Când 40% dintre români au WC în fundul curții, cum să vorbim despre saloane pentru un singur pacient?

Roxana Garaiman

Redactor

Demolare sau modernizare?

Riscul de contaminare cu bacterii intraspitalicești – așa-numitele bacterii nosocomiale – ridică o întrebare esențială pentru întreg sistemul medical din România: ce facem cu spitalele vechi și foarte vechi?

Avem suficienți bani să începem să le demolăm și, simultan, să construim altele noi, la standardele secolului XXI? Răspunsul este evident.

Atunci, în ce condiții pot fi modernizate aceste unități sanitare, dintre care unele se află de zeci sau chiar de sute de ani în aceeași clădire?

PressOne a căutat un răspuns la cel mai vechi spital din București, Spitalul Clinic Colțea, care a și fost renovat complet, timp de mai bine de un deceniu (1999-2010).

Spitalul Colțea – care funcționează în centrul Capitalei de peste 300 de ani – ajunsese într-o stare avansată de degradare în perioada comunistă. A primit o nouă șansă în 1999, când statul a decis renovarea integrală a imobilului, aflat în patrimoniul UNESCO.

Datorită unor investiții totale de 63 de milioane de euro, Spitalul Colțea are acum, pe lângă o față nouă, încă un corp de clădire și dotări medicale la nivelul mileniului trei.

Însă nici aceste modernizări nu pot să elimine amenințarea infecțiilor cu bacterii nosocomiale.

Într-o discuție purtată marți, 8 decembrie, directorul medical al Spitalului Colțea, dr. Mihaela Pârvulescu (foto), ne-a explicat că, în afară de infrastructură, lipsa fondurilor și deficitul de personal sunt principalele slăbiciuni în prevenirea infecțiilor intraspitalicești.

*

Pasărea din stema României vânează și cu 320 de kilometri pe oră

Când atacă în picaj, acvila de munte este una dintre cele mai iuți vietăți din lume.

Băița Plai, o gură de iad

O mână de oameni au rămas să trăiască pe locul fostei exploatări de uraniu

– Cât de expuși sunt pacienții Spitalului Colțea la infecțiile cu bacterii nosocomiale?

– Secția cel mai frecvent expusă riscului de infecție nosocomială este serviciul de terapie intensivă (ATI). Acolo ajung pacienți cu afecțiuni hematologice sau oncologice, care sunt adesea supuși unor intervenții chirurgicale, ceea ce crește riscul de contaminare cu un potențial microb intern al spitalului.

Însă, de câțiva ani, am implementat un sistem de screening în secția de terapie intensivă. Astfel, pacienții care urmează să fie operați sunt testați de potențiali germeni ce pot deveni factori de infecție.

Facem exudat faringian, nazal, recoltăm din zona axilei, inghinală, de sub unghii, pentru a verifica dacă există microbi care, deși benigni, în condiții de spital și de boală agravată ar putea deveni un factor de risc pentru pacient.

Nu avem posibilități să extindem sistemul de screening pentru toți pacienții din spital, dar la ATI ajung cazurile cele mai grave, care sunt și cele mai expuse: sunt pacienți cu boli avansate, cu o imunitate foarte scăzută, care pot fi contaminați și de la un strănut.

Chiar și așa, dacă rămân mai mult de trei săptămâni la terapie intensivă, ceea ce înseamnă că starea lor de sănătate este precară, riscul de infecție nosocomială crește foarte mult.

La Colțea n-avem o rată foarte mare a infecțiilor nosocomiale, este undeva între 3 și 3,5%, dar ea există, din păcate. Cine spune că n-are asemenea infecții înseamnă că nu recunoaște. Aceasta este, până la urmă, o problemă mondială.

– Cum ajung să se infecteze pacienții?

– Spitalele de stat din România nu au rezerve pentru un singur pacient. Atunci când pui cinci oameni într-o cameră, fiecare are flora lui proprie. Dacă unul face o viroză, strănută, tușește, oricâtă curățenie am face noi, tot există riscul de infecție.

De asemenea, se pot infecta de la aparținători, pentru că nu poți ține sub control chiar totul. O măsură de prevenție este să limităm accesul aparținătorilor, deși, de multe ori, ei nu înțeleg pericolul.

Înainte de modernizare aveam 740 de paturi, acum am ajuns la 315 paturi. Nu înseamnă neapărat că avem saloane mai mici, avem încă și saloane cu 7 paturi. Dar acum se respectă legea care spune că între un pat și altul trebuie să existe spațiu de cel puțin un metru și jumătate.

Și asta în condițiile în care s-a construit și un corp nou, unde avem secțiile de oncologie, radiologie, laborator de analize medicale, ATI și săli de operație.

Și personalul este o problemă, pentru că o singură asistentă pe noapte nu poate face față la 30 de pacienți. Ca să fii sigur că acei pacienți primesc îngrijirea necesară, ar trebui să existe o asistentă și o infirmieră la fiecare 2-3 pacienți.

Dar așa ceva nu există decât, poate, în spitalele private, unde este pacientul și asistenta, însă și costurile sunt pe măsură.

– Cum tratați pacienții cu arsuri?

– Noi ne confruntăm de obicei cu accidente domestice: vin opăriți sau arși cu ulei încins. Nu avem uzanța tratării pacienților cu arsuri foarte grave.

În aceste cazuri, rănile pot fi atât de profunde, încât pacienții arși rămân fără nicio barieră de protecție, iar rana se contaminează instantaneu cu germeni, și din aer.

Există spațiul acela nou pentru arși de la Spitalul Floreasca, însă care va avea doar vreo 5 paturi. Acolo se oferă izolare în condiții de asepsie – să zicem – perfectă, în care este necesară o anumită presiune la oxigen, unde te schimbi, se intră cu prefiltre. Dar nimeni nu-și permite așa ceva la nivel național.

– Poate fi o soluție dărâmarea sau mutarea spitalelor care nu îndeplinesc standardele de prevenire a infecțiilor?

– Știți câți români au WC în fundul curții? Am înțeles că peste 40%. Deci, a vorbi acum în România despre spitale cu rezerve pentru un singur pacient și cu asistentă medicală dedicată este o utopie.

Suntem în jur de 4 milioane de contribuabili la sănătate, care acoperă costurile pentru 20 de milioane. Toată lumea are acces la servicii medicale, fără să plătească nimeni mai nimic.

În condițiile acestea, nu poți să ai parte și de condiții deosebite. La noi s-a instituit această idee că accesul la servicii medicale este gratis, dar nimeni nu se miră când, în străinătate, trebuie să plătească 100.000 de euro.

La nivelul anilor 2009-2010, când totul era nou-nouț aici, la Colțea, eram în top la capitolul dotări. Acum, în ritmul în care evoluează industria aparaturii medicale, începem să simțim din nou nevoia de modernizări: trebuie să schimbăm computerul tomograf, nu avem un aparat de RMN, tehnologia de la radioterapie a rămas deja în urmă…

Din bugetul spitalului abia acoperim costurile de întreținere. Când se strică un tub la computerul tomograf, înlocuirea costă 100.000 de euro.

Primăria ne plătește niște utilități, ceea ce ne ajută, dar costurile de întreținere nu sunt prevăzute în buget. Trebuie să facem rost prin sponsorizări și din internări.

Cât despre riscul de contaminare, când eram eu studentă se spunea că în secțiile de chirurgie unde se găsește pseudomonas, mai bine dărâmi spitalul și faci altul, decât să încerci să-l scoți.

Este relativ adevărat, dar, din păcate, nu putem dărâma toate spitalele, putem să le igienizăm mai des, putem să încercăm să ținem sub control bacteriile.

O altă problemă este că foarte mulți pacienți se autotratează și, când ajung în spital, au deja o imunitate afectată. Tu nu poți să-l mai iei de la bază, pentru că și-a creat propria rezistență la antibiotice.

Până la urmă, cauza e lipsa de educație. Ar fi utilă educația sanitară în școli, pentru că acolo învață să se spele pe mâini, să nu bea apă de oriunde și să nu ia pastile la întâmplare.

Clădirea Spitalului Colțea face parte din patrimoniul UNESCO.

*

În cadrul dezbaterii naționale apărute după tragedia din clubul Colectiv, PressOne a publicat recent un interviu cu șefa Departamentului de Microbiologie de Sănătate Publică din cadrul Institutului Cantacuzino, conferențiar universitar doctor Irina Codiță.

Ea spune că răspândirea bacteriilor rezistente la antibiotice, în rândul cărora intră și cele instraspitalicești, este cauzată în principal de utilizarea iresponsabilă a antibioticelor și că acest fenomen generează îngrijorări majore la nivel mondial.

Spitalele devin medii perfecte de selecție a acestor bacterii mutante, care pot doborî cu ușurință un pacient slăbit de boală. Și mai îngrijorător este că doar 30% dintre aceste infecții pot fi evitate.

Puteți citi interviul cu doctorul Irina Codiță aici.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€