Adrian Wiener, medic și senator de Arad: "În centrul sistemului de sănătate nu a stat niciodată pacientul, ci contabilul"

Adrian Wiener (46 de ani) este senator de Arad din partea USR și medic la Spitalul Județean din oraș.

În aceste zile, lucrează cot la cot cu colegii lui în încercarea de a minimiza efectele “noului coronavirus” și de a evita “scenariul Suceava”.

“Mi-am păstrat jumătatea de normă la spital permanent în mandatul de parlamentar. Medicina nu e o meserie de care te poți rupe cu totul timp de 4 ani și apoi să revii cu mâinile în buzunare. E o magisterie în continuă schimbare pe care o absorbi permanent. Nu ai curajul să intri la patul pacientului după o absență totală de 4 ani”, explică Wiener.

Spune că, după ce va trece criza generată de SARS-CoV-2, va propune ca medicii tineri care s-au implicat în această perioadă complicată să fie angajați permanent.

O altă miză va fi, susține sentorul, bătălia cu „mai vechiul coronavirus”: “dumnezeii ilegitimi, corupția, clientelismul și antimeritocrația din sistemul medical românesc”.

– Care e starea de spirit la spitalul în care lucrați și cum stați din perspectiva echipamentelor de protecție?

– Pe secția unde lucrez – Clinica Medicină Internă 2 a Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad – atmosfera e una încordată acum, dar sunt mândru de colegii mei. Niciodată nu s-a pus problema ca cineva să se dea la o parte. Am norocul să am drept colegi oameni minunați, responsabili, empatici.

Bineînțeles, ca peste tot, lipsa echipamentelor de protecție e o problemă majoră. Le utilizăm cu responsabilitate, majoritatea sunt din donații. Criza asta scoate ce e mai bun din majoritatea dintre noi. Deși ne distanțăm social ne apropiem ca ființe, ne găsim meniri și țeluri pe care nu le bănuiam. Zona civică s-a mobilizat exemplar și ajutorul lor se simte.

– Cum a devenit Aradul un focar de infecție și care e cea mai mare temere legată de situația de acolo?

– Sunt mai multe cauze care au condus la această vrie epidemiologică la Arad.

În primul rând metodologia de supraveghere – care stabilea cine și în ce condiții putea fi testat – a fost una foarte rigidă până în 23 martie. Nu a fost permisă testarea persoanelor decât în condiții de trasabilitate epidemiologică – adică doar pacienții care au călătorit în zona roșie – Italia sau China – în ultimele 14 zile sau au avut contact cu o persoană deja diagnosticată cu COVID-19.

De altfel, primele 6 decese din România NU au corespuns definiției de caz și au fost testați doar la presiune și prin excepție de la regula de testare. Astfel, nu au putut fi identificați pacienții care au dobândit virusul prin transmitere comunitară în România.

Au urmat accidentele de contaminare de la Filiași, Spitalul Universitar București, Suceava și Arad.

O altă cauză a fost lipsa echipamentelor de protecție corespunzătoare și timpul îndelungat de sosire a rezultatului testării. Iar în Arad a mai fost și faptul că medicii rezidenții au fost trimiși în vamă pentru a ajuta la triajul epidemiologic al celor care se întorceau în România și după aceea acești tineri medici s-au întors în spitale. Unii dintre ei contaminați.

Avem 24 de cadre medicale infectate și, bineînțeles, a fost și o reacție de panică ce a condus la demisia câtorva medici. Dar nu e un fenomen de masă. Am avut și tineri medici care s-au angajat în ultima lună în spital. Acum, în plină criză, chiar mai mulți cred decât cei care au plecat.

– Ce a făcut posibilă situația de la Suceava? Vocile alarmiste spun că orice spital din România va cădea în același fel.

– La Suceava cred că a fost o cascadă de evenimente nefericite – “o furtună perfectă”, dacă vreți. Pe de o parte, decizii manageriale nefericite, iresponsabilitate, lipsă de înțelegere minimală a conceptelor epidemiologice.

Pe de altă parte, cum am spus, acea metodologie de testare rigidă, schimbată între timp, ce nu a permis testarea unora dintre pacienți cu suspiciune clinică legitimă de COVID-19.

Iar pe de altă parte, cred că multe persoane de acolo s-au întors din zone roșii de infecție din Europa și nu au respectat auto-izolarea și distanțarea socială și au infectat la rândul lor multe alte persoane din jur. A fost o transmitere comunitară amplificată care a afectat rapid spitalul și foarte multe dintre cadrele medicale de acolo.

E adevărat că există în sistem și zone dezumanizate care trebuie efectiv deparazitate. Există dumnezei ilegitimi și atitudini inacceptabile, medicină “industrializată”. Există corupție, clientelism, antimeritocrație. Un sistem șubred în care se profesează pe alocuri la risc major de malpraxis.

– Sunt medici care au decis să se retragă și medici care continuă să vină la serviciu. Înțelegeți prima categorie?

– Uneori teama învinge. Poate ține de natura umană. Sigur că nu e o reacție rațională. Cred totuși că lipsa de transparență în comunicare dinspre autorități, incapacitatea managerială evidentă din multe spitale, absența echipamentelor minimale de protecție, tarele acumulate în ani de zile ale sistemului au contribuit la această reacție emoțională negativă de abandon a unora dintre medici, puțini de altfel. De abandon a propriei profesii și prestanțe profesionale.

– E această ambivalență a noastră când ne raportăm la medici, e drept că acum de pe canapele, de acasă: ba sunt eroi, și-i aplaudăm, ba niște șpăgari lipsiți de scrupule. De unde trecerea de la o stare de spirit la alta?

– Ca ființe umane, suntem avizi de a da sens. De a închide “logic” o stare de fapt cu care suntem confruntați, iar cea mai facilă este reacția alb-negru.

Răbufnirea instantanee, calificativul absolut impulsiv, instinctul verbalizării la superlativ. Mai ales în situații excepționale avem nevoie de repere absolute – îngeri sau demoni.

Pentru ca lumea să aibă un sens, uneori trasăm linii roșii și atribuim vină colectivă unor bresle sau categorii sociale întregi.

– Ce a dus la decredibilizarea acestei profesii?

– E adevărat că există în sistem și zone dezumanizate care trebuie efectiv deparazitate. Există dumnezei ilegitimi și atitudini inacceptabile, medicină “industrializată”. Există corupție, clientelism, antimeritocrație. Un sistem șubred în care se profesează pe alocuri la risc major de malpraxis.

Sigur, eu cred că, în majoritatea ei, breasla e compusă din oameni extraordinari. Uneori maladaptați la un sistem disfuncțional. Există și suficiență și complicitate și lipsa deontologiei.

Dar cred că sunt excepții și depinde tot de noi ca breaslă să nu mai tolerăm impostura sau abuzul. Poate că reacția de a demisona a unora dintre medici e o lehamite formalizată prin acest gest final.

– Cum v-ați simțit, ca medic, când politicienii din Parlament au fost testați la grămadă, cu prioritate, acum două săptămâni, fără niciun respect pentru reguli? Vi s-a făcut și dvs. testul?

– Da, a fost o reacție de panică generalizată. Anxietate colectivă exagerată. Sigur, au fost căteva persoane pozitive în preajma cărora am fost unii dintre noi, dar testarea a fost cumva percepută ca un gest “terapeutic”. Sigur că nu a fost justificată în cazul majorității. În cazul contacților apropiați ai celor pozitivi, da.

Eu mă întâlnisem, la inceputul săptămânii în care a fost depistat pozitiv colegul Chițac, cu directorul regional al Organizației Mondiale a Sănătății.

M-a sunat când a văzut în presa din România știrea cu situația de la Senat și m-a întrebat dacă poate să își continue în siguranță agenda profesională pentru că sunt singura persoană cu care s-a întâlnit și care la rândul ei e contact al unei persoane pozitive.

Sigur că am înțeles nevoia de certitudine a unei persoane cu o agendă foarte încărcată în această perioadă și, fiind într-adevăr în apropierea domnului Chițac, am fost testat. Testul a fost negativ și prima persoană căreia i-am transmis acest lucru a fost directorul din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății.

În acest moment, operarea infrastructurii spitalicești este sever bulversată de un cadru legal rigid, o finanțare defectuoasă și un management neperformant, lipsit de obiective clare legate de calitate și investiții.

– Ce ar trebui să înțeleagă un om obișnuit când află de la știri că domnul Flutur beneficiază de o rezervă numai pentru el, în timp ce în saloanele alăturate se dă o luptă dramatică, pe viață și pe moarte?

– Sentimentul e din același spectru cu cele care m-au determinat să intru în politică. Dezgustul față de privilegiu, dezgustul în fața unei Românii feudalizate de o clasă politică cu instincte de prădător.

– Spuneți că trebuie regândită infrastructura medicală. La ce vă referiți mai exact? Ce schimbări ar trebui făcute? Avem nevoie de spitale noi, de o regândire a bugetului?

– Sistemul public de sănătate este subfinanțat, are o proastă guvernanță, este fragmentat, cu accesibilitate redusă, “deșertificat” chiar pe alocuri, cu infrastructură inadecvată, cu clădiri vechi, unele insalubre, cu circuite improprii, care au autorizații de funcționare temporare și planuri de conformare perpetue.

Dotarea este precară, personalul insuficient, materialele sanitare puține și de slabă calitate. Această stare de fapt este consecința firească a faptului că în centrul sistemului de sănătate nu a stat niciodată pacientul, ci contabilul.

În acest moment, operarea infrastructurii spitalicești este sever bulversată de un cadru legal rigid, o finanțare defectuoasă și un management neperformant, lipsit de obiective clare legate de calitate și investiții.

Evident, e necesară o reformă profundă, structurală a sistemului pornind de la căteva principii:

– Ați fost și managerul Spitalului județean Arad. Ce ați făcut din această poziție și care au fost cele mai mari obstacole pe care le-ați întâmpinat? Pot exista manageri buni sau e inutilă orice zbatere?

– E foarte greu de manageriat un spital foarte mare, cu o infrastructură veche și fără speranța unor investiții mari care să schimbe fundamental lucrurile.

În mare parte peticești un sac în care apar găuri permanent.

Există și o inerție mare la schimbare în sistem. Dar, cred că acum, trecând prin această criză, e momentul decisiv în care trebuie să realizăm cu toții că reforma fundamentală a sistemului este un imperativ pentru România.

– Cum vă explicați faptul că medicii din toate spitalele se plâng că nu au dezinfectanți, în condițiile în care ar trebui să fie achiziții firești, uzuale?

– Este adevărat că există o penurie a esențialelor medicale acum, și asta în toată lumea. Sigur că din nou am fost prinși nepregătiți, fără stocuri. Ceea ce cred însă că va trebui să facem, ca Uniune Europeană de astă dată, este să creăm și să materializăm conceptul de “Independență Medicală a Europei”.

Este esențial să dezvoltăm capacități de producție pentru tot nomenclatorul de esențiale medicale, aici În Europa. Să nu mai depindem în niciun fel de importurile extracomunitare. S-a vorbit despre Independența Energetică, despre Independența Alimentară. E momentul să vorbim despre independența medicală a Europei. Niciun stat individual nu poate să obțină această formă de suveranitate. Dar ca Uniune putem.

– Lumea după Covid-19. Ce pericole ne pândesc? Și cum vedeți o posibilă reașezare a priorităților, după ce criterii?

– Cred că într-adevăr lumea se va împărți în înainte și după Covid. Felul în care percep inter-dependențele, globalizarea, principiile economice se va schimba. România va trebui să se schimbe fundamental. Începând cu clasa politică, cu Constituția, cu România instituțională.

Nu vom mai putea tolera corupția, incompetența, impostura. Nu mai e timp, nu mai sunt rezerve de sacrificiu, generații de sacrificat. Va trebui să ne implicăm cu toții în reconstrucția arhitecturii acestui stat. Va trebui să devenim imuni la populism, intoleranți la demagogie, să reconstruim democrația liberală peste tot în această lume.

– Care va fi prima inițiativă politică pe care o veți demara după ce va trece această criză?

– Nu știu, dar cu siguranță în domeniul sănătății. Poate chiar o inițiativă de a permanentiza statutul de angajat al tinerilor medici care acum au venit în sistem, în plină criză de sănătate publică, prin angajare directă, fără concurs, pentru 6 luni în urma prevederilor din decretul stării de urgență. O merită din plin.

CV-ul lui Adrian Wiener