Balul, bac-ul & ștampila: Generația Z la primul vot

Maria Tufan

Redactor

Începe, la 26 mai, un ciclu electoral care se va încheia abia la sfârșitul anului viitor: după europarlamentarele de luna viitoare vin, în toamnă, prezidențialele, iar apoi – în 2020 – localele și parlamentarele.

În scripte avem deja, conform statisticilor INS, sute de mii de tineri care au împlinit 18 ani după parlamentarele din 11 decembrie 2016 – sunt 217.729 în 2017; 212.884 în 2018; și, prin extrapolare, încă cca. 100.000 în primele cinci luni ale lui 2019.

Cu alte cuvinte, peste jumătate de milion de tineri vor vota la sfârșitul lunii mai pentru prima dată – adică aproape 3% din populația cu drept de vot a țării. E mult? E puțin? Și, mai ales, contează aceste aproape 3% în configurația rezultatului final?

„Evident contează, dacă ne gândim că 3% asigură un loc de parlamentar”, spune politologul Cristian Pîrvulescu. Bineînțeles, spune și sociologul Barbu Mateescu, „mai ales dacă aceștia au opțiuni de vot diferite față de restul votanților – atunci chiar ar putea schimba destul de mult peisajul”.

Întrebarea-cheie, însă, e câți dintre acești circa 500.000 de tineri vor vota. PressOne a discutat cu 13 dintre ei – deopotrivă din orașe mari și mici – pentru a înțelege cum își privește Generația Z, de fapt, propriul botez electoral.

***

„Am fost șocat de diferențele din interiorul aceleiași generații”

„Cred că primul vot e mai mult de dragul de a merge la vot”, spune Mădălina Mihalache, care e în clasa a XII-a la Colegiul Tehnic „Mihai Bravu” din Capitală. „E așa o curiozitate, să vezi cum e, să încerci. Eu una sunt curioasă, de-aia o să și merg. Nu știu dacă și la europarlamentare, dar la prezidențiale sigur”.

Mădălina nu e neapărat interesată de politică, admite ea – iar dacă se întâmplă să vorbească despre asta o face doar acasă – „în special cu tata, el e cel pasionat” – și în niciun caz cu prietenii. Crede, în schimb, că votul e important.

„Politica ține de ce se întâmplă în țară, deci simt că mă afectează și pe mine într-un fel, în mod direct”, argumentează ea. „Dar cred că marea majoritate a tinerilor sunt dezinteresați de politică. Sunt total paraleli. Pentru că nu sunt foarte bine informați”.

„Am fost șocat de diferențele din interiorul aceleiași generații”, mărturisește și Cristian Pîrvulescu – care a discutat cu elevi din clase diferite și de la licee diferite din București; și a constatat că „există o separație clară între tinerii lucizi – cu interese legate de cauze politice – și cei de la periferie, cu un dezinteres imens”.

„Nouă cine ne plătește pensia?” Două potențiale soluții

În România și Europa de Est, scepticismul legat de viabilitatea sistemului public de pensii este în creștere, în special în rândul tinerilor, din cauza problemelor demografice și a creșterii speranței de viață.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

Alexandru Petre, colegul de clasă al Mădălinei Mihalache, spune că – deși „politica în general nu îl atrage în niciun fel” – ar vrea totuși să meargă la vot. Nu discută despre politică nici cu prietenii și nici în familie, iar asta nu îl transformă deloc într-un caz izolat.

Dimpotrivă, crede Pîrvulescu: tinerii Generației Z implicați politic ar fi, de fapt, o minoritate:

„Sunt multe diferențe sociale, cognitive – de-asta mă aștept mai degrabă să participe la vot doar o minoritate, și anume cei implicați politic”, explică el. „Dar aici intervin mediile în care se dezvoltă. Am găsit, de pildă, tineri de 18 ani ultranaționaliști – și cred că refugiul în naționalismul pur și dur e legat în mare măsură de cultura familială. Cred că se reproduc comportamentele politice din familie”.

Ca mulți dintre tinerii la vârsta majoratului, Alexandru Petre nu e simpatizant al unui partid anume – nici măcar al vreunei ideologii; dar simte, totuși, că e nevoie de o schimbare în țară – și că un lucru pe care l-ar putea face el ar fi să iasă la vot.

„Eu singur nu pot să schimb viitorul țării”, se gândește Alexandru, „dar cred că dacă am merge toți am putea să schimbăm ceva. Dacă fiecare face ce crede și votează ce crede, nu riscăm să ne luăm după turmă”.

„Nevoia de schimbare” o invocă și Vali, un elev de 18 ani din Turnu Măgurele, județul Teleorman, care însă a preferat să nu-și facă public numele de familie de teamă că profesorii lui – ori conducerea liceului – ar putea să îl „pedepsească” în vreun fel.

„Trebuie să fii interesat [de vot – n.r.] pentru că e țara noastră până la urmă, nu? Toată lumea are concepția că «dacă mă duc eu la vot cu ce ajută?». Eu cred că dacă ar merge toată lumea la vot, de fapt, s-ar face o schimbare”.

— Vali, 18 ani, Turnu Măgurele

Vali recunoaște și el, ca și ceilalți, că nu se uită atât de mult la „emisiuni TV despre politică„. Are însă alte surse: aude „de la părinți, de la câțiva oameni pe care îi urmărește pe Facebook” și, mai ales, se uită „pe stradă, în jurul lui”. De acolo înțelege că „Turnu Măgurele nici măcar nu mai este un oraș și că trebuie neapărat să plece din el”; și că „nici situația din țară nu e prea OK„.

***

„E o crimă să lași totul la întâmplare”

Dincolo de curiozitate și de implicare principială există, fără îndoială, și ceea ce Cristian Pîrvulescu numește categoria „tinerilor lucizi, cu interese legate de cauze politice”: sunt acei adolescenți care nu doar că merg la vot, dar militează pentru ca prietenii și colegii lor să se implice mai mult.

„E o crimă să lași totul la întâmplare”, spune mâhnit Victor Popa, unul dintre elevii clasei a XII-a A de la Colegiul Național „Sf. Sava” din București. „Politica înglobează tot ce ne interesează. Dacă nu ne-a interesat până acum, nu avem nici dreptul moral de a ne plânge mai departe, de exemplu, de sistemul educațional. Chestiile astea se pot reglementa în mediul politic„, crede Victor, care de altfel știe precis ce va face în următorii ani: va pleca la studii în străinătate.

Într-o clasă paralelă cu cea a lui Victor Popa de la „Sf. Sava”, a XII-a H, Dragoș Sandu – care e interesat în principal de fizică, matematică, informatică și gândire critică – e mai degrabă dezinteresat de politică; recunoaște că înclina, până la un moment dat, să nu meargă la vot. „Mi-am dat seama însă că îmi anulez opinia”, explică el acum. „Refuzând să îmi exprim dorința, automat ea nu va ajunge mai departe”.

„Trebuie să arăt cumva ce vreau. De-aia le zic și celorlalți tineri să meargă categoric la vot, pentru că votul de acum e pentru ce se va întâmpla în viitor, iar viitorul ăla ne afectează mai mult pe noi decât pe oamenii în vârstă”.

— Dragoș Sandu, 18 ani, Colegiul Național „Sf. Sava” (București)

Mult mai implicat în mobilizarea tinerilor la vot se arată Victor Bedelean de la Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Cluj: a împlinit recent 18 ani și, deși studiază matematică-informatică, și-a făcut timp pentru a înființa în liceu un „club de educație socio-politică”:

„Chiar săptămâna asta o să țin o prezentare despre alegerile europarlamentare din 26 mai. Despre cine candidează, ce propune fiecare, cam ce ar face acest partid – indiferent că e vorba de europarlamentare sau de alegerile de la noi. În momentul de față, cine nu e informat are foarte mult de pierdut și poate să cadă foarte ușor pradă manipulărilor și fake-news-urilor”.

De ce se implică Victor Bedelean? „Pentru că anii ăștia doi sunt cruciali – ăsta și ăla care vine – și tinerii trebuie să meargă la vot. Pentru că dacă nu, vin vremuri grele”.

***

„Fără cluburi de dezbatere politică în licee, vom avea cetățeni revoltați inutil”

„Văd foarte mulți oameni care se plâng, dar toți oamenii ăia refuză să ia atitudine. Păi, votul e primul pas!”, spune și Ana-Maria Trandafir, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște.

Ana-Maria a ajuns la concluzia că politica o afectează în mod direct. Și dă drept exemplu problemele de care se lovește un elev la școală – începând de la programă și până la orele pe care trebuie să le petreacă pe drumul spre liceu, în mașină. Admite, însă, că discuțiile despre politică sunt mult prea puține și că ar fi într-adevăr utile în liceu, într-un mediu organizat.

Iar nevoia de informație e invocată de mai toți adolescenții cu care am discutat. „E o mare lipsă a învățământului preuniversitar„, spune Cristian Pîrvulescu. „E nevoie de cluburi de dezbatere politică în licee, pentru a înțelege cum se face politică și cum se stabilește interesul național general. Nimeni, de exemplu, nu știe cum se formează interesul general. Pentru noi interesul național general e un fel de interes născut, nu format, legat de consens.

Dacă nu introducem astfel de programe, vom avea cetățeni revoltați inutil. Elevii, acum, nu sunt informați deloc – pentru că există celebra frică a directorilor de școli și de licee și a celor din inspectorate de a nu se face politică în școli. Și atunci ei ies [din școală], la 18 ani,  fără niciun fel de informare politică„.

Și Astrid Staicu, elevă la „Sf. Sava”, invocă aceeași „lipsă de informație”. „Chiar vreau să mă duc la vot, pentru că mi se pare important, îndoiala mea cu privire la a merge sau nu la vot se trage tocmai din cauză că simt că nu am suficiente informații”.

Astrid spune însă că e dispusă să își facă „documentarea” înaintea celor două scrutinuri.

Întrebarea e, însă, cum – și de ce – o felie crescândă din electorat se simte necultivată, neinformată, dezinteresată. Vorbim, azi, de jumătate de milion de votanți care intră în bloc pe „piața electorală”. Și nu e deloc puțin, dacă ne gândim că acești adolescenți – aflați acum în fața primului lor scrutin – tocmai și-au căpătat dreptul de a pune ștampila pe buletine de vot pentru următoarele patru-cinci decenii.

„Sincer, nu m-am gândit serios la ideea de a vota. Mie personal mi se pare important orice fel de vot, dar de data asta chiar nu voi vota – pentru că recunosc că nu mă consider suficient de informată. Decât să fac o alegere greșită, mai bine nu mă duc și gata – iar așa cred că sunt majoritatea tinerilor”.

— Sandra, clasa a XII-a, Colegiul Național „George Coșbuc” (București)

Altfel, această jumătate de milion de noi alegători își trăiește vârsta, pur și simplu. „Nu cred că apucăm să ne mai intereseze și asta [votul – n.r.]. Avem meditații peste meditații”, mărturisește franc Andreea, o elevă de la Colegiul Național „George Coșbuc” din București – care pe 26 mai, atunci când întreaga Uniune Europeană își va alege reprezentanții din Parlamentul European, știe exact ce va face: o să stea acasă, o să „facă la mate” și o să se gândească probabil, din când în când, „că urmează balul de absolvire”.

„Tinerii de vârsta mea sunt preocupați cu bacul-ul, cu facultatea, cu astea… sau când nu le fac pe astea, sunt preocupați să se distreze”, spune ea. „Cred că abia la facultate sau după facultate, când intră practic în sistemul care e afectat cu adevărat, încep tinerii să devină mai interesați. Până atunci vrei doar să supraviețuiești ca să ajungi acolo.

Mai ales că suntem destul de mulți care nu rămânem în România. În categoria asta intru și eu. Nici nu prea mă interesează ce rămâne aici. Poate când creștem o să oferim noi României posibilități, dar până atunci trebuie să fugim de România ca să avem un viitor”.

Avem, deci, jumătate de milion de alegători noi și o întrebare: balul, bac-ul sau ștampila?

Și un gând: „Poate când creștem o să oferim noi României posibilități, dar până atunci trebuie să fugim de România ca să avem un viitor”.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€