Afacerea „premii pentru cercetare” (1). Studii științifice la kilogram recompensate din bani publici

Se dau următoarele cazuri: 

• Un cadru didactic angajat la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj (USAMV), aflat în concediu de maternitate, a publicat 29 de studii în reviste de specialitate, între 2021-2022, pentru care a cerut să fie premiat cu 140.000 lei. 

• Un cadru didactic angajat la Universitatea Oradea a depus 65 de cereri de premiere. Numărul corespunde articolelor-studii publicate într-un an calendaristic. Suma de premiere ajunge la 212.000 lei.

• Un cadru didactic angajat la Universitatea Dunărea de Jos a publicat 83 de studii într-un interval de 40 de luni, circa două articole pe lună. 

Numărul de studii științifice publicate sub egida universităților românești a explodat în ultimii trei ani. Numai în 2022, Ministerul Educației a plătit către universitarii care au publicat cele mai multe articole științifice premii în valoare de 22.269.000 lei, adică circa 4,45 milioane de euro.

Am putea presupune că producția științifică și cercetarea din România au ajuns pe noi culmi de relevanță. Însă, după cum vom vedea, nu este deloc așa.

Un sistem de evaluare bazat pe obținerea de punctaje, care a fost gândit în primă instanță pentru a recompensa eforturile celor mai dedicați cercetători, este folosit ca portiță pentru obținerea de beneficii financiare considerabile plătite din bani publici. Un articol științific publicat atrage după sine un anumit număr de puncte, care sunt convertite ulterior în bani sau în grade didactice superioare.

Și care este problema? 

În teorie, cu cât o universitate are mai mulți cercetători și cadre didactice care fac muncă de cercetare și o diseminează în revistele de specialitate indexate, cu atât cresc șansele instituției-mamă de a-și menține locul în topurile internaționale sau chiar de a urca niște trepte. Un loc mai bun înseamnă o finanțare mai consistentă de la Ministerul Educației. 

Mai multe voci din zona academică vorbesc însă despre fraudarea acestei grile de evaluare. Deși universitățile profită de pe urma celor mai prolifici autori de studii științifice, cercul se închide fără să existe certitudinea că proiectele recompensate cu atâta generozitate sunt autentice. 

Cu alte cuvinte, nu e sigur că semnatarii lor sunt și autorii.

Topul producătorilor din universitățile românești 

Am solicitat unor universități românești informații cu privire la cuantumul taxelor de publicare în regim open-access (acces liber la știință, așa-numita „știință deschisă”) pe care le-au plătit în ultimii doi ani, 2021-2022. Practic, am vrut să vedem câți bani publici au fost folosiți ca să se cumpere accesul și vizibilitatea pe o platformă de știință deschisă și pentru câte cadre didactice. 

Cererea a fost trimisă către 11 universități la începutul lunii aprilie 2023: Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj, Universitatea de Vest Timișoara, Politehnica București, Universitatea Transilvania Brașov, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Universitatea de Farmacie și Medicină „Iuliu Hațieganu” Cluj, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj, Universitatea de Științele Vieții Iași, Universitatea Oradea, Universitatea Dunărea de Jos din Galați și Universitatea „Ovidius” din Constanța. 

Am primit, după 30 de zile, zece răspunsuri. 

În toate cazurile, cifrele sunt în creștere. Atât numărul articolelor care s-au publicat a crescut, cât și sumele plătite pentru taxele de publicare și premiile acordate pentru performanță.

Universitatea Transilvania Brașov

Universitatea Transilvania din Brașov a cheltuit în ultimii doi ani aproximativ 10 milioane de lei din finanțarea de la bugetul de stat pentru taxe de publicare și pentru recompensarea personalului implicat în proiecte de cercetare. 

Cel mai publicat autor din lista cadrelor afiliate Universității Transilvania din Brașov este Nobari Hadi. Este lector la o facultate de „știința sporturilor” de la Universitatea din Extremadura, Spania și trainer fizic la diverse cluburi sportive. În lista cu specializări de pe site-ul Universității Extremadura nu am găsit însă niciun departament de sport. În profilul profesional disponibil online, Nobari Hadi spune că a câștigat un loc întâi la categoria fitness la un concurs organizat în Iran și că este editor de reviste de specialitate. Deși nu e angajat în România, Hadi a publicat sub egida Universității din Brașov 41 de studii. 

Într-un răspuns pentru PressOne, Universitatea Transilvania spune că a plătit taxe pentru publicarea articolelor științifice în sistem open access în valoare de 1.097.105 lei în anul 2021 și 1.368.787 lei în anul 2022. 

Majoritatea banilor au venit din finanțarea de la bugetul de stat, fondul pentru finanţarea cercetării ştiinţifice universitare și finanțarea de bază, și numai 14.000 de lei în 2021 și 7.800 de lei în 2022 au fost bani proveniți din bugetul proiectelor sau contractelor de cercetare. 

În 2021, au fost 244 de autori, cadre didactice, cercetători, doctoranzi, conducători de doctorat către care s-au plătit aceste taxe. În 2022 au fost 310 autori.

„Valoarea totală brută a gradațiilor de merit (conținând și contribuțiile datorate de angajator, respectiv cele datorate de angajați) plătite personalului didactic și de cercetar (…) a fost:

2021 – 8.225.902 lei
2022 – 8.241.558 lei

Fiind vorba de parte componentă a salariilor personalului didactic și de cercetare, sursa de plată a gradațiilor de merit este finanțarea de bază”.

Fragment din răspunsul Universității Transilvania din Brașov, la solicitarea PressOne

La Vest, la Centru și la București

Universitatea de Vest din Timișoara (UVT) a plătit în 2021 și 2022 circa 300.000 lei și respectiv 330.000 lei pentru taxe de publicare în regim open access. Banii au venit din Fondul de Dezvoltare Instituțională, practic din finanțarea de la Ministerul Educației și din proiecte de cercetare. De ei au beneficiat 59 de autori în 2021 și 69 de autori în 2022. UVT nu a acordat premii în ultimii doi ani. 

Cât privește Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (UBB), aceasta ne-a comunicat că s-au efectuat cheltuieli cu publicarea în sistem open access, dar nu poate cuantifica pe ani aceste plăți, fiindcă nu există acest capitol bugetar în registrele contabile. Numărul de articole publicate în regim open access şi indexate în Web of Science Core Collection în anul 2021 a fost de 860, iar în anul 2022 a fost 917. Pentru alte platforme nu există date centralizate. UBB a plătit gradații de merit de peste 11.5 milioane de lei în 2021, din care 140.000 au fost fonduri proprii, iar restul din finanțarea de bază și de 13 milioane de lei în 2022, din care cea mai mare parte proveneau, de asemenea din finanțarea de bază de la Minister. 

La Politehnica din București a fost creat în 2019 un program intern, care se numește PubArt, prin care se finanțează publicarea open access din fondurile de cercetare alocate universității de la bugetul de stat. În anul 2021 prin programul PubArt s-au plătit taxe de publicare open-access în valoare de 1.329.461,94 lei, iar în anul 2022 s-au achitat taxe de 2.373.579,77 lei. 

„Acest program a avut o evoluție semnificativă în susținerea personalului didactic și de cercetare pentru publicarea articolelor științifice în regim open access. În anul 2021 s-au finanțat 201 cadre didactice și cercetători, iar în 2022 numărul acestora a crescut la 341”, se arată în răspunsul primit de PressOne.

Medicina și Științele Vieții 

Am primit și cifrele aferente plăților executate în cei doi ani 2021-2022 de Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. Cuantumul total al taxelor de publicare în sistem open access plătit de universitate a fost de circa 630.000 lei și respectiv 1.1 milioane de lei. Sursele bugetare din care s-au achitat aceste taxe au fost proiectele de cercetare, Programul Operațional Capital Uman (POCU), venituri proprii, fonduri pentru situații speciale și fondul de cercetare aprobat de Ministerul Educației pentru cercetare științifică. 78 de cercetători în 2021 și 108 în 2022 au primit premii în valoare de peste 3.5 milioane de lei și respectiv 3.8 milioane de lei. 

La Universitatea de Ştiinţele Vieţii „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, taxele pentru publicarea în 2021 a articolelor științifice au cifrat 112.000 de lei, achitate pentru 127 de autori. În 2022, suma a fost de 163.000 lei, achitată pentru 216 autori. 

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca aproape și-a triplat cheltuielile cu taxele de publicare pentru articole open access de la un an la altul. În 2021 a plătit peste 450.000 lei, iar în 2022 circa 1.3 milioane de lei. În acești ani, banii s-au plătit pentru publicarea studiilor a 100 de cercetători, apoi a 257 de autori. În intervalul 2021-2022 cuantumul brut al gradațiilor de merit acordate personalului UTCN a fost de 18.299.091 lei, a transmis Departament Imagine și Comunicare al Universității. 

USAMV Cluj a plătit taxe de publicare pentru open-access de circa 1.4 milioane de lei în ambii ani, iar valoarea gradațiilor de merit a cifrat 2.6 milioane lei în 2021 și 2.7 milioane de lei în 2022.

În fine, la Constanța s-au plătit în jur de 45.000 lei și respectiv 63.000 lei în 2021 și 2022, pe taxe de publicare în regim open-access. Chiar dacă suma a crescut, numărul beneficiarilor a scăzut la jumătate, de la 111 cercetători în 2021, la 55 anul trecut. În schimb, banii din premieri au fost mai mulți: pentru performanță deosebită în activitatea de cercetare-inovare, Universitatea „Ovidius” a acordat măriri de salarii și premii în valoare de 369.000 lei în 2021 și de 800.000 lei în 2022. 

Universitatea Dunărea de Jos din a plătit în 2021 taxe pentru publicare în regim open-access de peste 1.2 milioane de lei, iar în 2022 suma a ajuns la 2 milioane de lei.

Cum explică autorii de top numărul mare de articole

În cele trei cazuri despre care am vorbit la începutul acestui text, profesorii români sunt coautori ai studiilor pe care și le revendică în listele de premiere, alături de zeci de alte nume din țări precum India, Pakistan, Iran și țări arabe. 

Spre exemplu, studiul în care apare autoarea Antoaneta Ene, profesor la Departamentul de Chimie, Fizică şi Mediu de la Dunărea de Jos, intitulat „Către consolidarea radioprotecției în timpul examinărilor mamografice prin ecrane din sticlă transparentă: o comparație între studiile experimentale și cele de simulare Monte Carlo” (apărut în martie 2023) este semnat și de alte șapte persoane, ALMisned G, Elshami W, Rabaa E, Kilic G, Ilik E, Sen Baykal D și Tekin HO.

Studiul „Explorarea rolului multifocal al fitoconstituenților ca antidepresive”, publicat în aprilie 2023, asumat de Simona Bungău, profesor la Facultatea de Medicină şi Farmacie din cadrul Universității Oradea este co-semnat de alte șapte persoane, Behl T, Rana T, Sehgal A, Sharma N, Albarrati A, Albratty M, Makeen HA, Najmi A și Verma R. 

Studiul „Impactul potențial al smogului asupra sănătății oamenilor pe fondul pandemiei COVID-19” , apărut în octombrie 2021, apoi corectat în decembrie 2022, sub semnătura Rominei Marc Vlaic de la Facultatea de Ştiinţa și Tehnologia Alimentelor din cadrul USAMV Cluj, are opt autori, Javed A, Aamir F, Gohar UF, Mukhtar H, Zia-Ui-Haq M, Alotaibi MO, Bin-Jumah MN și Pop OL.

PressOne a încercat să ia legătura cu cele trei cercetătoare. Le-am adresat două întrebări legate de felul în care gestionează un volum atât de mare de muncă de cercetare și de contribuțiile pe care le-au adus, punctual, articolelor sus menționate. 

Romina Vlaic Marc de la USAMV Cluj – cadrul didactic care a cerut să fie premiată pentru publicarea a 29 de articole, deși se afla în concediu de creștere a copilului – a remis PressOne un e-mail în care ne îndemna să cerem Direcției de Imagine și Relații Publice a USAMV-ului răspunsuri despre activitatea ei. 

Simona Bungău este profesor universitar și conducător de doctorate la departamentul de Farmacie din cadrul Facultății de Medicină a Universității din Oradea. Și este și soția rectorului Universității, Constantin Bungău. Potrivit listei de cereri pentru premiere actualizată pe site-ul Ministerului Educației, în 2021-2022, profesoara Bungău este cel mai publicat cercetător din România, a publicat 65 de studii într-un an, mai mult de un studiu pe săptămână. 

Simona Bungău a fost premiată și în 2021 cu peste 133.000 de lei pentru rezultatele cercetărilor în care a fost implicată, dar în 2023, ea a solicitat 212.000 de lei. Am contactat-o pe Simona Bungău (foto) pentru a o întreba în ce constă munca sa, care îi permite să aibă o asemenea rată de publicare. 

„Cuantificarea dvs. „practic mai mult de un studiu pe săptămână” nu redă numeroase aspecte esențiale. La fiecare manuscris lucrăm o echipă, 2-3 săptămâni până la câteva luni, publicarea durând câteva luni, uneori mai mult de un an. Materialul se transmite între autori, funcție de competențele fiecăruia, ce trebuie făcut și de ceea ce cer cei 2-5 Revieweri (evaluatori, n.red.) în procesul de revizie. Există săptămâni în care lucrez la 6-8 articole (nu 1 lucrare/săptămână)), totalizând câteva zeci de autori. Colaboratorii pot confirma că programul meu de lucru este între 12-16 ore/zi, concediul nefiind excepție (doar cu un program mai redus). Pentru mine, activitatea de cercetare și publicare este o pasiune, satisfacția maximă fiind reușitele echipelor și, mai ales, ale doctoranzilor”, ne-a scris Simona Bungău. 

Ea a mai precizat că este implicată în Proiectul de cercetare  „Cercetare de excelență în domeniul eco-nanotehnologii și materiale avansate la Universitatea din Oradea”, Proiectul „EU-GREEN”, a fost expert coordonator pentru domeniul bio-medical în cadrul grantului „SmartDoct”.

„Cercetarea mea este multidisciplinară: științe biomedicale și sustenabilitate. Publicațiile tip „review” necesită studiu și documentare, împreună cu echipa pe care o formez sau cu echipe în care sunt  invitată să contribui cu competențele și expertiza mea (co-autor).”

Simona Bungău, cel mai publicat cercetător din România în 2022, Universitatea Oradea

Cea de-a treia cercetătoare, Antoaneta Ene, predă la Universitatea Dunărea de Jos, Facultatea de Ştiinţe şi Mediu, Departamentul de Chimie, Fizică şi Mediu. A publicat 16 articole în 2020, 24 în 2021, 32 în 2022 și 11 în 2023 până acum. Anul trecut a coordonat pentru o editură open access numită MDPI – Multidisciplinary Digital Publishing Institute – un număr special dedicat științelor aplicate, Applied Sciences, o revistă clasată cuartil 2*. Antoaneta Ene nu a acordat PressOne niciun răspuns, în ciuda insistențelor. În lista cu cererile de premiere, profesoara Ene solicită Ministerului Educației 29.000 de euro pentru anii 2021-2022. 

*În funcție de relevanța academică și factorul de impact, revistele de specialitate sunt împărțite în cuartile – în ordine descrescătoare primele 25% sunt clasate cuartil 1, apoi următoarele 25% sunt clasate cuartil 2 și așa mai departe. Relevanța ia în calcul indicatorii scientometrici din Journal Citation Reports (JCR), un catalog care se updatează anual și este disponibil pe platforma informatică Web of Science. Numai pentru publicarea de articole științifice în reviste cuartil 1 și 2 se dau premii.

Premierile

Competiția de premiere a rezultatelor cercetării deschisă de Ministerul Educației arată că anul 2022 a fost cel mai prolific pentru publicații și, respectiv, pentru cercetarea din România. 78,50% din toate cererile de premiere depuse vizând studii apărute pe parcursul anului trecut. În competiție au fost depuse 6.801 cereri, de către 3.056 de autori. 

O cercetătoare de la filiala Academiei Române din Iași, Alina Botezat, remarca zilele trecute pe pagina personală de Facebook că cel mai mare număr de cereri depuse de o singură persoană este 65, iar următorul clasat a depus 52 de cereri. Ambii autori de top provin de la Universitatea din Oradea. Cea mai mare suma solicitată de un singur autor este de 244.000 lei, aferentă unui număr de 51 de cereri depuse. 

Ministerul Educației premiază cu 7.000 de lei un articol publicat într-o revistă de cuartil 1 și cu 2.000 lei un articol publicat într-o revistă de cuartil 2. Dacă în lista de autori ai unui studiu apare un singur cercetător român, întreaga sumă va merge către acesta. Dacă sunt doi sau mai mulți autori, suma se împarte echitabil între fiecare autor român.

Primii șapte autori de top din România, cei mai publicați în 2021-2022, au publicat între 50-60% din studiile lor în revistele platformei MDPI – Multidisciplinary Digital Publishing Institute – și provin din domenii tehnice și medicale, matematică, farmacie, biochimie, știința materialelor, știința plantelor, medicină, nutriție, imunologie și știința mediului.

Andrei Daniel Mihalca (foto sus) e profesor universitar la departamentul de Parazitologie și Boli Parazitare din cadrul USAMV Cluj, precum și prorector. Mihalca e și unul din cei mai respectați cercetători din domeniul lui și din 2022 e președintele „European College of Zoological Medicine”. 

L-am întrebat care e parcursul normal al unei cercetări științifice, de la stadiul de proiect și până la predarea manuscrisului cu rezultatele obținute pentru publicare. 

„Fără un proiect finanțat e foarte greu să produci cunoaștere mai ales într-un domeniu cum e al nostru, al științelor biologice sau medicale, fiindcă e nevoie de foarte mulți reactivi, analize, aparatură, deplasări pe teren și așa mai departe. Sunt și cazuri când rezultatele apar foarte rapid, găsești ceva complet nou, o primă semnalare sau un caz interesant. Altele, care necesită studii longitudinale, de lungă durată, se întind în timp, poate dura doi ani până îți obții toate probele, încă un an să faci analize de laborator, statistică, câteva luni să definitivezi manuscrisul. Pentru a scrie ai nevoie de o documentare bibliografică, de liniște, trebuie să cunoști terminologia, limbajul științific, lucruri pe care nu le obții practic decât după ani și ani de experiență. 

Niciodată n-o să ai o rată de succes de 100%. Am avut manuscrise care au fost acceptate din prima când l-am trimis către o revistă, dar am avut și manuscrise care au fost acceptate la a 2-a, a 3-a, a 10-a încercare. Anumite reviste, din anumite grupuri editoriale, acceptă foarte ușor manuscrisele pentru că sunt, de fapt, un fel de fabrici de articole, lucru care impactează negativ domeniul științei în general, și asta nu se întâmplă numai la noi. ”

E afectată integritatea științifică?

Ne răspunde Daniel David, cercetător și rector UBB: „Problema e că în unele zone, mulți simt că plata unei taxe de publicare a venit pentru a publica mult mai ușor. E afectată și integritatea științifică. Schimbarea de paradigmă către publicațiile open access nu e neapărat în sine rea. Doar atunci când partea financiară bate integritatea academică. E foarte greu de dovedit lucrul acesta”.

Preocuparea pentru autenticitatea autorilor studiilor științifice este de actualitate și în alte țări din regiune, unde, la fel ca în România, publicațiile în reviste open-access au explodat. Doi cercetători maghiari demonstrează – așa cum vom vedea – că fiecare a doua lucrare scrisă de cercetătorii din România a fost publicată într-un jurnal MDPI. 

Ce este MDPI și cum a ajuns acest model de business să ducă în derizoriu munca de cercetare, puteți citi în partea a II-a a acestei investigații.