REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios

Ajută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Donează

Pentru sugestii de materiale sau colaborări, scrieți-ne la adresa: contact@pressone.ro.

Pentru parteneriate media, proiecte sau dacă doriți să fiți partenerul nostru și să susțineți PressOne: marketing@pressone.ro.

Sediul ABA Somes Tisa. FOTO rowater.ro

Angajată la Apele Române, sechestrată și bruscată de șeful ei numit politic: „La Poliție mi-au spus că nu m-am născut în societatea potrivită”

Ana-Maria Cosma, angajată la Administrația Bazinală de Apă Someș-Tisa din Cluj, îl acuză pe directorul instituției, Ovidiu Vișan, că a sechestrat-o într-un birou în luna decembrie a anului trecut. Aceasta a fost forțată să admită că ar fi dezvăluit informații referitoare la faptul că superiorii săi au autorizat o acțiune cu consecințe grave pentru mediu, legată de o deversare în râul Someș.

În cele trei ore în care Ana Maria Cosma spune că a fost umilită și bruscată de șeful ei, numit politic, acesta i-a verificat și telefonul de serviciu și a solicitat să aibă acces și la cel personal. Ana Maria Cosma a cerut să vorbească cu un superior de la București în timpul acelei confuntări, dar această solicitare i-a fost refuzată.

PressOne vă prezintă mărturia femeii, care spune că după acest incident a avut nevoie de consiliere psihologică.

***

În luna decembrie a anului trecut, Compania de Apă Someș – instituție aflată sub umbrela Consililului Județean Cluj – a deversat în Someș, timp de mai multe zile, dejecțiile colectate de sistemul de canalizare, fără o epurare în prealabil.

O poveste urât mirositoare, pe care autoritățile au încercat s-o mușamalizeze, a produs victime și în cadrul instituției publice care, în principiu, ar fi trebuit să împiedice acțiunea cu impact grav pentru mediu.

Manevra s-a produs însă cu complicitatea Administrației Bazinale Someș-Tisa, condusă de Ovidiu Vișan, numit politic de PNL Cluj în august 2020. Acesta e și consilier local și activează în partid din 2003. CV-ul său lipsește de pe site-ul instituției, dar ce se știe e că a mai lucrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă, ca inspector șef adjunct în compartimentul de securitate și sănătate în muncă, și că deține o firmă prin care comercializa sucuri naturale.

Liberalul a trecut de la fresh-uri și limonade, la conducerea Apelor, în vara anului trecut.

Ovidiu Vișan, consilier local PNL și directorul Administrației Bazinale de Apă Someș-Tisa

Când Vișan a primit un e-mail, în care erau atașate imagini cu urmările deversării, și o amenințare că subiectul va ajunge în presă, directorul a intrat în panică. Și-a convocat subordonații la o ședință maraton și a început o adevărată vânătoare de vrăjitoare.

A suspectat-o de la bun început pe Ana-Maria Cosma, directoarea de la SGA (Sistemul de Gospodărire a Apelor Someș-Tisa, unitate subordonată Administrației Bazinale de Apă Someș-Tisa), că ar fi produs și dat mai departe dovezile – fotografii și o filmare de la locul deversării – care puneau într-o lumină proastă imaginea instituției.

Angajata SGA spune că a fost supusă presiunilor timp de trei ore și că Vișan i-a luat la puricat telefonul de serviciu, i-a verificat conversațiile de pe Whatsapp și, mai mult, a pus-o să scrie o declarație în care să recunoască faptele. Ana-Maria Cosma a depus plângere la poliție după ședința din decembrie, pentru „privare de libertate, amenințare și abuz în serviciu”.

„Câți oameni umili și umiliți mai vrei să crești, România? Cât timp mai tolerăm comportamentul de moșier? Când o să ne ridicăm și o să ne privim direct în ochi abuzatorul (fie el fizic, verbal, moral, emoțional)? Abia atunci puterea lui, născută din frică și concretizată în furie, va scădea”, spune Cosma.

După o lună de la eveniment, s-a decis să vorbească despre ce i s-a întâmplat.


Reporter: În ce context a fost convocată acea ședință la sediul Administrației Bazinale de Apă Someș-Tisa?

Ana-Maria Cosma: Directorul primise un e-mail în care era amenințat de destinatar că va face publică respectiva deversare, fapt care lui i-a produs mare neliniște. Scria acolo că informația va ajunge în presă. Fiind o acțiune cu impact major asupra mediului, el a fost foarte stresat și a chemat mai multe persoane într-o ședință.

Ne-a adunat pe mai mulți, în acea zi, și a început prin a spune că el trebuie să afle neapărat cine a trimis filmarea și fotografia care se regăseau în e-mailul respectiv, care ar fi ajuns deja și la un activist de mediu (n.r. – Adrian Dohotaru). Preocuparea majoră era ca acele informații să nu se scurgă către presă. Sub stresul gândului că s-ar putea întâmpla asta, a adunat mai multe persoane din instituție care știau de acțiunea respectivă, presupunând că unul dintre noi ar fi făcut e-mailul respectiv.

Că ar fi fost o cârtiță în instituție, nu?

– Da, asta a fost suspiciunea lui. Practic, în ședința aceea care a fost mai mult un interogatoriu, a încercat să mă constrângă să mărturisesc că eu am făcut materialul foto și video care a ajuns în acel email. Eu i-am spus domnului că nu am făcut nicio filmare. Într-adevăr, am făcut fotografii pe teren, dar asta e practica, asta e munca mea.

La un moment dat, un superior al dânsului de la București – din zona Clujului și el – auzind de situația de la Cluj m-a sunat: e adevărat că se întâmplă la Cluj ceva acțiune de deversare? Nu puteam spune că nu. Și el putea merge a doua zi să se plimbe pe acolo și să vadă cu ochii lui. Manevra care s-a făcut era într-un spațiu public.

Domnul director m-a acuzat că aș fi furnizat acele informații care stau la baza emailului în care era amenințat cu presa. I-am răspuns că nu e adevărat, dar a continuat să insiste timp de trei ore. A spus că nu pleacă nimeni până nu află vinovatul. Asta era singura preocupare, altceva nu-l interesa.

Domnul director este membru în Consiliul local, are și alte funcții și interese politice. Are o imagine politică de apărat. Eu nici n-aș fi spus vreodată ceva, pentru că erau niște lucruri între instituții. Dar în momentul în care sunt acuzată pe nedrept și, mai mult, sunt constrânsă să spun ceva ce n-am făcut și sunt torturată psihic timp de trei ore, în momentul acela pentru mine s-a depășit limita. Unitatea mea (SGA), care gestionează zona Clujului, nu și-a asumat responsabilitatea pentru acțiunea respectivă (deversarea), tocmai pentru că impactul asupra mediului este foarte mare.

Deci n-ați fost de acord cu deversarea respectivă?

– Nu, instituția pe care o conduceam la momentul respectiv (SGA) este o subunitate a instituției mamă (Administrația Bazinală de Ape Someș-Tisa) și aceasta, cu directorul la comandă, și-a asumat chestia asta. Eu am studii de Geografie, am și doi copii mici, știu ce impact are asupra mediului.

Gândiți-vă că noi făceam campanii de educare, nu eram de acord cu oamenii care depozitau în albiile râurilor tot felul de deșeuri. Trimiteam oamenii să adune gunoaiele aruncate. Cum să autorizez deversarea? Ar fi însemnat să fiu de acord cu cei care aruncă gunoaie în apă. O asemenea manevră nu este ok. Se pot întâmpla doar în anumite condiții, să fie perioadă de precipitații să se asigure diluția. Nu suntem naivi să credem că canalizările noastre au niște sisteme nu știu cât de performante. Realitatea e că astfel de lucuri se întâmplă, dar în niște circumstanțe controlate.

Chiar mă gândeam la omul care a făcut filmarea cu dejecțiile în Someș. Oare ce-o crede? Suntem în Cluj, totuși, nu în nu știu ce sat abandonat. Nu suntem educați, nu e ok. Dar educarea înseamnă inclusiv să ni se comunice franc: din cauza lipsei dvs. de educație suntem nevoiți să… La un moment dat, ce se acumulează necesită niște manevre cu impact major. Cum a fost și asta.

Dar trebuie să fie o chestie publică: să știți și să vă asumați. Pentru că sunt oameni care-și stropesc grădinile cu apă din Someș. Și eu cumpăr legume de Jucu și de Apahida. De acum încolo n-o s-o mai fac, înțelegeți?

Impactul acestei deversări e foarte mare asupra mediului, dar pe el l-a interesat impactul asupra carierei sale politice dacă informația s-ar fi vărsat spre presă.

N-ar fi trebuit să fie îngrijorat de reputația lui profesională?

– Acuma cred că nu sunteți nici dumneavoastră de ieri. Instituțiile publice au, în principal, conducători numiți politic. Și atunci, nu poți tu să separi… În mod normal, dacă ai un job care are mediul în grijă, ar trebui să ai și o predilecție pentru ceea ce reprezinți, chiar dacă ai și anumite afinități politice.

Măcar o expertiză în domeniu…

– Asta nu știu să vă spun, nu cunosc traseul profesional al directorului Vișan. Tot ce pot să vă spun e ce a zis la ședința aceea: există informația aceasta, cineva a fost acolo, cineva a făcut filmarea asta, vă dați seama că dacă ajunge în presă o să iasă ditamai scandalul.

Acesta a fost subiectul, nu faptul că s-a făcut ceva greșit. Subiectul a fost grija ca informația să nu ajungă în presă, sub stresul cauzat de o asemenea posibilitate. Și eu am picat acuzată de aceste fapte, totul a culminat cu o acțiune asupra mea. Iar acolo nu mai vorbim de instituție, de imaginea cuiva, ci de o situație clară de abuz.

În urma acestui eveniment, am beneficiat de consiliere psihologică. Mi s-a explicat că există trei tipuri de reacție în situații noi sub presiune, pentru că eu nu am mai pățit niciodată așa ceva în 10 ani de când lucrez. Trei situații, așadar, fly, flight sau freeze. Fugi, lupți sau te blochezi. Eu m-am blocat, am înțeles că e un tipar de situație atunci când nu o cunoști, când n-ai mai trecut prin ceva asemănător. Pur și simplu nu am putut. Mi s-a părut că e responsabilitatea mea să nu plec, să rămân la ședință. Când a devenit agresiv verbal am rămas șocată de faptul în sine. Nu-mi venea să cred că chestia asta chiar se întâmplă.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Am solicitat să ies din încăpere, din birou, să discut cu un superior. Nu am fost lăsată. De aici nu iese nimeni, nu vorbiți cu nimeni, asta mi s-a spus. Pur și simplu m-am simțit blocată, n-am știut ce să fac. M-am simțit amenințată, blocată.

Mi-au spus câteva persoane că ar fi trebuit să mă ridic și să plec. Nu m-am simțit în stare să mă ridic pentru că mi-a fost teamă. Și mie nu trebuie să-mi fie rușine că mi-a fost teamă. (Izbucnește în plâns).

Pentru că nu suntem toți la fel. Ok? Eu nu trebuie să fiu judecată pentru că mi-a fost teamă și nu m-am putut ridica. Că… asta este situația. Am depus plângere și la tribunal, și la poliție. Lucrurile nu vor rămâne așa. Gândiți-vă că noi discutăm de 15 minute, da? Toată treaba aia a durat 3 ore, 3 ore în care eu nu m-am ridicat de pe un scaun. Când am vrut să plec, nu m-a lăsat să plec.

Ana-Maria Cosma foto: arhiva personală

La final, nu v-a lăsat să plecați neînsoțită, nu?

– Mi-a zis să nu plec singură, că sunt într-o stare foarte rea… Nu el a generat starea aceea? Dacă m-ar fi considerat relaxată, după o ședință normală, nu mi-ar fi spus că în starea aceea nu pot pleca nicăieri. Tremuram toată, plângeam. I-am spus că o să-mi sun soțul și va veni să mă ia din fața instituției. Nu, nu, nu, că vă duce domnul inginer, a insistat. I-am spus că nu doresc, că iau un taxi sau vine soțul. În ultima parte a ședinței rămăsesem cu el și cu domnul inginer șef.

Eu nu vreau să mă plâng acum, pentru că mi-am asumat că lucrez într-un mediu în care sunt mulți bărbați și trebuie să mă pot descurca. Dar s-a abuzat și de acest fapt, pentru că e evident că o femeie e diferită față de-un bărbat.

Și că un bărbat poate pune problema, fără să te atingă, astfel încât să te intimideze și să te simți blocată. Nu consider că ce spun eu acum e de domeniul SF-ului.

Ce faci când doi bărbați îți repetă, nu pleci nicăieri, nu pleci nicăieri până nu recunoști tot?

Era foarte preocupat: unde ar mai putea fi informația, trebuie să aflăm neapărat, nu plecați nicăieri până nu aflu cine a livrat filmarea. Nu ții un om acolo timp de trei ore sub imperiul terorii. Eu retrăiesc toate momentele acelea și tot încerc să-mi dau explicații. De ce eu am fost acolo, de ce mi s-au întâmplat chestiile astea? De ce, de ce, de ce? De ce sunt eu vinovată pentru că el și-a asumat să facă manevra aceea de deversare?

Asumă-ți, domnule, manevra aceea! Există riscul să ajungă în presă? Asumă-ți! A încercat să se dezvinovățească aruncând vina pe mine? Păi eu îl bag acum în tribunal, pentru că nu se poate altfel. Mi-a călcat toată demnitatea în picioare în fața colegilor.

Care a fost gestul care a umplut paharul?

– Mi-a luat telefonul de muncă, să vadă ce conversații am avut și cu cine, și să verifice dacă se află filmarea și fotografia respective. Când a văzut că pe telefonul de serviciu nu există ceea ce căuta el, mi-a cerut și telefonul personal. Dar suntem la anchetă sau ce?

Pe mine nimeni nu m-a luat așa vreodată, oricât de șef mi-a fost. Sunt lucruri care nu se fac. Cât de impertinent să fii? Eu m-am purtat civilizat, în consecință am beneficiat de tratament civilizat. Credeam că e o strânsă legătură între ce dai și ce primești, dar se pare că m-am înșelat.

Primul instinct a fost să mă ascund și să nu mai văd niciodată pe nimeni. Am fost foarte supărată și foarte afectată. Trei zile am fost blocată în pat, sub plapumă. N-am făcut altceva decât să tremur și să plâng. Apoi am sunat un superior de la București, să-l informez de problema asta. A fost greu să fac și asta pentru că în mintea mea erau numai vorbele acelea: să nu cumva să mai spuneți cuiva, să nu se ajungă în presă că va fi foarte grav, mare scandal!Ana-Maria Cosma

De cât timp lucrați la Administrația Bazinală?

– Din iunie 2020.

Vișan a ajuns în august. Ați mai avut vreun conflict în perioada aceasta?

– Nu, dar nici n-au mai fost lucruri făcute de instituție care să nu fi fost în regulă. Că de acolo a pornit totul. Că dacă nu s-ar fi făcut manevra aia, eu astăzi aș mai fi fost încă director, înțelegeți?

Ați demisionat sau v-a concediat?

– Eu am condus Sistemul de Gospodărire a Apelor Someș-Tișa, o subunitate a Administrației Bazinale a Apelor. Practica este că directorul ABA îți dă delegarea atribuțiilor, sarcinilor și responsabilităților de director pentru un interval de timp, trei luni, șase luni sau un an. Depinde cum stabilește el. Evident că după acest incident nu a mai dorit să-mi prelungească aceste atribuții. Am rămas în cadrul SGA pe postul de geograf, în care am fost încadrată.

Practic vă vedeți zilnic în cadrul instituției…

– Această subunitate e localizată altundeva, iar instituția centrală e la 2-3 kilometri distanță. Deci nu, nu am mai avut nicio întâlnire de atunci. Am și refuzat să mai merg. După acel eveniment, am fost sunată a doua zi să mă duc la o continuare a discuțiilor. În condițiile în care tremuram și nu-mi mai venea să ies din casă.

Și în seara aceea, când m-a dus inginerul acasă, acesta mi-a repetat pe mașină: trebuie să recunoști, recunoaște că tu le-ai făcut! Tortura psihică a continuat și pe mașină. Îmi amintesc doar că voiam să plec de acolo. Până în ultima clipă, directorul a stabilit ce se întâmplă cu mine. M-au lăsat să plec doar în condițiile lor. Mi-au zis că n-am voie să vorbesc cu nimeni despre chestia asta, că e o chestie foarte delicată asta cu deversarea. Să nu spun la nimeni că discuția asta delicată a avut loc și care a fost motivul pentru care a avut loc. Deci eu trebuia să tac din gură, asta trebuia să fac, să tac din gură.

Atâta panică pentru ce? Cum te poți gândi tu că nimeni nu va observa dejecțiile din Someș. Acolo e zonă accesibilă oricui, e un loc unde oamenii își plimbă câinii. O zonă liberă, neîngrădită, nu e absolut nicio restricție. Manevra a durat câteva zile.

Sediul SGA Cluj. FOTO rowater.ro

Mai credeți că poți avea un traseu profesional fără compromisuri într-o instituție publică, unul care să nu fie marcat de schimbările la nivel politic?

– Conducătorii instituțiilor care sunt susținuți politic primesc anumite directive, de colaborare între instituții. Trec peste principiile instituției pe care o conduc ei, exact cum s-a întâmplat și-n acest context al deversării.

Știți ce e cel mai dureros? Poți spune că ăsta e inconștient, că are studii de instalator sau mai știu eu ce – nu știu exact ce studii are domnul director – dar pentru unul care e inginer chimist sau hidrotehnician sau geograf, cineva care a studiat în acest domeniu, e dureros să vadă cum se iau decizii care le încalcă fundamental principiile. După manevra asta tot specialiștii au stat să-și bată capul, au stat îngrijorați în legătură cu situația creată. Că poate cei care au luat decizia au luat-o în necunoștință de cauză și, după aceea, cu rezultatul și impactul trebuie să se descurce cei care sunt specialiști.

Cred că ar trebui puși la conducere oameni care măcar cunosc cu ce se ocupă instituția în care urmează să activeze. Măcar să empatizeze, știți? Dacă ai condus Apele Române, păi să ții la asta, să fie o chestiune de prestigiu personal. Eu țin la lucrul ăsta. Și eu trăiesc în Cluj, am participat la ședințe privind subiectul Tarnița, la prefectură în comisii de evaluare a sitației. Sunt îngrijorată de impactul oricărei acțiuni individuale sau a noastră ca instituție. Mă afectează direct, că eu beau apă de la robinet. Ceva din sufletul tău trebuie să fie acolo, în instituția în care lucrezi.

Dar mie de la Poliție, când m-am dus să depun plângere, mi-au spus așa: Doamnă, nu v-ați născut în societatea potrivită, că nu așa merg lucrurile, ok? (izbucnește în plâns)

Dar cum merg lucrurile? Merg… cum? Cum merg? Merg rău și trebuie să înghițim. Nu trebuie să se simtă vinovat cel care a greșit, ci tot cel care e victima unui abuz. Nici măcar nu am fost eu cea care a semnalat problema.

Din păcate, presiunile sunt mari. Și aici nu mă refer la mine. Când se iau anumite decizii, care sunt împotriva instituției în care lucrezi, presiunile sunt mari pe oameni. Eu acum înțeleg mai bine ce înseamnă să fii angajat la stat, un angajat simplu, nu pe funcții, nu pus politic. Pentru oamenii care vor să protejeze – în cazul ăsta Apele – e foarte dureros să vadă că propria instituție merge pe altă linie.

Ajunge o situație ca asta la presă? Ridică mâna, recunoaște că ai greșit și încearcă să remediezi. Nu sechestra o femeie ca să-i calci în picioare demnitatea și s-o constrângi să recunoască lucruri pe care nu le-a făcut ea. Tot reparcurg acest eveniment odios și încerc să-mi dau seama ce-ar trebui să fac mai bine dacă mi se va mai întâmpla vreodată așa ceva. Ce să fac? Asta-i întrebarea mea. Ce o să fac data viitoare? Ce învăț eu din treaba asta? Pentru că de uitat, să trec așa și să ridic din umeri, nu pot. Trebuie să înțeleg.



Actualizare 24.02.2023. Am primit la redacție următoarea cerere. O publicăm ca atare.

Fiecare trage concluziile necesare.

Subsemnata Cosma Ana-Maria, avand in vedere articolele care au aparut pe site-ul dvs. referitoare la evenimentele din data de 17.12.2020, prin care se face referire la savarsirea unor fapte penale de catre dl. Visan Ovidiu-Vasile, director la ABA Somes-Tisa, solicit publicarea acestui drept la replica, prin care va aduc la cunostinta ca in urma cercetarilor efectuate de organele de urmarire penala, nu s-a constatat savarsirea vreunei fapte penale, iar declaratiile pe care le-am dat referitoare la acest subiect, au fost facute fara intentia de a produce vreo vatamare dlui. Visan Ovidiu-Vasile.

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin Patreon:

Accesând https://www.patreon.com/pressoneRO

Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Poți redirecționa 3.5% din impozitul tău pe venit folosind formularul de mai jos. Dacă nu se încarcă, poți accesa acest link: https://formular230.ro/fundatia-pressone

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios