Cântecele care au destrămat Cortina de Fier : revoluția pe muzică

Robert Adam

Redactor

Revoluțiile și-au găsit mereu în muzică instrumentul mobilizator. Cântece care exprimă în cuvinte simple și ritmate idealurile ce însuflețesc oamenii. Cântece care creează punți între oameni, fac necunoscuți să se simtă parte din același trup colectiv.

Ritmuri care alungă frica.

Revoluția Franceză și-a avut muzica ei. Marseieza, compusă abia în 1792, când Franța revoluționară se afla sub amenințarea trupelor străine, a rămas până azi imnul Republicii Franceze, proclamate în acel an. În epocă, existau însă și alte melodii, care au animat protestele din 1789, 1790, 1791. Revoluția americană și-a avut și ea versantul melodic. De la revoluția din 1848 ne-a rămas Deșteaptă-te, române!, imnul național. Internaționala comunistă era celebră pe toate meridianele luptei de clasă.

Am redescoperit azi în bibliotecă un CD de acum zece ani, Sound of Revolution. El adună cântecele lui 1989. Curios, am  plecat în explorarea melodiilor care au destrămat Cortina de Fier.

Deșteaptă-te, române! l-au cântat muncitorii brașoveni în 15 noiembrie 1987, la demonstrația ce a dat semnalul revoltei anticomuniste din 1989. În 22 decembrie 1989, cântecul răsuna în toată România, ca simbol al trezirii la „viață în libertate”. 

În Bulgaria, opoziția anticomunistă (Uniunea Forțelor Democratice) a făcut campanie pentru primele alegeri libere din primăvara lui 1990 cu cântecul E vremea noastră – 45 de ani ajung! interpretat de Vasil Naidenov, Vili Kavalgiev, Ghiorghi Mincev, Margarita Hranova și Rozița Kirilova. Nostalgicii anilor 80 vor recunoaște ritmurile occidentale ale epocii, din melodiile colective ale unor artiști celebri în favoarea unor cauze caritabile sau pentru pace.

Revoluția de catifea din 17 noiembrie 1989, din Cehoslovacia a avut mai multe melodii simbol. Un cotidian ceh făcea în 2007 un sondaj, cerând publicului să voteze cele mai importante cântece ale revoluției. Rugăciune pentru Marta al Martei Kubišová se impunea detașat în memoria colectivă. Reacție la invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia în 1968, Rugăciune pentru Marta fusese interzis, la fel ca și interpreta, semnatară a Cartei 77. Kubišová avea să interpreteze balada de la un balcon în piața Venceslas din Praga, în 22 noiembrie 1989.

La Bratislava, pe atunci tot în Cehoslovacia, Ivan Hoffman cânta prima dată Ne-am promis iubire la o amplă demonstrație din noiembrie 1989. Piesa avea să devină un hit al demonstrațiilor din decembrie 1989 și ianuarie 1990.

În Polonia, folkistul Jacek Kaczmarski (1957-2004) a fost o figură de primplan a protestelor Solidarității, încă din 1980. A cântat la demonstrații și greve în așa-zisul Carnaval Solidaritatea, care a luat sfârșit când generalul Jaruzelski proclama legea marțială în 13 decembrie 1981. Piesa lui Mury (Zidurile) era un imn neoficial al Solidarității. Versurile ei evocă ziduri care se tot ridică și lanțurile de la picioare.

În Ungaria, Janos Brody devenise o vedetă a culturii beat încă din anii 60. Albumul său din 1973, Limbajul semnelor, scris inițial pentru cântăreața Zsuzsa Koncz, a fost retras de pe piață de cenzură și distrus. Dar concertele live și versurile piesei Dacă aș fi un trandafir au transformat-o într-un manifest pentru libertatea ce nu poate fi îngrădită: „Dacă aș fi un trandafir/ N-aș înflori doar o dată/../Dacă aș fi o poartă/ Aș sta mereu deschisă”. Cântecul a fost o prezență constantă în toate manifestațiile și evenimentele ce au dus la prăbușirea comunismului în Ungaria. 

Cântece revoluționare și manifestații uriașe au fost în 1989 și în republicile sovietice Moldova, Estonia, Letonia, Lituania, legate de redeșteptarea națională, de limbă și demnitate.

Protestele dintre 1987 și 1991 din țările baltice, încununate de dobândirea independenței, aveau să rămână în istorie drept „revoluția pe muzică”, termen creat în 1988 de artistul eston Heinz Valk.

Dintre piesele celebre ale perioadei, o mențiune aparte merită În limba ta al letonului Livi, pe versurile lui Grigore Vieru traduse din română! Tot în Letonia, țara cu cea mai mare minoritate rusofonă dintre cele trei, Ieva Akuratere dădea Poporului meu (1988) o baladă transformată în manifest al rezistenței naționale. 

Trilingvul Se ridică balticii interpretat de letonul Viktors Zemgals, lituanianul Žilvinas Bubelis și estonul Tarmo Pihlap a fost compus de Boris Rezniks pentru „lanțul baltic” din 23 august 1989.

Două milioane de oameni din cele trei țări formau un lanț uman întins pe 600 de kilometri, pentru a comemora 50 de ani de la pactul germano-sovietic care a dus la invadarea țărilor lor. Cântecul a devenit un imn al luptei lor pentru independență, dar și o mărturie peste timp despre puterea muzicii și a libertății, despre solidaritate și curaj.

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Pe Via Danubiana la Gostinu: o plajă care încă mai poate rămâne sălbatică

La doar o oră de București, departe de haos și agitație, stă ascunsă o plajă sălbatică, la malul Dunării. Plaja Gostinu, poziționată la doar 20 de kilometri distanță de orașul Giurgiu, se află la capătul satului cu același nume, străjuită de o limbă lungă și răcoroasă de pădure prin care te poți aventura în zilele toride.