Bob Concierge, sau cum au inventat niște români valetul digital

„Coletul va fi livrat în cursul zilei de azi, între orele 9-18”. Cam așa sună, de prea multe ori, mesajele de la firmele de curierat. Chiar și când îți propun un interval orar mai restrâns, tot vei ajunge să stai acasă (sau la birou) degeaba, cu orele, doar-doar o veni coletul așteptat. Criza cauzată de Covid-19 a exacerbat lucrurile, oamenii comandă tot mai mult de acasă, așa că printre puținele firme care au făcut masiv angajări în această perioadă au fost exact companiile de curierat.

Problema timpului de așteptare a unui colet a fost rezolvată parțial de către firmele de curierat prin instalarea de lockere, acele dulapuri cu acces electronic, situate de cele mai multe ori în interiorul unor magazine. Când faci comanda, selectezi lockerul dorit din zona ta, primești un cod de deblocare, apoi te deplasezi până acolo atunci când ai timp și-ți ridici singur coletul.

Toate bune și frumoase, dar experiența asta e, de multe ori, la fel de frustrantă ca și așteptatul curierului acasă. Multe lockere sunt departe de locuință și cer o deplasare suplimentară pentru a-ți ridica produsele. În plus, nu se pretează la o mulțime de comenzi – de exemplu, pentru mâncare sau colete voluminoase.

Fix în acest context a apărut Bob Concierge, un start-up românesc care propune un valet digitalizat care preia toate funcțiile unui locker inteligent și adaugă o sumedenie de servicii. Lockerul este instalat chiar în scara blocului, de unde și numele de „concierge” – un fel de portar bun la toate prezent în clădirile din Franța.

Iar pentru că atunci când scriu despre start-up-uri românești încerc să le aleg pe cele mai interesante, am așteptat să văd dacă modelul lor de business are sens. Le-am făcut o vizită, hăt demult, în iarnă, înainte de pandemie. Între timp au crescut, în ciuda crizei, semn că nu peste mult timp le vom vedea lockerele inteligente peste tot. Asta, pentru că au abordat diferit problema. Și pentru că, în fond, nu este vorba doar de niște dulapuri inteligente.

Ce e Bob Concierge și ce vrea de la noi

Pe scurt, Bob Concierge este un serviciu de adus coletele și produsele care te interesează cât mai aproape de tine, poate chiar în scara blocului în care locuiești (sau în complexul rezidențial etc.). Serviciul este compus dintr-o aplicație de mobil și un locker inteligent care arată ca un hibrid între un locker obișnuit și o vitrină frigorifică.

Diferența mare față de lockerele obișnuite de prin magazine apare atunci când asociația de proprietari reușește să instaleze unul în scara blocului în care locuiești. Din acel moment, poți folosi lockerul BOB ca pe un valet personal care te așteaptă la intrare, fie ca să ridici coletele din celula rezervată prin aplicație, fie ca să ridici produsele alimentare comandate (poți comanda inclusiv mâncare gătită) sau chiar ca să-ți lași rufele pentru servicii de spălătorie. Mai mult, poți folosi aplicația inclusiv pentru a comanda servicii pentru casa ta – instalatori, electricieni, zugravi etc.

Poți comanda produse direct din interfața aplicației mobile, deci ai acces la un market propriu al Bob Concierge, similar celorlalte aplicații de livrare la domiciliu, cu diferența că produsele vor ajunge în locker. Le vei debloca printr-un cod furnizat de aplicație, care e scanat de lockerul inteligent.

Înainte de a-ți instala aplicația, e bine de știut că firma se află încă la început, așa că vei regăsi pentru moment lockerele BOB (BOBurile, cum le alintă producătorul) doar în București și împrejurimi, în vreo 50 de locuri. Le poți folosi chiar dacă nu locuiești în imobilele în care sunt instalate tot așa cum folosești lockerele celorlalte firme de curierat, însă e bine să te asiguri mai întâi că ai acces acolo.

Lockerele sunt fabricate în România, deci vorbim de un start-up care chiar creează locuri de muncă și nu doar importă echipamente din China. Ele includ și un minishop accesibil nonstop cu produse alimentare și băuturi, pentru că fondatorii Bob Concierge au vrut să integreze absolut toate serviciile de care ai putea avea nevoie într-un singur aparat.

Mihai Gîrneț, CEO Bob Concierge, spune că ideea a fost foarte simplă: să revoluționeze cutia poștală. De aici s-a pornit și s-a ajuns la o platformă de sine stătătoare.

„Noi eram o echipă de entuziaști care doreau să schimbe lumea prin tehnologie și am gândit că viteza cu care se dezvoltă e-commerce este una uluitoare, însă logistica este rămasă în urmă. Și atunci am zis că se va crea o desincronizare între ele, la un moment dat, atunci când volumele din e-commerce vor fi prea mari, iar logistica din spatele lui nu va face față atât ca nivel de dezvoltare tehnologică, dar și ca forță umană – nu toată lumea poate să fie curier.

Cu Bob Concierge nu mai trebuie să stai să aștepți curierul între 9-19. Ăsta a fost primul produs pe care l-am dezvoltat.”

Cutia poștală nu a mai evoluat de 200 de ani. Așa că ne-am gândit la spațiul pentru colete. Mai există în scări de bloc câte un locker, dar insuficient și care ocupă un loc cam mare doar pentru simpla funcție de preluare de colete.

Astfel că, discutând cu oamenii și analizând scările de bloc, comportamentul oamenilor de acasă, am extins conceptul nostru, adăugându-i o tehnologie în plus – minishopul cu free-check-out, să nu mai meargă omul la non-stop pentru lucrurile minore.”

Cât de greu este să pornești un astfel de start-up în România

Toate celelalte lockere din România aparțin unor firme de curierat mari care beneficiază de pe urma parteneriatelor cu marii retaileri online (Emag etc.). Bob Concierge este încă o firmă mică, care pornește de la zero, iar asta o face cu atât mai interesantă – să ajungi de la zero la 50 de imobile care-ți acceptă lockerele smart în mai puțin de un an, ba încă pe timp de criză, este ceva extrem de dificil de reușit.

„În 6 luni noi am avut prototipul funcțional – design, design tehnic, comandă de piese în străinătate, angajări, teste, pregătirea softului basic pentru regim alfa, apoi regim beta. În decembrie 2018 am pornit conceptul, iar în luna mai am făcut montajul în primul ansamblu rezidențial din Pipera”, spune Mihai, care se străduiește să fie pozitiv, deși unele dintre problemele povestite l-ar scoate din pepeni și pe un om deosebit de calm.

De exemplu, ei s-au orientat în primul rând către dezvoltatorii de ansambluri rezidențiale noi, pentru că publicul-țintă este unul care-și permite să plătească un pic în plus pentru confort. Dar lucrurile n-au fost chiar ușoare.

„Relația cu dezvoltatorii este destul de pretențioasă”, povestește Mihai. Pentru că majoritatea nu au intenția să meargă cu o extensie a noțiunii de smarthome decât până la un anumit punct. Și tendința este să se spele repede pe mâini prin hit and go – a vândut și gata.

S-ar putea să mai dureze puțin până când să înțeleagă beneficiile. În anumite situații a trebuit practic să obținem suportul locatarilor de acolo, care s-au mobilizat, au strâns adeziuni pe care noi să le prezentăm ca argument în negocierea noastră cu dezvoltatorul.”

Dar nu doar dezvoltatorii au o atitudine rezervată. Uneori, chiar locatarii nu înțeleg despre ce e vorba.

„Mulți au suspiciuni – ‘Cum adică, veniți și plantați BOBul aici, fără să ne cereți bani? Nu ne costă?’ Da, fiindcă ideea este că prin intermediul BOBului folosești niște servicii. Inițial părea un proiect foarte simplu, pentru că lucrurile sunt în mod vădit în favoarea locatarului. În momentul în care nu soliciți nicio taxă, vrei să generezi confort fără costuri suplimentare, te gândești că n-ar putea să te împiedice nimic. Numai că birocrația generată de legea care reglementează activitatea asociațiilor de proprietari este unul din impedimentele cu care ne confruntăm.”

Una dintre probleme este că legea pretinde – în mod absolut normal, am zice – că e nevoie de acordul oficial al asociației de proprietari, iar acesta nu este ușor de obținut.

„Sunt două canale prin care se poate merge – fie hotărârea adunării generale (care nu se organizează în fiecare zi, are o ciclicitate destul de neconvenabilă pentru noi), fie adeziuni de la două treimi din numărul locatarilor. Asta din urmă e un proiect, practic, imposibil – chiar ne-am lovit recent de o situație de genul ăsta într-un ansamblu de 160 de apartamente. Aici am făcut noi eforturi să redactăm, să dăm materiale informative pentru locatari. Rezultatul? – 40 de adeziuni – 37 pro, 3 împotrivă. Așa că etapa următoare a fost prezența noastră la adunarea generală unde am expus proiectul…

Și mai este încă o problemă. Chiar dacă 90% dintre locatari sunt pro, și acei maxim 10% care nu agreează ideea sunt vehemenți. Chiar dacă n-au motive de respingere, le generează – de genul că activitatea noastră de servicii duce la uzura barierei de la intrarea în ansamblul rezidențial și alte minuni. (râde)”

O altă problemă ridicată ține de alimentarea cu curent a lockerelor smart BOB, iar faptul că au și o vitrină frigorifică nu ajută foarte tare. Mihai spune că asta nu e, de fapt, o problemă, pentru că BOBurile au un consum derizoriu de energie și firma oferă oricum compensații pentru clienți.

Pe lângă reticența pieței, mai sunt alte elemente care țin de specificul național. L-am întrebat pe Mihai Gîrneț cât de complicat este pentru ei să dezvolte un astfel de produs asociat unui serviciu în România. Mi-a răspuns că, din păcate, Bucureștiul nu este un hub de genul celor regăsite în Shenzen sau Silicon Valley, să poți găsi totul la îndemână, iar asta complică lucrurile, în special cu furnizorii de anumite componente, care se află în afara României.

Din acest motiv, doar carcasele sunt făcute în România, restul pieselor se importă și se asamblează aici.

„Din păcate am vrut să facem și electronica în România, am explorat și în România, ca să vedem ce se întâmplă cu electronica românească și unde se află. Am aflat într-un final că aproape toată lumea face producția în China și atunci am decis că poate o facem noi direct aici.

Tot ce am făcut noi, tot ce e conceput e aici, în România, la nivel de software stăm mult mai bine pentru că aici avem un mediu destul de dezvoltat, avem o cultură deja în zona asta, lumea e orientată către tehnologii noi, e greu să facem recrutări și să aducem oameni în start-up, luptăm cu multinaționalele care oferă orice – aer proaspăt de la munte…-, și atunci e mai complicat.

Dar sunt opțiuni, chiar dacă e mai scump, spre deosebire de ingineri mecanici și ingineri electroniști unde chiar e o problemă, majoritatea fiind orientați către industria auto, care este ca un burete.”

Deși Bob Concierge a pornit dintr-o hală situată în Pipera, între timp au luat decizia să se mute de acolo. Motivul? Traficul infernal și faptul că angajații potențiali le spuneau că se angajează oriunde, cu excepția acestei zone. Este încă un semn că dezastrul din Voluntari, de care ține Pipera, duce la migrarea masivă de firme spre București (și Renault a plecat de acolo, laolaltă cu alte firme mari).

Dar Mihai vrea să facă din Bob Concierge un produs de export. Ar vrea să ajungă mai întâi la 5000 de bucăți instalate în orașele mari din România, iar abia apoi să se ocupe de piața regională și internațională.

Având în vedere că cea mai mare provocare a lor a fost să găsească finanțare, nu se grăbește să facă acest pas până când firma nu stă bine de tot pe picioarele proprii. „Toată lumea vorbește de multe milioane în afara României. În schimb investitorii evită România. Ei, astăzi, nu ne văd ca un centru de start-up-uri din care pot lua tehnologii și să le scaleze în alte țări. Sunt platforme mult mai puțin interesante care implică mult mai mulți bani în afară, noi ne chinuim în schimb. Deși sunt super-happy comparativ cu alte start-up-uri românești care au aceeași problemă. Și e complicat, pentru că cei mai apropiați investitori sunt cei români. Însă investitorii români nu sunt foarte dispuși la risc, sunt mai mult clasici și nici nu au atâta capital și nici relații sau conexiuni.”

Nu știu cât timp va trece până când o să am un BOB în scara blocului, dar știu că mi-ar plăcea să nu mai stau blocat în casă așteptând un banal colet. Probabil că, pe măsură ce tot mai mulți vor pricepe ideea, și acest start-up românesc va lua amploare. Între timp, mi-a demonstrat că se mai pot porni afaceri la noi în țară care să implice o abordare integrată software-hardware-servicii, ceea ce este extrem de greu de reușit oriunde în lumea asta, pentru că e nevoie de talente și specializări diferite, pe mai multe niveluri.

Lucruri pe care, se pare, le mai poți găsi încă în România.