Casa producătoare de energie este încă un vis frumos în România

Roxana Garaiman

Redactor

Tehnologia prin care o gospodărie produce energie regenerabilă este disponibilă de ani de zile pe piața românească, însă doar obținerea avizelor pentru instalarea pe casă a unui asemenea dispozitiv poate dura până la 15 luni.

În țări vestice, funcționează de mult un sistem prin care rețeaua națională de energie este alimentată de prosumatori (producători + consumatori), adică de gospodării care produc energie regenerabilă.

În timpul zilei, prosumatorii „injectează” energie în rețeaua națională, iar noaptea, când panourile solare nu funcționează, consumă din rețea. Nu au nevoie de aparatură costisitoare de stocare, iar surplusul este valorificat, astfel încât costurile investiției scad considerabil.

În România însă, cei care izbutesc să-și instaleze această tehnologie și să se racordeze la rețea nu pot valorifica surplusul de energie oferit sistemului național, din lipsă de reglementare.

Am discutat despre aceste probleme cu inginerul Mihai Toader-Pasti, membru al inițiativei Energia Ta, un proiect care își propune îmbunătățirea legislației românești în domeniu.

Nici o gospodărie din România care produce energie nu primește bani în acest moment

− Care sunt pașii pentru obținerea independenței energetice a unei gospodării din România?

− Pentru a primi autorizația tehnică de racordare este nevoie de un proces lung, costisitor și birocratic. E nevoie de până la 11 avize și autorizații, în funcție de primăria de la care se procură certificatul de urbanism.

Procesul poate dura și 450 zile. Din acest motiv, am elaborat un ghid de 18 pagini cu toți pașii necesari.

− Câte gospodării din România reușesc să obțină bani din injectarea propriei producții de energie în rețeaua națională?

− Din informațiile pe care le avem, răspunsul astăzi este ZERO. Sunt gospodării care injectează în rețea fără să primească bani, acest lucru fiind posibil. O parte dintre ele au primit certificatele verzi pe vremea când acestea încă se tranzacționau.

EXCLUSIV. Mircea Geoană a plagiat din doi președinți americani: Bill Clinton și George W. Bush

PressOne vă prezintă, astăzi, probele care demonstrează că Mircea Geoană a plagiat prin traducere, fără vreun fel de atribuire și fără ghilimele, zeci de pagini din rapoartele anuale prezentate Congresului SUA de președinții americani Bill Clinton și George W. Bush

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

Mihai Toader-Pasti.

− Ce potențial are România în producția de energie de către consumatori casnici?

− În România sunt 8,4 milioane locuințe. Dacă am ajunge ca 10% să aibă panouri solare fotovoltaice (PV), cu o medie de 30 mp per acoperiș și 3,5 kWp putere instalata per acoperiș, producția anuală a prosumatorilor ar fi de 2,94 TWh/an.

Producția anuală în 2016 a fost de 61,80 TWh/an. Asta înseamnă că, având 10% din locuințe echipate cu panouri fotovoltaice, am produce aproximativ 5% din totalul energiei anuale.

La nivelul internațional, un studiu arată că 112 milioane de prosumatori ar putea produce 19% din cererea de energie a Europei până în 2030, iar până în 2050, jumătate dintre cetăţenii deveniţi prosumatori ar putea genera aproape jumătate din necesarul de energie electrică al Europei.

− Ce oferă statul pentru energia oferită de micii producători?

− Există două programe derulate de Autoritatea Fondului de Mediu, și anume Casa Verde și Casa Verde Plus. Niciunul nu susține micii producători de energie electrică: practic statul nu oferă astăzi niciun ban, din nefericire.

Investiția într-un astfel de sistem are acum o durată de amortizare mare, pentru utilizatorii rezidențiali, deoarece producția de energie are loc ziua, iar consumul, seara și noaptea. Astfel, neputând injecta în rețea, iar consumul nefiind sincronizat cu producția, apare nevoia unor sisteme de stocare, care ridică costul investiției.

Germania are 30% din energie din surse regenerabile

− Cum funcționează mecanismul în țări care au deja un număr important de prosumatori?

− În Germania, 12,5% dintre toate gospodăriile produc energie regenerabilă, există 850.000 de sisteme PV instalate pentru utilizatorii casnici, generând 1,3% din toată producția țării.

În 2015, Germania avea 30% din energie produsă din surse regenerabile. Își propun să aibă 60% până în 2035 și 100% până în 2050. Însă programele de subvenționare ale PV-urilor pentru prosumatori au început la ei în 1990, iar din 2010, au intensificat eforturile.

În țările vestice, procesul este mult mai debirocratizat, durând de la 14 la 90 de zile. Schemele de retribuție variază de la plata kWh-ului injectat, care este garantată pe o perioadă de timp sau nu, la echilibrarea prin raport a prețului de kWh injectat versus cel consumat. Mai mult, cei dornici primesc subvenții pentru instalarea panourilor fotovoltaice.

− De ce este atât de dificilă obținerea autorizațiilor pentru injectarea de energie în rețeaua națională?

− În discuțiile avute în ultimul an cu autoritățile, motivele enunțate sunt numeroase, dar cel mai important este lipsa de interes, prosumatorii nefiind o prioritate.

Desigur, există provocări ce țin de infrastructura existentă, de mixul de energie, de ciclul producție/consum, de lipsa contoarelor inteligente la nivel național etc, dar nu există nicio problemă majoră și întemeiată pentru care ar fi imposibil să produci energie, să injectezi în rețea și să fii recompensat, dacă esti prosumator rezidențial.

− În ce stadiu ați ajuns cu negocierile pentru reducerea birocrației?

− De când am început proiectul, în 2016, au fost patru guverne și mai multe schimbări de miniștri. În 2016, am reușit definirea conceptului de prosumator (producător + consumator) în Strategia Energetică Națională, un succes extraordinar pentru noi.

Ulterior am mai făcut o serie de pași importanți, în perioada în care am găsit la Ministerul Mediului și la Ministerul Energiei o echipă interministerială pasionată și dornică să soluționeze problema.

Din nefericire, schimbările politice din ultimele luni ne-au adus în situația de a relua discuțiile aproape de la zero. Un rol cheie în acest proces îl are Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), care ar putea fi principalul susținător al prosumatorilor în România, lucru care sperăm să se întâmple în lunile următoare.

− Ce avantaje strategice ar aduce României încurajarea micilor producători de energie?

− România a elaborat în 2016 Strategia Energetică Națională, unde apare pentru prima dată termenul de prosumer sau consumator activ.

Micii producători de energie pot contribui la securitatea energetică a țării, fiind și o soluție în tranziția către energie curată, nepoluantă.

Chiar dacă România și-a atins țintele de eficiență energetică și producție de energie regenerabilă cerute de Uniunea Europeană, având deja un mix foarte bun din perioada comunistă, ratăm ocazia de a fi lideri în procesul de decarbonare, protecția mediului înconjurător și tranziția către o economie sustenabilă.

Preferăm să stagnăm, în loc să fim mai ambițioși și să progresăm.