BAC-ul în vremea pandemiei

Maria Tufan

Redactor

PressOne a întrebat șapte elevi de clasa a XII-a din țară cum se pregătesc, exclusiv de acasă, pentru cel mai important examen - bacalaureatul.

Am aflat că "școala online" în regim forțat a scos la suprafață ce-i mai rău: profesori dezinteresați, care le trimit elevilor fotografii cu lecția notată pe hârtie, programe învechite și deloc atrăgătoare pentru tineri și generații întregi de elevi care reușesc să-și ia examenele doar cu ajutorul meditațiilor făcute în particular.

***

„Tot ce fac profesorii e să ne trimită poze cu lecții. Ne dau teme, ca și cum ne-ar lăsa în clasă și ar spune merg până în cancelarie, transcrieți voi lecția asta”

Răzvan Blană are 19 ani și învață la profil mate-info intensiv în Botoșani. Recunoaște că liceul lui nu e chiar cel mai bun din oraș, dar știe de la prieteni că situația arată la fel cam peste tot: „nu este suficientă implicare”.

În plus, el intră în categoria elevilor din România care nu fac pregătire în particular la nicio materie, iar asta îl cam încurcă în perioada asta de școală online pentru că e genul care mereu pune întrebări la clasă ca să își clarifice informațiile. Întrebări pe care acum nu prea mai are cui să le adreseze -  așa că rămâne cu ele. 

Foto: Biroul unde Răzvan se pregătește singur pentru BAC și pentru admiterea la Academia de Poliție.

„Eu acum mă bucur de vacanța asta forțată. Adică acum suntem oficial în vacanță, dar nici nu se mai simte. În Moldova parcă nu s-au inventat Skype-ul sau alte aplicații de-astea de comunicare, că la noi tot ce fac profesorii e să ne trimită poze cu lecții. Nimic mai mult. Ne dau teme ca și cum ne-ar lăsa în clasă și ar spune <<merg până în cancelarie, transcrieți voi lecția asta>>. Exact așa e în momentul de față. 

Fiecare face din propria inițiativă. Nu am făcut nicio oră online până acum, să ne vedem. Nici măcar între noi, să organizeze șeful de clasă ceva.

Tot ce facem e să primim poze la lecții pe Whatsapp și Messenger (n.red. - Facebook). La matematică ne mai trimite profa lecții, că, na, cum să ne predea altfel? Și, în rest, ne dau variante, să le facem, să le trimitem. Eu sunt un fel de intermediar - mie îmi trimit colegii, eu le trimit mai departe. Și invers. Așa a decurs până acum. Adică profesorul nici măcar nu intră în contact cu toți elevii. 

La română am înțeles că se scoate materia din semestrul al II-lea. Profa ne-a anunțat că am făcut deja tot ce era de făcut, așa că ne-a dat zece variante de BAC pe 11 martie și după nu am mai auzit nimic, niciun semn, nicio legătură.

Apă și talpă. Să alergi toată Via Transilvanica. Și să rămâi în viață.

Aceasta este povestea unui documentar de lung metraj care tocmai a intrat în cinematografe. Filmul e un must see, nu doar de către pasionații de alergare sau fanii Via Transilvanica. Este pur și simplu un film onest, dinamic, care conține fascinante felii de viață. E genul de film care pare prea scurt. Când se termină simți că ai fi vrut să mai vezi.

Reportaj: Minerii care sting lumina. De ce s-au bătut oamenii din Valea Jiului pe slujbele din subteran

325 de posturi au fost aruncate pe piață la începutul lunii septembrie 2024 și candidații s-au înghesuit să-și depună dosarele. Paradoxul închiderii minelor din Valea Jiului e că e nevoie de oameni în subteran.

La fizică, tot așa, am făcut niște variante, facem ce găsim și noi și dacă avem nelămuriri ne-a zis să îi trimitem pe mail. 

Eu, de exemplu, până acum când am avut întrebări, i-am trimis doamnei profesoare mesaj și m-a sunat ca să rezolvăm problema. Dar s-a întâmplat să… dumneai îmi dicta prin telefon rezolvarea și nu înțelegeam efectiv. Atunci mi-a zis că stai, că îți trimit rezolvarea pe Whatsapp, o poză. E dificil într-un fel. Dar ne descurcăm, ce să facem. 

Ar fi putut să fie o convorbire online… eu sunt genul care la ore pune foarte multe întrebări, sunt mai curios, chiar dacă să zicem știu informația aia, vreau să mi-o clarific. Și am câte o criză de-asta, când am câte o nelămurire, adică nu e neapărat cea mai mare problemă pe care aș putea să o am cât să merite să îi scriu un mesaj doamnei profesoare. Și am așa… cu asta rămân… și nici nu are rost să îi pierd dumneai timpul, că una e când sunt în clasă și alta e când îi scriu și trebuie să mă sune din timpul dumneai.

Eu nici nu fac pregătire în particular, deci mi-ar fi fost mai ușor la școală pentru că acolo puteam să pun întrebări să-mi clarific nelămuririle. Cam asta e problema acum. 

Am prieteni la facultate care fac cursuri online, video, cărora le explică profesorii tot. După fiecare frază îi întreabă - aveți întrebări? Și le explică. Asta mi se pare că ar fi fost util și pentru noi. Dar la noi mi se pare că nu este implicare, nu neapărat la noi, că e un liceu mai slăbuț. Dar am prieteni și la alte licee din oraș și situația e la fel cam peste tot, nici măcar la cele bune nu se face”. 

"E complicat dacă nu faci pregătire în particular și nu mai mergi nici la școală. La unele chestii trebuie să mai și înțelegi, să mai întrebi, nu doar să tocești”

Tatiana Ilie este elevă la Colegiul Național "Grigore Moisil" din București. Este la profil de filologie, iar școala online a însemnat, de pe 11 martie și până acum, o singură întâlnire video cu profesorul de istorie.

În rest, comunicarea cu profesorii s-a făcut pe Whatsapp sau email, acolo unde a și primit poze cu lecțiile rămase nepredate sau exerciții pentru temă - „mult mai multe decât ce-ar fi dat profesorii în mod normal”.

Se adaptează la noul program în care își organizează cu grijă activitatea în fiecare zi, dar recunoaște, pe de-o parte, că sunt zile întregi pe le care le petrece stând degeaba - ceea ce nu s-ar fi întâmplat niciodată dacă încă ar fi mers la școală. 

Foto: Masa de lucru a Tatianei, chiar și în vacanța de Paști.

„Două săptămâni de când a început chestia asta a fost o nebunie, că toți profesorii ne dădeau mai multe teme decât am fi avut în mod normal la școală. Oricum lucrez în perioada asta pentru BAC, dar când dau și ei și mai multe e excesiv. 

Acum, eu ore propriu-zise așa pe cameră, online, nu am făcut. Am făcut doar o dată la istorie când a ținut proful neapărat să ne vedem, să ne explice niște lucruri. Și nu a fost chiar eficient, în fine.

Am fost, în schimb, bucuroasă când s-a anunțat că nu se mai dă materia de pe semestrul al doilea. La română nu era neapărat o problemă, dar la istorie mă bucur foarte tare. Noi de predat mai aveam, asta e chestia că, noi fiind la filo, mai avem un roman în plus postbelic. În fine, ideea e că s-au cam scos cele pe care nu apucase profa să le predea, iar la ce nu terminasem, ne-a trimis pe Whatsapp, niște poze și niște exerciții. 

În rest mai folosim aplicația Microsoft Teams. Adică ne trimitea profa exercițiile pe Whatsapp și noi încărcăm rezolvările pe Microsoft Teams. Dar pentru că începuse să nu-i mai placă nici profei, că e o aplicație cam ciudată, ne-a pus să îi trimitem pe mail. Mi s-a părut mai bună chestia asta că ne-a ajutat să vedem corectura ca la simulare așa. 

E complicat dacă nu faci pregătire în particular și nu mai mergi nici la școală. Nu e vorba doar de învățat și tocit pur și simplu, la unele chestii trebuie să mai și înțelegi, să mai întrebi. Cred că într-un fel mi-era mai ușor la școală, că vorbeam mai ușor și cu colegii, nu știu, ne ajutam între noi. 

Cu timpul e așa și așa. Pe de-o parte parcă eram mai dezorganizată când mergeam la liceu, că ajungeam acasă și parcă nu mai aveam atâta energie să lucrez când ajungeam acasă, pe de alta, acum mă organizez puțin mai bine, îmi împart pe zile munca pentru diverse materii, dar simt și că am super mult timp liber, deci intervine automat și lenea.

Încerc să fiu constantă, să lucrez într-un anumit ritm, dar am mai avut și zile în care efectiv am stat toată ziua degeaba - ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă mergeam la școală. 

Dincolo de munca pentru BAC, pe noi faptul că nu e nimic sigur ne neliniștește”. 

"Dacă nu aș fi făcut meditații aș fi avut o problemă, chiar și cu materia înjumătățită"

Ana Baba e din București și studiază filologia la Colegiul Național "I.L. Caragiale". Pentru clasa ei, școala online în perioada pandemiei înseamnă doar câteva materii, mai exact cele de BAC: română, istorie, logică și geografie. Și, pentru fiecare dintre ele, programul e, desigur, diferit - totul în funcție de profesor. 

Profesoara de limba română și-a dorit să se întâlnească aproape zilnic, măcar câte 30 de minute pentru conversații și nelămuriri, dar la istorie nu a primit decât la început niște variante de examen pe mail, pe care profesorul le-a transmis că le vor discuta când se vor reîntoarce la școală - ceea ce, spune Ana, „nu e foarte eficient, pentru că nu știm când o să ne întoarcem”. 

„Școala online la noi înseamnă doar câteva ore. Adică noi, de exemplu, avem o profă de română care e foarte bună și care chiar se implică și na, la început, primele două săptămâni nu am făcut nimic, dar după ne-a căutat și ne-a dat pe Whatsapp un subiect de BAC și ne-a rugat să îi trimitem în privat ca să le corecteze. Ceea ce m-a impresionat destul de tare, că a stat să corecteze munca a 30 de elevi. După care ne-a făcut un program în care să intrăm pe Zoom măcar 30 de minute - o oră, zilnic, să verifice dacă sunt întrebări, să mai discutăm.  

După încă o săptămână-două ne-a contactat și profa de engleză, care a zis că vrea să discutăm pe Zoom, dar am vorbit cam jumătate de oră și mai mult despre situația asta.  

La istorie ne-a trimis pe mail niște variante pentru BAC și ne-a zis să le lucrăm că le discutăm când ne întoarcem la liceu. Ceea ce, din punctul meu de vedere, nu e foarte eficient pentru că nu știm când o să ne întoarcem.  

Așa, la română aveam aproape toată materia predată deja, dar la istorie nu. Adică, dacă nu aș fi făcut meditații aș fi avut o problemă, chiar și cu materia înjumătățită. 

În rest, domnul profesor de filosofie face pregătire cu cei care dau BAC-ul la logică, iar cel de geografie cu cei care dau la geografie. Altfel, nu, nu facem alte materii.

Nu știu de alții, dar mie personal îmi este mult mai greu să îmi găsesc motivația că, fiind online, pare totul opțional. Ceea ce nu e bine. Adică o găsesc pentru că trebuie, dar nu e la fel de ușor.

Mă schimb, mă așez la birou, îmi închid netul ca să nu mai aud nimic, că altfel mă distrage tot timpul, însă mă culc târziu pentru că mă mai uit la filme, la seriale, mai citesc, mai stau de vorbă cu colegii că majoritatea se culcă și ei la fel, ne vedem pe videocall. Se decalează timpul. Am ajuns să mă culc chiar și la 4 dimineața. 

La început mi-a fost frică și mă neliniștea totul, că nu știu nimic. După ceva vreme mi-am dat seama că mai rău îmi face să mă gândesc, că și-așa mă stresez și cu BAC-ul, dacă îmi mai fac griji și că nu știu ce se va întâmpla până la urmă… 

E clar că ne simțim cu toții panicați puțin, că nici profesorii nu știu și nici nu cred că au de unde să știe ce va urma. Mă bucur însă că a anunțat ministrul că nu se va îngheța anul, că mi s-ar părea aiurea ca pentru două luni pierdute să se reia un an întreg”. 

"Unii profesori nu se pricep să predea nici în clasă, darămite pe Skype sau pe Zoom..."

Călin Ismană e clasa a XII-a, profilul științe ale naturii, la un liceu din Vatra Dornei. Nu a mai ieșit din casă deloc de când s-au suspendat cursurile față în față și nici prin videocall nu își mai vede profesorii sau colegii.

Dar faptul că orele nu se țin pe Skype sau pe Zoom nu îl încurcă foarte tare: „mulți profesori nu reușesc să predea cum trebuie nici măcar la clasă”. Este și motivul pentru care face meditații, iar asta îl ajută în perioada asta, mai ales că o parte din materia pentru BAC rămăsese încă nepredată. 

„Noi nu facem cursuri online, dar ne-am făcut niște grupuri pe messenger Facebook și Whatsapp cu profesorii, la materiile la care dăm BAC-ul - română, matematică și biologie. Acolo ne dau teme, noi le rezolvăm și după ce postează fiecare rezolvarea, primim de la ei și rezolvarea corectă, ca să ne dăm notă siguri. 

Mai aveam materie nepredată. La română s-a mai predat acum puțin, iar la matematică ne-am axat mai mult pe modele de variante, că venea simularea și încercam să ne pregătim. 

Așa, noi ne facem griji în primul rând pentru simulări că nu știm când o să fie și am vorbit cu profesorii și circulă o grămadă de vești - ba că nu se mai dă materia din semestrul II, ba că dăm BAC-ul în iulie, ba că nu se mai dă BAC-ul și că se folosește media generală sau ceva de genul. Și noi nu știm ce să facem. Ne vine să nu mai învățăm, nu știm cât trebuie să mai stăm în casă. 

În primele două săptămâni a fost foarte lejer, ne-am simțit ca într-o vacanță, nu ne-am preocupat de școală deloc. Dar normal că suntem speriați, că nu știm cum o să fie cu admiterile, nu știm mai nimic, ne-a dat peste cap toată perioada asta. 

Discuțiile pe grup sunt, așa, o dată la câteva zile, iar pe Skype ne-am văzut doar cu doamna dirigintă că a fost ziua ei, dar așa de revedere, să mai vorbim. 

Nu cred că m-ar fi ajutat neapărat să facem orele video, că unii profesori nu se pricep să predea nici în clasă, dar pe Skype sau pe Zoom. Norocul meu e că fac pregătire în particular și asta mă ajută. Altfel, nu știu cum ar fi fost.

Încerc să-mi iau temele de pe grup și să mi le împart pe zile și lucrez câte puțin în fiecare zi, ca să nu îmi ies din mână. Stau cam jumătate de oră, o oră și încerc să mă concentrez pe ce fac, fără telefon, fără nimic. Numai eu și tema. În rest, îmi petrec ziua ca și cum aș fi liber. 

Se întâmplă și să mă trezesc și să nu am chef de muncă deloc. De obicei mă trezesc, mănânc ceva și să zicem că mă apuc să lucrez, dar nu tot timpul, cam la trei-patru zile mă trezesc așa cu un chef nebun să mă joc pe calculator, de exemplu. Și efectiv mă trezesc și încep să mă joc, iau pauză ca să mănânc ceva, iar când fac pauza asta o fac un pic mai mare, încerc să-mi scriu și temele. Acum cu perioada asta clar lucrez mai puțin, înainte lucram, să zicem, vreo două ore, dar acum și mai puțin. Nu mă ajută să stau acasă.” 

"Ne întâlnim o dată la câteva zile pe video, în rest se exersează pe Google Drive. Nu știu cum e la mate-info, mi s-ar părea mult mai greu"

Tot elevă în clasa a XII-a în București, la filologie, e și Alexandra Peșu. Dintre tinerii care au povestit pentru PressOne cum arată școala lor online, Alexandra este singura care se declară mulțumită de modul în care au reușit să se adapteze profesorii acestei noi situații. Se gândește însă că poate un factor care a ajutat mult este și vârsta mai puțin înaintată a acestora.

Deși orele ei începeau în mod normal la 8 dimineața, acum îi vine mai greu să se trezească, și, chiar și după ce o face, uneori lucrează direct din pat, fără să se mai pună la birou. Nu o sperie atât de tare incertitudinea, dar doar pentru că înțelege că în aceeași situație sunt toți elevii din țară - sau chiar din Europa. 

Foto: Biroul pe care de multe ori Alexandra îl înlocuiește chiar cu patul.

„La noi la Jean Monnet s-au organizat toți profesorii și am continuat cursurile destul de repede. Și, sincer, nu mă așteptam să se adapteze atât de bine, dar profesorii mei sunt și destul de tineri, le e familiară tehnologia.

De folosit folosim Google Drive pentru a posta materiale și teme și pentru a primi feedback de la ei - iar în general vine foarte repede. E clar că ne axăm mai mult pe materiile de la BAC, dar facem și limbile străine - engleză și franceză.

Mai folosim și Skype, o dată la câteva zile. În rest se exersează pe Google Drive, acolo se verifică exercițiile. Nu știu cum e la mate-info, mi s-ar părea mult mai greu. În rest, e un pic decalat, adică nu e chiar programul strict de la ore, dar ne vedem. Clasa mea chiar mai făcea și înainte un fel de școală online, că profa de română ne mai trimitea din când în când materialele în format electronic, dar asta pentru că se implica profesoara.

Însă mă gândesc că există profesori care nu s-au adaptat atât de bine, că nu știu să folosească toate platformele. Până și mie mi-a luat puțin până am intrat și mi-am dat seama unde să mă uit și cum.

Problema cea mai mare acum e că stăm foarte mult la calculator. Și chiar dacă facem niște ore, școala online nu va putea înlocui niciodată orele tradiționale. Îmi vine mult mai greu să mă trezesc uneori, de multe ori lucrez chiar din pat, nici nu mă pun la birou.

E clar mai greu să îmi găsesc motivația. Însă cea mai bună ideea a fost să nu stau în pijamale toată ziua. 

M-am gândit inițial că o să se înghețe anul, sincer, dar m-am gândit că o să fie ceva decis la nivel european. Adică mă gândesc că toți copiii sunt în aceeași situație. De-aia eu sunt liniștită, dar am colegi care sunt mai agitați, mai vulnerabili, care trimit imediat o știre, un fake-news, se întreabă e adevărat, nu e adevărat. Vom vedea.”

"La liceul nostru nu am auzit pe nimeni să facă ore online"

Lia Gherghu învață la unul dintre liceele de top din Târgoviște, Colegiul Național "Ienăchiță Văcărescu”. Nu a auzit pe nimeni în școală care să facă ore online.

Recunoaște și ea că pregătirea în particular este cea care o salvează și nu își explică cum se descurcă copiii care se bazează exclusiv pe profesorii de la clasă. 

Foto: Biroul Liei într-o zi normală de școală online

"Nu pot să zic că sunt nici bine, nici rău. Încă n-am intrat în faza de emoții și nerăbdare, mai am puțin. 

Mă trezesc fără alarmă, pe la 10-11. Mă joc cu pisica, cu câinele, stau prin curte, îmi găsesc ceva de făcut, că nu pot să scriu ziua. Apoi pe la 17:30 - 18:00 încep să mai citesc, să mai scriu, să învăț la istorie. Nu știu de ce m-am învățat așa, să lucrez în a doua parte a zilei, că nu e chiar bine, mi-am dat seama azi. Dar o să încerc să schimb rutina asta. 

La liceul nostru nu am auzit pe nimeni să facă ore online. Am mai auzit că se fac pe Zoom prin alte părți sau mai știu eu, dar noi nu. Abia acum două săptămâni am făcut un grup pe Whatsapp cu profesorii unde ne mai trimit ultimele știri de la Minister.

Ne mai trimit toți teme, chiar și cei care nu predau materiile de BAC, dar noi facem cam ce ne interesează. Mai ales că notele ni le luaserăm deja în mare parte.

La română mai aveam vreo două eseuri nepredate și nu le-am făcut până acum. Proful a tratat destul de superficial situația asta, s-a bazat pe pregătirile pe care le facem în particular, că nu cred că e cineva în clasa mea sau în liceu care să nu facă pregătire în particular. Și dacă nu faci, cauți pe net sau pe unde mai poți. 

La română și istorie pregătirea se face pe WhatsApp - ne trimit profii teste, exerciții, noi le rezolvăm și le trimitem înapoi. Sau ni le verificăm singuri, depinde.

Dar de întâlnit nu ne-am întâlnit deloc cu profii în luna asta. Doar, așa, mesaje pe Whatsapp. Dacă nu făceam toți pregătiri în particular era foarte complicat.

Și mă gândesc că sunt mulți care nu-și permit asta, știu și de la alte licee că se bazează mulți pe profesorii de la clasă. 

Eu mă motivez mult, mult mai greu pentru că am televizor, am calculator, am net non-stop, numai la carte nu mi-e mie gândul. Ca să ies din starea de comoditate și să încep lucru, opresc televizor, laptop, opresc netul pe telefon și strategia e să încep cu ce e mai ușor, ca să mă încălzesc, să mă antrenez puțin.

Apoi mă apuc de lucrurile mai grele - de română, de exemplu. La română fac așa obligat-forțat, că n-am ce altceva să fac.

Iar profesorii așteaptă și ei să vadă de la Minister ce rămâne, ce se scoate, care e materia. Noi ne-am fi dorit să mai rămânem la școală, că e ultimul an. S-ar putea să nu mai avem banchet sau absolvire și eu chiar voiam chestiile astea. Dar, na, să vedem acum.”

"Nu știu dacă era suficient să ne vedem doar o dată pe săptămână pe Zoom fără pregătire în particular"

Bogdan Matache învață la mate-info în Colegiul Național "Sf. Sava" din București. Vrea să dea la medicină, însă în perioada asta spune că nu mai are în general chef de nimic, că îi e greu, chiar și când își propune să se organizeze mai bine.

S-a întâlnit doar de câteva ori cu profesorii care predau materiile de BAC pe Zoom, însă atâta timp cât se găsesc metode tehnice pentru ca meditațiile să continue normal, nu își face prea mari probleme.

Înainte își dorea să stea mai mult acasă - așa simțea el că ar avea suficient timp de lucru. Acum, însă, i se pare doar demoralizant. 

Foto: Biroul lui Răzvan

"Ne-am văzut cu profa de fizică, am dat un fel de simulare de BAC, ne-a dat niște subiecte, ne-a verificat pe Zoom. După ne-a dat un proiect, a prezentat cineva și ne-am văzut iar, am mai discutat niște variante de la Minister. În fine, profa și-a luat și o tablă, deci chiar înțelegem ce ne explică.

La română la fel, ne-am văzut de vreo două-trei ori pe Zoom. Și cu profa de geografie ne-am mai văzut, dar doar ca să vorbim așa ce mai facem. Ne-a mai întrebat profa de mate zilele astea dacă vrem să ne auzim într-o zi să îi punem niște întrebări.

Dar de văzut cu alți profesori ne vedem cam o dată pe săptămână maximum. La mate terminasem toată materia deja de ceva vreme, acum s-a mai și scos semestrul II, deci suntem ok. 

Bine, facem și cam toți pregătire în particular. Eu, de exemplu, dau la medicină și am ales să dau la fizică, iar la meditații deja făcusem tot ce aveam nevoie. Altfel, nu știu dacă era suficient să ne vedem doar o dată pe săptămână pe Zoom fără pregătire. Sau poate dacă lucram o săptămână mult și doar puneam întrebări…nu știu.

E ciudat. Când mergeam la școală mă gândeam că ce bine ar fi să stau acasă mai mult, să am timp să învăț. Acum îmi dau seama că nu e așa, că atunci făceam ceva… acum e așa… demoralizant să stau doar în casă.”

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€