Adolescenții devin nefericiți din cauza tehnologiei

Alex Enăşescu

Redactor

Părinții care au copii adolescenți se plâng că aceștia petrec prea mult timp lipiți de ecrane. Exasperați de această dependență, adulții izbucnesc și dau sfaturi moralizatoare: „Mai lasă telefonul, ieși afară sau pune mâna pe-o carte!”

Crescuți în universul analogic al anilor ’80, ei tind să fie ceva mai sceptici față de „minunata lume nouă” a tehnologiei, însă îngrijorările lor nu sunt deplasate.

Într-un articol care a devenit viral săptămâna trecută, Jean M. Twenge, profesoară de psihologie la San Diego State University, scrie despre problemele generației post-Millenials − copiii și adolescenții născuți după 1995, care au crescut cu acces la internet, smartphone-uri și rețele de socializare.

Autoarea avertizează că impactul acestor tehnologii asupra tinerilor este subestimat. Smartphone-ul nu e doar o jucărie, un echivalent al sarbacanelor cu cornete din timpul generației crescute cu cheia la gât.

Telefoanele au schimbat radical viața adolescenților, făcându-i mult mai vulnerabili din punct de vedere psihic. Ratele de sinucidere și depresie în rândul tinerilor din America au crescut brusc, iar excesul de tehnologie pare să fie una dintre cauzele principale.

Studii sociologice arată că tinerii sunt mai puțin independenți și mai puțin dispuși să-și asume responsabilitățile vieții de adult. Ei petrec mai puțin timp împreună în viața reală și mai mult timp singuri în camera lor, socializând pe internet.

Un sondaj anual în rândul liceenilor americani confirmă intuițiile părinților:

Tinerii care petrec mai mult timp în fața unui ecran sunt mai nefericiți, iar cei care petrec mai mult timp departe de ecrane sunt mai fericiți. (…)

Dacă ar fi să dau un sfat, pe baza acestui studiu, pentru o adolescență fericită, ar fi simplu: lasă telefonul, închide laptopul, și fă ceva − orice − care nu implică un ecran.

Concluzia autoarei este că dovezile privind legăturile dintre folosirea excesivă a smartphone-ului și depresie sunt suficient de solide pentru ca părinții să restricționeze accesul copiilor la telefoane.

*

Bineînțeles, limitarea dependenței de tehnologie este benefică și pentru adulți, nu doar pentru adolescenți.

Într-un interviu recent pentru revista GQ, comediantul Aziz Ansari explică de ce și-a șters de pe telefon toate aplicațiile care-l tentau să piardă timpul pe internet:

De fiecare dată când verifici dacă a mai apărut ceva pe Instagram sau ceva nou pe The New York Times, nici măcar nu e vorba de conținut. E vorba despre văzutul unui lucru nou. Devii dependent de senzația aia. N-o să te mai poți controla. Așa că singura cale de a lupta este să te scoți pe tine din ecuație și să elimini toate lucrurile astea. Până la urmă, uiți de ele. Nu-ți mai pasă.

Când mi-am șters browserul de pe telefon, mi-am zis: „Vai, cum o să mai caut ceva?”. Dar majoritatea lucrurilor pe care le cauți sunt lucruri pe care n-ai nevoie să le știi. Toate lucrurile alea pe care le citești cât ești într-un taxi, n-ai nevoie să te uiți la ele. E mai bine să stai pur și simplu și să te gândești la ale tale timp de un minut.

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Am vrut să opresc obiceiul ăla de a veni acasă și a mă uita la site-uri timp de o oră și jumătate, ca să văd dacă a mai apărut ceva nou. Și să citesc o carte în schimb. Fac treaba asta de vreo două luni și funcționează. Acum citesc trei cărți. Îmi bag ceva în minte și mă simt mult mai bine decât atunci când citesc pe internet și nu mai țin minte nimic.