
Foto: Bruno Gomiero / Unsplash.com
09/08/2017
Adolescenții devin nefericiți din cauza tehnologiei
Părinții care au copii adolescenți se plâng că aceștia petrec prea mult timp lipiți de ecrane. Exasperați de această dependență, adulții izbucnesc și dau sfaturi moralizatoare: „Mai lasă telefonul, ieși afară sau pune mâna pe-o carte!”
Crescuți în universul analogic al anilor ’80, ei tind să fie ceva mai sceptici față de „minunata lume nouă” a tehnologiei, însă îngrijorările lor nu sunt deplasate.
Într-un articol care a devenit viral săptămâna trecută, Jean M. Twenge, profesoară de psihologie la San Diego State University, scrie despre problemele generației post-Millenials − copiii și adolescenții născuți după 1995, care au crescut cu acces la internet, smartphone-uri și rețele de socializare.
Autoarea avertizează că impactul acestor tehnologii asupra tinerilor este subestimat. Smartphone-ul nu e doar o jucărie, un echivalent al sarbacanelor cu cornete din timpul generației crescute cu cheia la gât.
Telefoanele au schimbat radical viața adolescenților, făcându-i mult mai vulnerabili din punct de vedere psihic. Ratele de sinucidere și depresie în rândul tinerilor din America au crescut brusc, iar excesul de tehnologie pare să fie una dintre cauzele principale.
Studii sociologice arată că tinerii sunt mai puțin independenți și mai puțin dispuși să-și asume responsabilitățile vieții de adult. Ei petrec mai puțin timp împreună în viața reală și mai mult timp singuri în camera lor, socializând pe internet.
Un sondaj anual în rândul liceenilor americani confirmă intuițiile părinților:
Tinerii care petrec mai mult timp în fața unui ecran sunt mai nefericiți, iar cei care petrec mai mult timp departe de ecrane sunt mai fericiți. (…)
Dacă ar fi să dau un sfat, pe baza acestui studiu, pentru o adolescență fericită, ar fi simplu: lasă telefonul, închide laptopul, și fă ceva − orice − care nu implică un ecran.
Concluzia autoarei este că dovezile privind legăturile dintre folosirea excesivă a smartphone-ului și depresie sunt suficient de solide pentru ca părinții să restricționeze accesul copiilor la telefoane.
Investigațiile și reportajele independente nu se fac din like-uri. Cititorii care le susțin financiar sunt cei care le fac posibile. Dacă prețuiești presa noastră, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
*
Bineînțeles, limitarea dependenței de tehnologie este benefică și pentru adulți, nu doar pentru adolescenți.
Într-un interviu recent pentru revista GQ, comediantul Aziz Ansari explică de ce și-a șters de pe telefon toate aplicațiile care-l tentau să piardă timpul pe internet:
De fiecare dată când verifici dacă a mai apărut ceva pe Instagram sau ceva nou pe The New York Times, nici măcar nu e vorba de conținut. E vorba despre văzutul unui lucru nou. Devii dependent de senzația aia. N-o să te mai poți controla. Așa că singura cale de a lupta este să te scoți pe tine din ecuație și să elimini toate lucrurile astea. Până la urmă, uiți de ele. Nu-ți mai pasă.
Când mi-am șters browserul de pe telefon, mi-am zis: „Vai, cum o să mai caut ceva?”. Dar majoritatea lucrurilor pe care le cauți sunt lucruri pe care n-ai nevoie să le știi. Toate lucrurile alea pe care le citești cât ești într-un taxi, n-ai nevoie să te uiți la ele. E mai bine să stai pur și simplu și să te gândești la ale tale timp de un minut.
Legăturile chimice, sociale, artistice și conceptuale ale industriei chimice din România, într-o expoziție ce vine de la Timișoara la București (P)
Al treilea capitol al programului Design Signals - după automotive (2023) și textile (2024) - îi e dedicat și ajunge la București, la Bucharest Design Festival, între 28 mai și 21 iunie. Am vorbit cu Oana Simionescu, directoarea FABER, despre ce s-a întâmplat în treizeci de ani de industrie chimică românească, de ce statul e „marele absent și marele prezent", și ce mai poate face designul cu o industrie care pare că a rămas în urmă.
De la „plecăm azi“ la „avem asigurare?” Cum se schimbă vacanțele în cuplu când apar copiii (P)
Georgiana și Ionuț sunt doi părinți din București, cu doi băieți de 3 și 5 ani. Experiențele lor, prezentate în acest material, construiesc o realitate pe care mulți părinți o împărtășesc, dar o descoperă pe parcurs: în vacanțele de familie, protecția e o necesitate care aduce liniște.
Am vrut să opresc obiceiul ăla de a veni acasă și a mă uita la site-uri timp de o oră și jumătate, ca să văd dacă a mai apărut ceva nou. Și să citesc o carte în schimb. Fac treaba asta de vreo două luni și funcționează. Acum citesc trei cărți. Îmi bag ceva în minte și mă simt mult mai bine decât atunci când citesc pe internet și nu mai țin minte nimic.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


