Animale de noapte

Nocturnal Animals, al doilea film semnat de celebrul designer Tom Ford, surprinde câteva zile din viaţa lui Susan Morrow (interpretată de Amy Adams), o artistă trecută de 40 de ani care trece printr-o criză existenţială.

Fostul ei soț, Edward Sheffield (Jake Gyllenhaal), îi trimite, cu dedicație, manuscrisul unui roman care urmează să fie publicat. Ar vrea să-i știe părerea despre carte și i-ar plăcea, dacă se poate, să se şi întâlnească.

În viaţa reală, nimic nu o mai satisface pe Susan, cu toate că e măritată cu un bărbat atrăgător, are o carieră de succes, trăiește într-o casă enormă și se învârte în high class-ul din Los Angeles.

Toate acestea au devenit amănunte care nu o mai încălzesc şi care alcătuiesc, în fond, o existenţă artificioasă. Susan se simte pierdută într-o lume în care, de fapt, nu își dorea să ajungă. Pe deasupra, o sperie că seamănă tot mai mult cu mama ei.

Cu Edward a fost căsătorită demult, în tinerețe, și acele vremuri îi par atât de îndepărtate, de parcă n-ar fi existat.

Prin manuscrisul romanului (intitulat „Animale nocturne”), regizorul introduce o a doua poveste, care alternează cu prima, cea a nemulțumirilor lui Susan.

Felul în care e construită naraţiunea a creat reacţii contradictorii: unii au acuzat filmul că ar fi pretenţios şi snob peste măsură, alţii s-au arătat entuziasmaţi tocmai de această caracteristică.

Jucându-se din plin cu sunetul și cu montajul, Tom Ford juxtapune vieţile lui Susan şi Edward – dar pe a lui o translatează în existenţa ficţională a protagonistului din roman: un anume Tony Hasting (jucat tot de Jake Gyllenhaal). Edward-cel-real rămâne astfel cuprins doar în rememorările lui Susan, care, citind manuscrisul, îşi retrăiește viaţa.

Alăturările de imagini – de pildă, baia pe care o fac ea şi Tony, fiecare în alt loc și în alt timp, filmată eclectic, tip videoclip, care este o notă a întregului film – sunt într-adevăr pretenţioase, dar nu şi exagerate.

Ford îşi asumă un risc odată cu alunecarea conştientă spre ceea ce unii critici consideră a fi clişee. Reuşeşte totuşi să nu fie acaparat de acestea, ci să le folosească în beneficiul poveştii.

Dacă prima naraţiune este plasată în acest univers dominat de bani și lux, cealaltă funcţionează ca un contrapunct: este o aducere dură la realitatea prin care, sentimental şi sufletesc, au trecut atât Susan, cât mai ales Edward.

E o poveste care nu s-a întâmplat, dar născută dintr-una, traumatizantă, care a avut loc.

Jake Gyllenhaal, într-o secvență din film.

Sigur că drama personajelor nu este aparte – se aseamănă cu alte milioane: o iubire din facultate care s-a terminat prost. Şi, exact cum anticipa mama ei, Susan e măritată acum cu cel pe care părinții insistaseră să îl aleagă de la început.

Ford intercalează toate aceste amănunte ca să nu mai ştim ce e adevărat şi ce e închipuit. Și, la un moment dat, planurile nu mai pot fi deosebite.

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Tony Hasting, soţia sa şi fiica lor pleacă la drum prin Texas. Aleg să călătorească noaptea, printr-o zonă pustie, și tragedia nu se lasă așteptată.

Intrăm, brusc, într-un fel de neo-western, care aduce cu recentul succes românesc Câini – cu poliţişti locali care îşi fac singuri dreptate, cu răzbunări şi crime.

Toată această desfăşurare de forţe fusese anunţată indirect la începutul filmului, printr-o expoziție de artă organizată de Susan, cu patru femei supraponderale și goale în ipostaze şocante; aceasta era cheia oferită de Ford pentru descifrarea ideii sale. Și, în timp ce lumea era încântată, Susan părea nemulţumită de această instalaţie.

*

După reuşita sensibil-discretă numită A Single Man, Tom Ford dovedeşte că este un creator senzorial, atent la detalii, care e capabil să stabilească noi repere în cinema. După acel debut, avem şi confirmarea: Ford este un cineast greu de confundat.

Animale de noapte

Titlu original: Nocturnal Animals.

Regia: Tom Ford.

Scenariul: Tom Ford, după un roman de Austin Wright.

Cu: Amy Adams, Jake Gyllenhaal, Michael Shannon.

★★★★☆