Capitală, caut primar general. Rog seriozitate

Nu se știe în acest moment cine va fi candidatul PSD pentru primăria Bucureștiului, nici candidatul PNL, deși tânărul Sebastian Burduja (38 de ani) pare a fi favoritul partidului. Nicușor Dan (54 de ani), în schimb, are sprijinul Alianței Dreapta Unită, cel puțin declarativ. Din partea AUR, a patra forță politică din București, a fost anunțat încă din octombrie anul trecut Mihai Enache, 35 de ani, coordonatorul caravanelor partidului.

Deși alegerile ar fi trebuit ținute abia la finalul anului, pentru a permite cei 4 ani de mandat legal, avem șanse mari să fim chemați la vot chiar la începutul verii, odată cu europarlamentarele. Ar dispărea astfel 3 luni din mandatul primarilor aleși în 2020, fără nicio motivație reală avansată de Guvern.

Pentru București, acest lucru are un efect devastator. Nu doar că PNL i-a retras sprijinul lui Nicușor Dan în Consiliul General, acolo unde oricum a făcut echipă cu PSD, dar sunt slabe șanse să aprobe orice fel de program dedicat bucureștenilor care vine dinspre Nicușor Dan, cu excepția celor cu care se pot lăuda și liberalii. Combinat cu întârzierile din 2020, când s-au negociat atribuțiile din Consiliul General, mandatul efectiv al primarului general va fi fost de doar 3 ani.

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Nicușor Dan spunea în urmă cu trei ani la PressOne că este un om de echipă și că nu a luat-o razna la 50 de ani să nu mai poată colabora cu oamenii. 3 ani mai târziu, exact acesta este reproșul adus de foștii susținători PNL – și nu doar al dușmanilor politici, ci și al celor care au vrut să colaboreze cu el, cum este primarul de la sectorul 6, Ciprian Ciucu. Nici din USR n-a avut parte de prea multă iubire, dar măcar partidul nu l-a lăsat de tot din mână și acum se agață de popularitatea lui, care e mai mare decât a fostelor tinere speranțe din politica românească.

Primarul actual se apără spunând că a vrut să facă totul ca la carte, legal și metodic, și că aparenta lipsă de comunicare este cât se poate de în interiorul cadrului instituțional. Din păcate pentru el, bucureștenii s-ar putea să rămână reci la aceste argumente, iar oprirea haosului imobiliar, kilometrii de țevi de termoficare înlocuiți și cele câteva autobuze electrice apărute pe străzi s-ar putea să nu fie suficiente pentru a-i convinge să-i acorde primul vot.

Nu știm încă procentele estimate ale fiecăruia dintre candidați, pentru că în PSD tocmai se dă lupta pentru cine să-și asume eventuala pierdere a alegerilor în București. Firea, care a obținut acum 4 ani aproape 30% din voturile bucureștenilor, pare a fi realistă – anul acesta va obține în mod automat un scor mai mic. Din acest motiv, candidata la candidatură se arată mărinimoasă, e dispusă să se dea la o parte dacă-i cere Partidul, neicușorule.

Ciolacu nu știe încă dacă vrea să stea liniștit la Cotroceni 5 ani, dar să piardă influența în partid, sau să riște cariera sa politică pentru un post care i-ar permite să controleze în continuare partidul, dar și o foarte bănoasă țeavă de bani pentru dezvoltarea Bucureștiului și a firmelor care s-ar apuca să construiască din nou pe fiecare centimetru pătrat. Niciunul dintre cei doi nu are, cu patru luni înainte de alegeri, un plan concret pentru București, un oraș de 2 milioane de locuitori. Asta mi se pare nu doar îngrijorător, ci de-a dreptul insultător, pentru că nu așa pregătești administrarea unui oraș care se sufocă sub propriul său succes economic.

Iar varianta Negoiță e puțin probabilă. Omul are nevoie de asigurări solide că va putea extinde paveliada la nivelul unui oraș de 2 milioane de oameni, nu doar la nivelul unui sector. Deși s-ar putea ca în curând să-și dea seama că nu mai are unde pune noi pavele și garduri din fier forjat, așa că s-ar putea să vrea să se dezvolte.

Dezvoltarea este și cuvântul de ordine al liberalilor. Burduja vrea să dezvolte Bucureștiul, Nicușor Dan doar îl administrează mecanic, ne spune purtătorul de cuvânt PNL. În teorie, asta ar fi un lucru bun. În practică, știm foarte bine cum se dezvoltă, în general, orașele conduse de primarii PNL: bloc lângă bloc, investiții publice care favorizează traficul auto, foarte mult PR și propagandă care nu se regăsește în calitatea vieții locuitorilor. 

Cu toate acestea, se pare că și bucureștenii apreciază mai mult dezvoltarea cu orice preț, așa că cei trei ani de pauză impusă de Nicușor Dan ar putea face loc unui București care să se umple în sfârșit de turnurile atât de așteptate de dezvoltatori. Iar USR, cu circa 20% în Consiliul General, nu s-ar putea opune acestora.

În fine, Mihai Enache, candidatul AUR, pare să aibă toate cunoștințele teoretice pentru a administra un oraș, chiar un master în Administrație Publică și Dezvoltare Comunitară de la universitatea privată Nicolae Titulescu. Omul a avut pe mână zeci de milioane de euro în sectorul 4, sub Daniel Băluță, după o perioadă în care a lucrat la primăria sectorului 5 și la sectorul 3. Un om din sistem, așadar, care se prezintă ca fiind anti-sistem și anti-PSD. E singurul care a publicat deja o ciornă cu măsurile pe care le-ar lua, în stilul binecunoscut al partidului.

Lăsând ironiile și orice fel de parti-pris la o parte, trista realitate este că un primar realmente independent sau lipsit de sprijin guvernamental ar condamna Bucureștiul la încă 4 ani de subdezvoltare, pentru că orașul are nevoie nu doar de un Consiliu care să sprijine direcțiile alese de Primar, ci și de fonduri guvernamentale care să-i permită să repare ce nu s-a făcut timp de mai bine de trei decenii.

Nici Oprescu, nici Firea și, iată, nici Nicușor Dan nu au reușit să aibă o relație bună cu guvernul, chiar dacă primii doi ar fi trebuit să beneficieze din plin de sprijin politic din partea aliaților lor sau colegilor de partid. Orașul a pierdut opt ani degeaba cu primari PSD sub PSD aflat la guvernare.

În cazul actualului primar, pirueta făcută de președintele Iohannis, care, scuzați expresia, s-a pișat pe el de vot anti-PSD și a dat puterea social-democraților, a fost fatală și lui Nicușor Dan – fără mari talente de muncă în echipă, a fost tot mai izolat în raportul cu cei care-i puteau deveni aliați în proiectele bucureștene. Alți trei ani în care s-a făcut foarte puțin față de necesități, chiar dacă primarul a avut curajul de a începe mari șantiere pentru termoficare.

Ne așteaptă, așadar, o majoritate fragilă în Consiliu, în care fie USR, fie AUR vor juca rolul de arbitru. Nu o situație prea fericită pentru un oraș care are nevoie de măsuri dramatice pentru a-și rezolva probleme acute, cu viziune pe termen lung. În plus, va fi esențială relația primarului cu guvernul. 

Și aici pun câteva întrebări care sper să nu supere, ci doar pentru a ne da seama în mod realist ce ne așteaptă. 

Dacă Firea nu are acum susținere în partid, ce susținere va avea în momentul în care ar câștiga alegerile, dar șefii actuali s-ar teme și mai tare de puterea ei? Ce anume ne face să credem că ar reuși acolo unde n-a reușit cu Dragnea timp de 4 ani? Dacă Ciolacu sau Negoiță ajung primari, ce anume va mai împiedica PSD să defileze cu toate tunurile pe bruma de societate civilă care luptă pentru ce a mai rămas normal în orașul ăsta?

Dacă Nicușor Dan ajunge iar primar, cum anume va reuși să convingă atât Consiliul, cât și guvernul să-i dea cele necesare în condițiile în care viziunile sale asupra dezvoltării orașului sunt diametral opuse de cele ale PNL și PSD? Dacă Burduja ajunge primar, ce ne garantează că, deși are atuurile pe care ceilalți doi nu le au în relație cu Consiliul și guvernul, nu va plomba cu beton tot ce a mai rămas neplombat în București, cu acceptul voios al PSD? În fine, dacă se produce vreo surpriză și iese candidatul AUR, cine ar fi suficient de nebun din punct de vedere politic să colaboreze cu el?

Nu am ce răspunsuri să dau la aceste întrebări. Sper doar că societatea civilă nu va uita că viitorii 4 ani pentru București se decid nu doar la vot (în primul rând acolo!), ci și prin presiunea constantă adusă politicienilor aleși, care trebuie să nu uite că votul nu le permite să facă orice într-un oraș și-așa abuzat în fel și chip atâta amar de vreme. E singura soluție ca orașul să renască, indiferent cine ajunge la Primăria Generală (și chiar la cele de sector).

În plus, ne concentrăm prea mult pe primar. Votul pe partide pentru Consiliu este cel puțin la fel de important, și cu cât cei care vor un oraș normal vor primi mai multe voturi, cu atât vor putea limita excesele oricărui primar venit din partea actualei alianțe de guvernare. Problema e că ei nu se prea străduiesc să și câștige voturile bucureștenilor. Deci greul va cădea iar pe alegători, care se vor ține de nas și vor vota răul cel mai mic.

Bucureștiul merită mult mai mult decât a primit. Clădirile sale istorice, cartierele sale muncitorești, palatele și parcurile, străduțele pierdute printre clădiri nerenovate, grădinile care încă mai rezistă în cele mai pitorești zone ale sale, scena sa culturală incredibil de bogată, vibe-ul său extraordinar de viu – toate acestea merită un om care nu doar că vrea să dețină o funcție și să roadă un ciolan, ci care iubește orașul, îi respectă istoria, e obsedat de soluțiile la problemele reale ale acestuia și știe să-l dezvolte la nivelul standardelor din 2024, iar nu cu idei din 1924.

Aștept cu interes ca fiecare dintre candidați să arate cât de tare iubește el, de fapt, acest oraș neiubit. Cât despre cât de mult își iubesc bucureștenii orașul, asta se va vedea chiar la vot.