Cartea cetății doamnelor

Faptul că între redactarea unei cărți și traducerea ei în limba română au trecut mai bine de 600 de ani nu poate fi pus doar pe seama fatalității istorice. Uriașa durată ne obligă să medităm la rațiunile pentru care respectiva carte nu a fost considerată o urgență culturală sau editorială nici măcar după anii ’90, când texte contemporane ei au început să intre pe piața traducerilor autohtone, chiar dacă fuseseră ignorate sau interzise până atunci.

În acest context, efortul editorial al traducătorilor și cercetătorilor medieviști care construiesc colecția „Biblioteca medievală” de la Polirom (coordonată de Alexander Baumgarten) trece prea puțin observat și prea îngust valorizat. Acest efort merită o apreciere mai largă, dacă nu cumva și o anumită recunoștință publică.

Cartea cetății doamnelor (2015), cum a tradus Reghina Dascăl lucrarea Christinei de Pizan din 1405, este o lectură esențială. În absența ei, multe lucruri legate de înțelegerea femeii ca subiect (și nu doar ca obiect) de cultură în istoria Europei rămân prost înțelese, iar înrădăcinarea istorică a aservirii femeilor trece adesea, în mod greșit, drept „naturală” sau fatal „metafizică”.

Ea este o piesă care ar trebui să reconfigureze și istoricul ideii de utopie, așa cum îl văd specialiștii noștri, care o ignoră aproape unanim în studiile lor, deși anumiți critici străini au observat că orașul imaginat de Christine este mai complex decât, de pildă, cel imaginat de Sfântul Augustin în Despre cetatea lui Dumnezeu, care a inspirat-o.

Fără să fie o lectură rezervată specialiștilor, Cartea cetății doamnelor nu poate fi citită în absența unei contextualizări istorice și filosofice. Din fericire, amplul studiu introductiv al traducătoarei ne-o oferă avizat, cu maximă claritate.

Utopia Christinei de Pizan despre o cetate în care femeile au drepturi de decizie publică este doar una dintre piesele care fac din autoare un actor cultural redutabil. Prin scrierile sale politice, ea participă la construirea culturii europene a vremii, mai ales la dezbaterea extinsă dedicată locului femeilor în lume.

*

Cartea e scrisă într-un secol în care „disputa în jurul femeilor” sau „disputa în jurul sexelor” era încă incandescentă. Mulți preopinenți erau de acord că femeile nu sunt oameni, pentru că existența sufletului lor nu poate fi nici localizată, nici dovedită.

În această atmosferă, erudita Christine de Pizan rămâne văduvă la 25 de ani, mamă a trei copii, după 10 ani de căsătorie. Ea refuză să se recăsătorească sau să meargă la mănăstire, cum cereau uzanțele epocii. Alege varianta cea mai curajoasă la vremea respectivă: să scrie și să trăiască suficient de bine din scris, încât să poată păstra independența și confortul financiar ale familiei sale.

Proiectul ar fi fost îndrăzneț chiar și pentru un bărbat, care, la finalul secolului XIV, nu ar fi avut de luptat cu realitatea situației sale precare sau cu preconcepțiile care considerau femeia un om de grad secund.

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Utopia Christinei de Pizan este gândită ca o replică la poziționări de o virulență greu de imaginat atât în cadru umanist, cât și în cadru religios creștin. Femeia era acuzată de toate relele, de la desfrânare la pricinuirea căderii bărbatului. Inclusiv căsătoria era privită ca o capcană pe care sexualitatea feminină o întinde sufletului masculin.

La acea vreme, Europa era disputată între spiritul clerical al unui Ev Mediu aflat la amurg și un umanism incipient. Christine reușește, prin scrierile sale, să se impună ca „femeie însemnată și asemenea unui bărbat”, o doamnă „prin naștere și caracter”, dar mai ales ca autor și sfătuitor politic al unor principi care construiau destinele lumii.

Dintre caracterele care definesc cetatea imaginată de ea merită să observăm combinarea unui autentic spirit religios cu un anticlericalism venit din exercițiul critic și rațional, dar și deschiderea porților cetății pentru femei excepționale din trecut, ca și pentru femeile vii, contemporane Christinei, mereu îndemnate de autoare să nu se teamă să își ia destinele în propriile mâini.

Impresionant mi se pare însă accentul pus pe exersarea memoriei ca mijloc de definire a unei identități și de apărare a ei în fața oricărui atac de natură dogmatică.

Mai importantă decât descrierea cărții, care urmează tiparul utopiilor clasice, mi se pare, în recomandarea de față, punctarea unui fenomen de receptare selectivă, propriu contextelor patriarhale: deși celebră în epoca sa și foarte cunoscută publicului erudit, Christine de Pizan este părăsită în uitare până la Revoluția franceză, când Louise Félicité Guinement de Kéralio o include pe admirabila autoare într-o antologie de texte scrise de femei, reașezând-o în atenția publică europeană într-un mod în care ar fi de dorit ca această ediție românească să o reașeze în atenția publicului autohton.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€