domeniu.

Și asta pentru că organismul care acordă atestate specialiştilor în monumente istorice − o Comisie din subordinea Ministerului Culturii − nu s-a mai întrunit de doi ani încoace. Comisia e condusă de o doamnă pe nume Filip.

Ironia e neagră: acum sunt bani, dar nu sunt oameni. Un cerc al neputinței și incompetenței made in Ro.

*

Să plecăm de la un caz concret: un contract de aproape 20 de milioane de lei, pentru restaurarea unui castel aflat în patrimoniul Consiliului Județean Cluj.

Castelul a fost sediul unei școli ajutătoare în timpul regimului comunist și în anii '90. Se află în satul Răscruci din celebra comună Bonțida, unde are loc festivalul de muzică Electric Castle.

De altfel, castelul din Răscruci este perechea celui din Bonțida.

Ambele au aparținut familiei Bánffy și erau legate printr-un pod peste Someș, fiindcă străjuiau extremitățile unui imens domeniu cu parcuri și alei.

În mod surprinzător, imobilul din Răscruci nu a fost revendicat, astfel că, în 2010, județul Cluj și l-a înscris în patrimoniu.

CJ Cluj a obținut o finanțare europeană pentru a-l restaura, contribuția proprie fiind de numai 2% din valoarea lucrărilor. Până acum, a plătit studiul tehnic: 710.000 lei + TVA.

Termenul-limită pentru depunerea ofertelor a fost 29 noiembrie 2018. Patru firme au consultat caietul de sarcini, dar niciuna nu s-a mai înscris la licitație.

Ca atare, CJ Cluj a anunțat un nou termen: 13 martie 2019. Însă numărul insuficient de companii specializate în restaurarea și conservarea patrimoniului ar putea să pună castelul din Răscruci pe o lungă listă de așteptare.

Castelul din Răscruci. Sursa foto: castelintransilvania.ro

Una dintre firmele care s-au arătat interesate de contractul din Răscruci este Euras din Satu Mare.

Patronul, Mircea Lețiu, spune că intervalul dintre anunț și termenul-limită a fost foarte scurt, așa că n-a apucat să se înscrie la licitație.

Dar Euras și-a securizat deja câteva contracte a căror finanțare este asigurată prin POR. De pildă, cel de restaurare a Bisericii evanghelice din Sibiu, unul dintre cele mai importante monumente gotice din țară.

Contractul are o valoare de 21,91 milioane lei, din care 438.000 de lei reprezintă cofinanţarea asigurată de către beneficiar − Parohia Evanghelică Sibiu.

Acesta a fost primul proiect de finanţare din România semnat pe POR 2014-2020.

Compania Euras se mai ocupă de Muzeul Francmasoneriei din Oradea (5,5 milioane de lei, din care 3,9 milioane de la UE), Palatul Episcopal din Sighetu Marmației (21 milioane de lei) și Castelul Teleki din satul Posmuș, județul Bistrița-Năsăud (21,7 milioane de lei).

Euras are un personal de "80-90 de muncitori", despre care patronul Mircea Lețiu spune că sunt specializați în restaurare.

El este de acord însă cu afirmația că în România există o "criză de forță de muncă calificată".

Euras este unul dintre principalii jucători din regiunea Nord-Vest pe această piață. Numai la Cluj-Napoca, de exemplu, firma sătmăreană a restaurat turnul Primăriei, bisericile de lemn din Parcul Etnografic, precum și statuia lui Mihai Viteazu.

Palatul Cultural din Sighetu Marmației. Sursa foto: RadioCluj.ro

*

O firmă care vrea să fie eligibilă pentru un asemenea contract trebuie să aibă printre angajați un inginer care să fi absolvit cursuri post-universitare de restaurator sau care să fi lucrat minimum 7 ani în branșă.

În ultimii ani însă, Ministerul Culturii n-a mai acordat atestate unor asemenea specialiști.

Pentru a înțelege de ce, am apelat la Hegedüs Csilla, fost secretat de stat în Ministerul Culturii. Ea cunoaște problema pe ambele fețe − stat și privat −, fiind și președinta fundației Transilvania Trust, care se ocupă de restaurarea castelului Bánffy de la Bonțida.

Har Domnului, sunt bani pentru restaurări − spune ea −, însă există riscul ca unor proiecte pentru care s-a așteptat ani de zile să li se refuze viitorul fiindcă responsabilii din Minister nu conștientizează două chestiuni importante.

Hegedüs Csilla, fost secretar de stat la Cultură.

"Prima problemă este faptul că Ministerul Culturii nu atestă specialiști în domeniul monumentelor istorice. Comisia de profil din Minister nu funcționează, ceea ce înseamnă că executanți care au vechime de minimum 7 ani în domeniu nu pot fi atestați.

În consecință, multe firme care ar putea să participe la aceste licitații nu pot, fiindcă nu au specialiștii necesari.

Ministerul Culturii ar trebui să reînceapă atestarea specialiștilor. Sunt suficienți oameni care au absolvit cursuri post-universitare și care ar putea ajuta în această problemă.

În plus, asta ar însemna că nu mai sunt nevoiți să plece în străinătate, ci ar rămâne în România, unde ar avea un loc de muncă bine plătit.

A doua problemă este că, după cum știm, Guvernul a crescut salariul minim. Când au fost depuse aceste proiecte la Comisia Europeană, salariul minim era o cu totul altă sumă.

Asta s-a întâmplat acum circa doi ani. Perioada de evaluare durează destul de mult, după aceea vine partea de proiectare, fiindcă se participă cu DALI-ul − adică «documentația de avizare a lucrărilor de intervenție». Urmează proiectul tehnic, care durează un an de zile. În acest timp, prețurile au tot crescut", a explicat Hegedüs Csilla pentru PressOne.

Că au crescut salariile e foarte bine, conchide ea, deoarece "nu poți să ții cu salarii de lumea a treia niște oameni care totuși lucrează în UE".

Dar asta înseamnă că Guvernul ar trebui să suplimenteze fondurile deja existente pentru a acoperi noile realități de pe piață.

"În foarte multe cazuri, banii incluși în aceste proiecte nu mai ajung. Eu știu cazuri concrete în care asta e problema.

Mănăstirea Bârnova de lângă Iași datează din 1666.

Să zicem că acele consilii locale sau județene care sunt mai bogate o să spună − «Ok, pun asta pe cheltuielile neeligibile și întregesc suma primită de la UE».

Dar, în alte cazuri, dacă proiectele au fost depuse de biserici, ele nu vor avea de unde.

Pentru ele, chiar și cofinanțarea aceea de 2% a fost o sumă foarte mare.

Gândiți-vă la o bisericuță, care e monument de categoria B, într-un sătuc unde există, să zicem, 500 de enoriași trecuți de 60 de ani. Ei nu au de unde să scoată acești bani.

Știu cazuri, cum e la Răscruci, unde firmele constructoare nu vin fie pentru că au foarte multe lucrări, fie pentru că n-au specialiști atestați.

Nu poți face așa ceva, să ții limitat numărul de specialiști atestați. E o situație de monopol!", mai spune Hegedüs Csilla.

*

Am sunat la Comisia de Atestare în Domeniul Monumentelor Istorice (CADMI), care face parte din Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, aflat în subordinea Ministerului Culturii.

Pe site există numărul de mobil al coordonatoarei acestei Comisii, care se numeşte Anca Filip.

Telefonul era închis. Am sunat apoi la secretariatul Institutului.

"Nici noi n-am mai reușit să dăm de doamna Filip de foarte mult timp", ne-a spus o angajată de acolo.

Apoi ne-a promis că va reveni cu un telefon în care să ne dea detalii privind modalitatea de obținere a atestatului de specialist în restaurare.

Încă așteptăm să fim sunați.

*

O îngrijorare legitimă cu privire la modul în care se fac restaurările în România vine din partea Fundației Pro Patrimonio, un ONG cu filiale în București, Marea Britanie și Franţa, fondat în anul 2000 de arhitectul Șerban Cantacuzino.

Printre obiectivele fundației se numără Casa George Enescu și 60 de bisericuțe de lemn din Transilvania și Oltenia.

Arhitecta Raluca Munteanu, coordonator de proiecte la Pro Patrimonio, a explicat pentru PressOne că specialiștii din acest domeniu se tot împuținează, iar dintre cei rămași, unii sunt și membri în comisiile care avizează proiectele.

"Prima dificultate este aceea de a avea proiecte de calitate, fiindcă există o mare lipsă și de arhitecți, și de specialiști care să realizeze documentațiile tehnice.

În prezent, atestarea specialiștilor este foarte grea și tinerii sunt descurajați să urmeze această cale.

A fi atestat de Ministerul Culturii reprezintă mai curând un act birocratic necesar (o ștampilă pe un proiect) decât garanția calității, neexistând nici un filtru de a verifica și stimula pregătirea continuă a profesioniștilor".

Castelul Kornis din Mănăstirea, județul Cluj. Sursa foto: castelintransilvania.ro

Potrivit Ralucăi Munteanu, principalele riscuri ale șantierelor coordonate local, fără implicarea Ministerului Culturii, sunt:

  • pierderile de substanță originară (înlocuirea materialelor și a tehnicilor tradiționale),
  • alterarea autenticității (se preferă desfaceri și reconstrucții discutabile din punct de vedere tehnic și istoric),
  • falsificarea arhitecturii (detalii sau interpretări inadecvate).

O altă problemă a finanțărilor nerambursabile, mai spune ea, sunt ghidurile de aplicație, care tratează intervențiile asupra patrimoniului în același fel cu construcțiile noi, ceea ce este fundamental greșit.

Mai mult:

"Practica de a licita la pachet execuția cu proiectarea, în care proiectarea este limitată la o sumă infimă, nu poate aduce calitate în conservarea patrimoniului.

În prezent, exemplele de bună practică în domeniul conservării patrimoniului se găsesc mai curând în intervențiile private, adesea gestionate de organizații non-profit și cu bugete foarte mici, decât în cele cu fonduri publice sau nerambursabile".

*

Pentru a vă face o imagine asupra anvergurii acestor "reparații" de la nivel național, iată câteva dintre finanțările nerambursabile obținute prin POR 2014-2020.

Șantiere de restaurare

Oradea: reparații capitale și amenajarea Muzeului Țării Crișurilor − 21,6 milioane de lei;

Bistrița: restaurarea bisericii evanghelice − 15 milioane de lei;

Posmuș (Bistrița-Năsăud): reabilitarea și restaurarea castelului Teleki − 21,7 milioane de lei;

Gherla (Cluj): reabilitarea bisericii și a claustrului mănăstirii franciscanilor − 19,9 milioane de lei;

Gilău (Cluj): restaurarea castelului și amenajări exterioare − 21,8 milioane de lei;

Cluj-Napoca: reabilitarea bisericii romano-catolice "Sfântul Mihail" − 21,9 milioane de lei;

Cluj-Napoca: restaurarea bisericii episcopale lutherane − 6,4 milioane de lei;

Colțău (Maramureș): reabilitarea castelului Teleki − 6,8 milioane de lei;

Sighetu Marmației (Maramureș): conservarea, reamenajarea si punerea în valoare a Palatului Cultural, cu destinația "Centrul Cultural Pastoral Sfântul Iosif Mărturisitorul" − 21,6 milioane de lei;

Sisești (Maramureș): restaurarea, consolidarea și punerea în valoare a bisericii de lemn "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" − 5,7 milioane de lei;

Satu Mare: reabilitarea catedralei romano-catolice − 12,9 milioane de lei;

Satu Mare: restaurarea și reabilitarea catedralei ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului" − 3,2 milioane de lei.

Cazinoul din Vatra Dornei, primul din România. Foto: Țetcu Mircea Rareș (imaginea a fost realizată în 2014)

Iași: restaurarea ansamblului Mănăstirii Bârnova − 16,2 milioane de lei;

Iași: reabilitarea, consolidarea și refuncționalizarea fostei băi turcești − 21,8 milioane de lei;

Vatra Dornei (Suceava): consolidarea și restaurarea Cazinoului Băilor, cu schimbarea destinației în Centru Muzeal − 21,7 milioane de lei;

Galați: reabilitarea zonei istorice, reabilitarea imobilului de pe strada Domnească nr. 58 − 9,5 milioane de lei;

Constanța: restaurarea, conservarea și amenajarea edificiului roman cu mozaic − 14,3 milioane de lei;

Constanța: reabilitarea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie − 19,5 milioane de lei;

Turnu Măgurele (Teleorman): restaurarea catedralei "Sfântul Haralambie" − 20,4 milioane de lei.

Din această categorie de proiecte mai fac parte renovarea și repunerea în valoare a cetății Orăștiei, a Poștei Vechi din Călărași, a Castelului Corvinilor sau a Filarmonicii din Arad, ca să numim doar câteva dintre cele mai importante edificii aflate în circuitul turistic.

GALERIE FOTO cu castele şi cetăţi din România (foto: Lucian Muntean)

Palatul Brukenthal din Avrig, judeţul Sibiu.
Castelul Bethlen din Criş, judeţul Mureş.
Ruinele curţii domneşti din Târgovişte.
Cetatea din Deva.
Castelul Corvinilor.
Curtea domnească din Bucureşti.
Ruinele cetăţii din Slimnic, judeţul Sibiu.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.