Carmen is "Loving Vincent"

Raul Ștef

Redactor

Artista română Carmen Belean este unul dintre cei peste 100 de pictori care au făcut parte din echipa lungmetrajului „Loving Vincent”, primul film din istorie în care fiecare cadru − în total, circa 65.000 − este o pictură în ulei realizată în stilul lui van Gogh.

Pictorul olandez Vincent van Gogh a murit la 37 de ani, într-o sărăcie cumplită. În ultimii ani de viaţă crease circa 860 de tablouri, dintre care a reuşit să vândă numai unul. Puţini au crezut în el cât timp a trăit, dar stilul său a schimbat istoria artei pentru totdeauna.

Am vrut să aflăm de la Carmen Belean în ce a constat munca ei la acest proiect şi ce presupune un film de o asemenea minuţiozitate.

*

− De ce „Loving Vincent” nu este doar „încă un film” despre van Gogh?

− „Loving Vincent” este primul film de lungmetraj din lume pictat în întregime de mână, în culori de ulei. Până și titlurile au fost în întregime pictate de mână.

În film aducem la viață 77 de picturi, inclusiv multe dintre cele mai faimoase lucrări ale lui Vincent van Gogh, așa cum este „Noapte înstelată„.

Pentru animarea celor 10 secunde din deschiderea filmului, care reprezintă această scenă, s-a muncit timp de 6 luni. A fost una dintre cele mai dificile secvențe ale filmului.

Numărul total de cadre pictate în culori de ulei depășește 65.000. Dacă ar fi să le așezăm pe jos, s-ar întinde pe o distanță de 69 de kilometri.

"Noaptea înstelată" a lui van Gogh. Sursa foto: wikimedia.org

− Cum ați ajuns să lucrați la acest film?

Știri din cealaltă Românie: În Iași, o femeie a primit acordul judecătorilor să intre cu forța în apartamentul unei vecine pentru a face curățenie, iar în Focșani un urs a intrat într-o benzinărie

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe.

Cum se văd din satelit cartierele-dormitor care au răsărit lângă cele mai scumpe orașe din România, Cluj și Brașov

Brașov și Cluj-Napoca sunt astăzi cele mai scumpe orașe din România pentru cei care visează să-și cumpere o casă sau un apartament. Drept urmare, locuitorii celor două orașe au preferat în ultimii 15-20 ani să se orienteze către locuințe mai ieftine construite în localități limitrofe. Haosul imobiliar generat de migrația lor a dat naștere unor struțo-cămile urbanistice care sunt vizibile din satelit.

− Sunt absolventă a Universității de Arte din Cluj-Napoca, secția Pictură, de unde am obținut doctoratul în 2015. Pictez de la vârsta de 10 ani, iar în domeniul filmului de animație, „Loving Vincent” a fost prima mea experiență.

În ultimii 8 ani, cariera mea profesională s-a împărțit între Cluj-Napoca și Atena, unde am lucrat timp de 4 ani într-un atelier de pictură. Apoi am avut o bursă de cercetare de un an, în cadrul doctoratului, la Athens School of Fine Arts.

Acolo, la Atena, în 2015, am găsit anunțul pentru participare la film și am aplicat pentru testare. Echipa din Polonia lucra deja de câțiva ani când au decis să extindă numărul pictorilor animatori, deoarece rămăsese neterminat un procent destul de mare din film.

Procesul de selecție a fost foarte dur: din 120 de pictori din Atena, au selectat 20. Testele au durat inițial trei zile: în primele două zile am avut de realizat un portret (Armand Roulin) în culori de ulei, în stilul lui van Gogh, iar în ultima zi a trebuit să îl animăm, adică pictura a încput să se miște încet, lucru care a reprezentat o noutate pentru majoritatea celor care am aplicat.

Carmen Belean și reproducerea portretului "Armand Roulin" de Vincent van Gogh.

Dupa această testare inițială, a urmat perioada de training, care a durat trei săptămâni, câte 7 zile pe săptămână, până la 8-9 ore pe zi. Trainingul a constat inițial în reproducerea unui portret − „The Postman”, de Joseph Roulin (1888).

Atenția a fost pusă pe potrivirea exactă a culorilor, datorită sistemului prin care la fiecare tușă făceam o fotografie pe care o comparam cu tușa ce corespundea originalului.

Deci, fiecare ton, fiecare grosime, lățime, direcție și consistență de la fiecare tușă trebuiau comparate cu exact aceleași tușe de pe fotografia făcută lucrării originale a lui van Gogh.

O dificultate particulară a fost potrivirea tonurilor fundalului din acest tablou. Acesta conține anumite variații de verde pe care toate combinațiile posibile de verde, galben sau albastru pe care le-am putut mixa pe paletă nu se potriveau cu luminozitatea creată de Vincent în lucrarea sa (probabil și datorită pigmenților pe care companiile de culori le foloseau în anii 1800 și care astăzi nu se mai întrebuințează).

Reproducere după tabloul "Poștașul", realizată de Carmen Belean pentru film.

A doua etapă a testului a constat în copierea lucrării „Biserica din Auvers” 1890, care a avut aceleasi cerinte de potrivire a tuselor si tonurilor, însă, în plus, a trebuit să adaptăm marginile lucrării deoarece aceasta este compusă usor pe verticală, la formatul standard landscape pe care am lucrat toate cadrele in film, iar acest lucru a implicat „inventarea” unor elemente compoziționale care să se potrivească peisajului din imagine. Aeasta a fost o parte creativă, în care fiecare dintre noi a testat în ce măsură poate crea ceva în stilul lui Vincent, care să fie integrat perfect în lucrarea originală.

"Biserica din Auvers", tablou pictat de van Gogh în 1890. Sursa foto: wikimedia.org

Cea de-a treia parte a training-ului a constat în animarea unui personaj care, la rândul lui, inițial trebuise pictat în concordanță cu imaginea de referință și care a fost inspirat din lucrarea „Peasant Woman Against a Background of Wheat” din 1890.

După acele trei săptămâni de training intensiv, am fost anunțată că am trecut cu bine procesul de selecție și am optat să merg o vreme în Polonia, la Gdansk, pentru a începe lucrul cu echipa de acolo (în jur de 100 de pictori).

După o lună de lucru, m-am întors în Grecia, unde am stat până la sfârșitul lunii noiembrie 2016, când s-a încheiat producția în Grecia.

− Ce rol ați avut în realizarea filmului?

− Munca a fost foarte intensă, lucram câteodată luni întregi la o secvență. Inițial, aveam panoul de lucru, un dreptunghi alb, pe care începeam prin a crea întreg peisajul și personajul, comparând constant fiecare tușă și culoare cu imaginile de referință care, adesea, erau fotografii după lucrări originale ale lui Vincent.

Apoi fotografia cu lucrarea creată era trimisă regizoarei din Polonia, Dorota Kobiela, care își dădea acceptul pentru a continua. Foarte adesea, primeam indicații să schimbăm o mică tușă, să adăugăm pastă într-un anumit loc sau să ajustăm câte un ton. Această etapă dura cam 2-3 zile, după care începeam animația.

Eram atentă ca fiecare tușă să fie „mișcată” în armonie cu imaginea inițială. Dacă, spre exemplu, într-o secvență aveam un personaj care intra în cadru și la sfârșitul secvenței urma să iasă din cadru, trebuia să fiu extrem de atentă nu doar în a mișca armonios fiecare element din hainele și din expresia personajului, în acord cu cadrul inițial, dar și tot ceea ce era în jurul său.

Și asta pentru că, după ce personajul trecea de anumite elemente, acestea trebuiau să rămână ca în cadrul ințial (pe care îl ștersesem). Astfel, ștergeam mereu, urmând mișcarea personajului, și adăugam partea de fundal.

La finalul fiecărei zile de lucru, trimiteam în Polonia ceea ce lucrasem, iar regizoarea ne trimitea a doua zi indicații pentru a continua.

Sistemul pe care lucram se numește PAWS (Painting-animation-work-station). Este un sistem compus din masă de lucru, lămpi de iluminat, proiector, calculator cu sistemul dragonframe și tot ceea ce ne ajută să avem acces la cât mai multe referințe.

− De unde pasiunea pentru Van Gogh?

− I-am văzut tablourile în muzee din Amsterdam și Londra. Tehnica sa îmi era familiară din contactul cu lucrările sale și, bineînțeles, din studiile de istoria artei, însă numai odată cu începutul lucrului la film am intrat în detalii.

− De ce ați ales pictura și ce înseamnă să fii pictor în zilele noastre?

− Pictez de mică și nu pot spune în ce măsură a fost o alegere inițială. Pictura e o carieră față de care, datorită numeroaselor provocări, ești pus în poziția de a alege constant. Să fii pictor înseamnă să ai o tenacitate ieșită din comun și un curaj nebun.

− Ce vă inspiră, cum vă alegeți temele?

− Am pictat ani buni portrete doar după natural, în încercarea de a surprinde experiența mea în relația cu modelul, prezența sa în lucrările mele.

În ceea ce fac acum, caut trecerea de la ceea ce văd la acel altceva care să transmită mai multă emoție. Seria la care lucrez în prezent, și pe care o voi expune în viitorul apropiat, are și alte implicații, unele ecologice.

Mă inspiră ceea ce mă atinge cu adevărat și nu sunt multe temele care au acest efect asupra mea. De aceea aleg mult subiectul. Pentru mine, o temă care nu creează o reacție interioară nu are sens. Caut să evit abordările neutre, lipsite de emoție.

Autoportret al lui van Gogh. Sursa: wikimedia.org

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€