Ai fi dispus să trăiești mai rău pentru a trăi în siguranță? Toate sacrificiile pe care le vor face europenii

Redacția

Obiectivul de a crește bugetul de apărare al fiecărei țări cu 1,5% pentru a mobiliza 800 de miliarde de euro ridică o mare întrebare: se apropie o nouă austeritate?

La 12 decembrie, Mark Rutte, secretarul general al NATO și fost prim-ministru al Țărilor de Jos, a spus, tranșant. „Pentru a ne proteja libertatea, prosperitatea și modul de viață, politicienii voștri trebuie să vă asculte vocile”, a declarat el în cadrul unui eveniment organizat de think tank-ul Carnegie Europe.

„Spuneți-le că trebuie să fie de acord să facă sacrificii astăzi pentru ca noi să fim în siguranță mâine”, a propus, făcând referire la o creștere a cheltuielilor de apărare „mult peste” 2% din PIB. Rutte a arătat direct de unde ar putea proveni acești bani. „În Europa suntem 10% din populația lumii și dedicăm 50% din toate cheltuielile mondiale cu securitatea socială, deci cred că avem o anumită marjă de manevră”, a spus el. În ocazii ulterioare, secretarul general al NATO a continuat să detalieze foaia sa de parcurs. 

„Țările europene cheltuiesc, în medie, până la un sfert din veniturile lor pentru pensii, sănătate și sisteme de securitate socială, iar noi avem nevoie doar de o mică parte din acești bani pentru a ne consolida apărarea”, a declarat în fața Parlamentului European în ianuarie. Planul președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, prevede mobilizarea a 800 de miliarde de euro pentru apărare prin creșterea cheltuielilor pe țară cu 1,5% din PIB, din care 50 de miliarde pot proveni din realocarea resurselor. În Europa Reînarmării există o un murmur cu privire la proveniența acestor bani. Cu spectrul austerității încă prezent în mentalul colectiv, primele mișcări sunt simptomatice.

Mark Rutte, secretarul general al NATO . foto: ID 126032392 © Gabriel Petrescu | Dreamstime.com

Țările europene încep să-și revizuiască cheltuielile 

Țările de Jos, de exemplu, au redus deja contribuțiile la UNICEF cu 50% și au eliminat fondurile pentru drepturile femeilor, educație, sport și programe culturale. Reacțiile pot fi împărțite în cel puțin două grupuri. Pe de o parte, cei care consideră că aceasta este o dilemă falsă, deoarece nu este o alegere liberă (și, printre aceștia, cei care adaugă că investițiile în apărare sunt încă o modalitate esențială de a asigura securitatea societăților europene). Pe de altă parte, cei care suspectează că reducerile vor afecta în mod direct pensiile, prestațiile sociale, lupta împotriva schimbărilor climatice și alți piloni ai statului bunăstării, semnul distinctiv al identității europene. Acesta nu este un scenariu ipotetic: Danemarca a sacrificat deja o sărbătoare publică pentru a-și crește cheltuielile de apărare la 2%.

Tica Font, expertă în economia războiului și președintă a Centrului Delàs pentru Studii de Pace, scoate calculatorul pentru a face calculele, ținând cont de nivelul ridicat de îndatorare al Uniunii Europene. „Există doar două sau trei modalități: fie datoria publică este emisă sub formă de euroobligațiuni, emise de state din bonurile lor de trezorerie, fie este preluată de bănci private care acordă această datorie”, explică ea. 

Cum nu s-a ajuns la un acord în privința euroobligațiunilor, iar alternativa finanțării private nu a picat bine, se pare că statele vor trebui să preia această datorie. „Pentru a o plăti, va trebui să faceți reduceri bugetare, asta este indiscutabil”, crede Font. De exemplu, prin deturnarea unei părți din fondurile New Generation sau pentru coeziune socială, care trebuiau alocate pentru alte probleme, către investiții în apărare. 

În Spania, obiectivul este de a crește cheltuielile de apărare cu aproximativ 1,5% din PIB, ceea ce ar duce cheltuielile de apărare ale Spaniei la aproape 3%, de la 1,28% în prezent. „Cealaltă problemă este cea a ajustărilor: puteți adopta legi privind dependența sau construcția de locuințe, dar nu vor exista bani”, continuă Font. „Fie se vor face reduceri, fie nu vor mai exista investiții: pensiile nu vor scădea, dar legea poate fi modificată astfel încât să nu crească în conformitate cu IPC”. „La o privire mai atentă, aceste priorități nu sunt altceva decât mai multe profituri în buzunarele elitelor”, adaugă Clara E. Mattei, autoarea cărții The Order of Capital (Captain Swing), profesor la Universitatea din Tulsa și director al Centrului pentru Economie Heterodoxă (CHE).

O decizie istorică care evidențiază dorința de accelerare a cheltuielilor militare. „Apelurile de a abandona orice reguli fiscale și limite ale datoriei în favoarea reînarmării merg în această direcție: ele arată de fapt cum deciziile economice sunt decizii politice care depind de dorințele elitelor”, subliniază Mattei.

Cum va arăta Uniunea Europeană în viitor? Foto: Artjazz | Dreamstime.com

Alți experți sunt mai puțin tranșanți. Eduardo Bayón, consultant politic și autor al cărții Lucha de tribus ( Esfera de los Libros), consideră că „premisa conform căreia pentru a investi în securitate și apărare trebuie să reducem statul social se bazează pe cadrul mental și idologic al crizei din 2008 și al stabilității bugetare”. Contextul UE al pandemiei este foarte diferit de cel de acum două decenii, „deoarece, într-un fel, au învățat ce înseamnă austeritatea în timpul crizei”.

Reportaj din Germania, țara automobilelor: impresii despre o industrie în pragul colapsului, care pierde competiția cu producătorii auto din China

În timp ce industria auto germană se clatină, cea chineză este în plină expansiune. Ieșirea din criză se anunță a fi dificilă și va necesita probabil o schimbare de ansamblu a societății.

EXCLUSIV. Tineri români, recrutați pe Telegram de o grupare neonazistă din Republica Moldova care îi îndeamnă să ucidă „subumani” și să facă trafic de droguri pentru „cauză”

Un neonazist din Republica Moldova recrutează tineri români, majoritatea de liceu, pe Telegram. Recruții sunt puși să bată oameni ai străzii, să vandalizeze monumente evreiești și să-și ucidă "dușmanii", iar acțiunile lor sunt recompensate cu puncte, asemenea unui joc video.

Bayón propune exemplul Spaniei, unde președintele Pedro Sánchez a asigurat că creșterea investițiilor militare nu va avea un impact asupra cheltuielilor sociale, ci va servi la realizarea unui „salt tehnologic”. „Se pare că Spania este pe cale să crească investițiile fără a reduce resursele publice, lucru care ar putea genera multă neliniște, deoarece au învățat că coeziunea socială este fundamentală pentru stabilitatea sistemelor democratice”, spune Bayón. Cu toate acestea, după cum a relatat El País, guvernul ia în considerare reorganizarea bugetului pentru a crește cheltuielile de apărare cu 3, 5 miliarde de euro fără a trece prin parlament. 

Ce cred oamenii?

Unul dintre elementele cele mai izbitoare este creșterea sprijinului populației spaniole pentru cheltuielile militare, după cum au arătat mai multe sondaje recente. Mai presus de toate, ținând cont de faptul că, în mod tradițional, și din cauza anumitor circumstanțe istorice (de la trauma războiului civil la rolul său în cele două războaie mondiale), nu a fost o țară unde să fie bine văzute. Cu toate acestea, potrivit ultimului sondaj sociologic, 75% dintre respondenți s-au declarat în favoarea unor cheltuieli mai mari pentru apărare: „Cred că este destul de legat de cadrul comunicativ care a prevalat în ultimii ani, mai ales după invazia Rusiei în Ucraina”, spune Bayón.

Dar, pentru consultant, mai există un factor important: sentimentul proeuropean al spaniolilor. „Cred că are legătură cu faptul că ideea de a dori să aparțină Uniunii Europene este foarte puternică; rearmarea actuală face parte din această idee de apartenență la Europa, împreună cu faptul că populația a devenit destul de conștientă de problemele de securitate datorită prezenței sale în mass-media”. Multe depind, desigur, de alegătorii fiecărui partid. În timp ce 90,6% dintre alegătorii PP consideră că Europa ar trebui să își sporească capacitatea de apărare, doar 52,3% dintre Sumar, partenerul de guvernare, au votat pentru. Cel mai puțin favorabil partid este Bildu, cu 32,2 la sută pentru.

„De când Rusia a invadat Ucraina, cred că UE face ceea ce a vrut să facă, dar nu a îndrăznit să facă din cauza opiniei publice”, adaugă Font, care reamintește că o reînarmare mult mai lentă era deja pe masă încă din 2017.

Sacrificiu pentru astăzi, investiții pentru mâine?

În 1936, ministrul propagandei naziste, Joseph Goebbels, a pronunțat celebra afirmație: „Putem renunța la unt, dar în ciuda dorinței noastre de pace, nu putem renunța la arme”. Hermann Göring a adăugat că „armele ne dau putere, untul nu face decât să ne îngrașe”. De atunci, dilema „ arme sau unt” a fost utilizată pentru a rezuma compromisul dintre cheltuielile sociale și cheltuielile militare.

Într-un studiu cu același titlu publicat de Universitat Pompeu Fabra în toamna anului trecut, economista María Callejón, medicul Juan Guix i Oliver și economistul Vicente Ortún ne reamintesc că, pe termen scurt, este o alegere care trebuie făcută. Diferența se găsește pe termen mediu și lung, spun cercetătorii. Într-un context de expansiune și creștere economică, este „posibil să ne întrebăm dacă resursele alocate armatei contribuie la expansiunea economică și în ce măsură producția civilă este stimulată de difuzarea inovațiilor tehnologice dezvoltate de militari.”

Situația se schimbă în absența productivității și a PIB-ului, „atunci când creșterea cheltuielilor militare implică scăderea cheltuielilor sociale”. „Acesta este scenariul cu care se confruntă țările europene din NATO, având loc două șocuri economice de mare impact”, explică ei, referindu-se la contextul actual, cu dispariția gazului rusesc și decuplarea de industria chineză.

„Pensiile, precum și calitatea educației publice și a asistenței medicale ar putea întâmpina dificultăți”. Acest lucru va duce la o creștere a mixului public-privat: „Dacă mixul se traduce printr-o reducere a egalității și universalității în furnizarea de servicii sociale, va exista o inversare a statului bunăstării”.

În ceea ce privește crearea de locuri de muncă în urma unor investiții mai mari în armament, experta este de acord, dar face o precizare: „Bineînțeles că va genera locuri de muncă, dar studiile arată că aceeași investiție generează mult mai multe locuri de muncă în sectorul civil decât în armament”. O cercetare publicată în 2008 de Robert Pollin a arătat că un miliard de euro investit în educație, sănătate și transport generează mult mai multe locuri de muncă decât dacă ar fi investit în industria de armament.

O Europă divizată

Atitudinile față de reînarmare variază foarte mult în Europa. Germania este unul dintre actorii cheie, nu numai din cauza rolului său central în Uniune, ci și din cauza importanței strategice a creșterii investițiilor în industria sa aflată în dificultate. Săptămâna aceasta, Germania a aprobat o reformă constituțională care permite excluderea limitei de îndatorare în domeniul apărării care depășește 1% din PIB, adică aproximativ 43 de miliarde de euro. După cum ne reamintește Font, într-un context de criză, în timp ce consumatorul își poate reduce consumul în fața creșterii costurilor, statele, principalii clienți ai industriei de armament, nu se zgârcesc la cheltuieli. O investiție sigură.

Prioritățile SUA sub mandatul lui Trump se depărtează tot mai clar de Europa. foto: 149694919 © Olivier Guiberteau | Dreamstime.com

În Austria, de exemplu, nu există nicio dezbatere între arme și unt, investiții în apărare sau cheltuieli sociale. Nu există aproape niciun articol care să abordeze problema în acești termeni, cu excepții, cum ar fi cel publicat de Martin Tschiderer în Der Standard. Există un consens public și mediatic considerabil cu privire la faptul că suma substanțială de 17 miliarde de euro este necesară, având în vedere starea forțelor armate ale Austriei, lucru care a fost promovat de guvernele recente conduse de Partidul Popular Austriac.

O absență evidentă a dezbaterii, având în vedere deficitul în creștere al țării.

„Nu voi sprijini un război în țara mea sau în Europa”, spune Louis, un francez de 44 de ani. „Reînarmarea Europei pe baza datoriilor și a eliminării cheltuielilor publice va duce la sărăcirea disproporționată a celor mai vulnerabile grupuri”. Katja, în vârstă de 47 de ani, spune: „Toată lumea vorbește despre o schimbare de eră și despre posibilitatea unui al treilea război mondial cu Rusia atacând Europa. Urmând această logică, cum ne putem opune să ne apărăm?”

Aceste două mărturii rezumă divergența de opinii din Franța, o țară care cheltuiește deja 2% din PIB pentru securitate și apărare. Președintele Emmanuel Macron a pregătit opinia publică pentru posibilitatea unor eventuale reduceri ale cheltuielilor sociale în timpul discursului său din 5 martie, în care a pledat pentru o cifră cuprinsă între 3 și 3,5%, fără creșterea impozitelor. „Va trebui să facem noi alegeri bugetare și investiții suplimentare care sunt acum indispensabile”, a reamintit el. Dar el a cerut, de asemenea, eliminarea paradisurilor fiscale și a amintit că Roosevelt a crescut impozitul pe cele mai mari averi la 94% în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.

Cu cât ne îndreptăm mai mult spre est, cu atât mai mare este sensibilitatea față de nevoia de investiții mai mari în apărare. În Republica Cehă, cheltuielile pentru apărare au ajuns deja la 2% din PIB, iar coaliția de centru-dreapta intenționează să le majoreze la 3% în următorii ani, cu condiția să nu se schimbe guvernul la alegerile de la sfârșitul anului. Opoziția, condusă de mișcarea populistă ANO, care are șanse mari să câștige în această toamnă, a criticat cheltuielile pentru apărare, dar nu respinge obiectivul de 3%, susținând în același timp creșterea cheltuielilor sociale. Arme și unt.

În Grecia nu există o mare dezbatere publică cu privire la necesitatea de a crește investițiile în apărare, deși Syriza a declarat că acest lucru nu poate fi în detrimentul cheltuielilor sociale și al politicilor de coeziune. În 2021, acesta a atins 3,4% din PIB, cel mai ridicat nivel din ultimii 11 ani. Cu toate acestea, Marea Recesiune a lăsat un impact profund asupra economiei grecești: un sondaj efectuat în 2023 a arătat că două treimi dintre greci se considerau săraci, iar rata cetățenilor care nu își pot acoperi nevoile din sănătate este cea mai mare din Europa.

„Nu pot să cred că resursele financiare se îndreaptă spre arme, după atâția ani de criză”, regretă Maria, 30 de ani. „Pentru o țară ca Grecia va fi și mai rău, pentru că fondurile vor merge către companii din Germania, Franța, Marea Britanie și SUA. Alte țări, cum ar fi Bulgaria, s-au angajat să crească cheltuielile sociale, în cazul cărora sunt mult în urmă: potrivit unui sondaj realizat de Alpha Research, 57% consideră asistența medicală o prioritate, față de 10% pentru securitate și apărare. Cu toate acestea, 60% consideră că poziția europeană comună ar trebui susținută.

„Nu ne-am pus întrebarea dacă ne-o putem permite: este ca și cum ai spune că nu vrei o casă de jumătate de milion, ci mai degrabă de un milion și jumătate: te-ai întrebat ce fel de viață vei duce pentru a ți-o permite, dacă vei putea duce o viață”, conchide Font.

Acest articol face parte din proiectul de colaborare PULSE, o inițiativă jurnalistică transfrontalieră. Pulse reunește 10 instituții media naționale (Delfi - Lituania, Deník Referendum - Cehia, Der Standard - Austria, EFSYN - Grecia, El Confidencial - Spania, Gazeta Wyborcza - Polonia, Hotnews - România, HVG - Ungaria, Il Sole 24 Ore - Italia, Mediapool - Bulgaria) și 3 organizații media transnaționale (OBCT, n-ost și Voxeurop).

Puteți citi articolul original din EL Confidencial AICI. 

Traducere: Alexandra Spânu | Voxeurop

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€