Adevărul nu ne face să ne schimbăm părerea

Se spune că trăim în era post-adevăr, în care știrile false și bulele informaționale contribuie la manipularea unor segmente vulnerabile ale populației.

Experții fac strategii de combatere a știrilor false, jurnaliștii se ocupă de fact-checking, iar oamenii activi încearcă să-și protejeze părinții în vârstă de propaganda televiziunilor de știri.

Aceste eforturi sunt admirabile, dar nu par să convingă prea multă lume din „tabăra cealaltă”.

Premisa de la care se pleacă este că, dacă li s-ar spune adevărul, oamenii și-ar da seama că au fost mințiți. În fapt, nu suntem atât de raționali și deschiși la minte pe cât ne închipuim.

Indiferent de nivelul de educație, tindem să respingem informațiile care ne contrazic convingerile și să acceptăm doar informațiile care ne confirmă părerile deja formate.

Această tendință de a ne amăgi singuri, cunoscută drept confirmation bias, face parte dintr-un mecanism defensiv al minții umane pe care psihologii îl numesc motivated reasoning.

Când oamenii știu dinainte concluzia la care vor să ajungă, ei filtrează doar informațiile care susțin concluzia respectivă. Acest lucru se întâmplă în special când cineva simte că îi sunt amenințate convingerile care îi definesc identitatea.

Discuțiile despre religie sau politică sunt adesea dialoguri între surzi, pentru că puțini oameni sunt dispuși să accepte că e posibil să se înșele în privința lucrurilor care contează cu adevărat.

Majoritatea preferă să ignore dovezile contrare.

Dacă încerci să discuți rațional despre politica din România cu susținători ai Puterii, constați că unii oamenii se identifică cu PSD la un nivel atât de adânc, încât nici faptele și nici statisticile nu le pot schimba convingerile.

Ei se ascund în spatele manipulărilor despre Soros și „statul paralel” pentru a-și justifica o alegere care nu ține de legile justiției, ci de tipul de oameni care suntem și de tipul de țară în care vrem să trăim.

Într-un reportaj filmat de Recorder.ro la Videle, un localnic refuză să facă legătura între nivelul de trai din zonă și aleșii pe care i-a votat:

„Pe-aici n-au prea făcut, dar ce să le facem? Sunt ai noștri, nu putem să le dăm în cap. Ne pare bine că au ajuns în frunte”. (…)

„Nu știu cum să vă zic, parcă-mi mângâie sufletul de plăcere când poartă portul popular și se bagă-n horă, domnule… nu știu, vă spun sincer că parcă e sora mea”.

Nu vreau să dau de înțeles că genul ăsta de cetățeni sunt deplorabili, vorba lui Hillary Clinton, ci doar că argumentele raționale nu sunt suficiente pentru a-i convinge.

Jonathan Swift spunea că nu poți să folosești rațiunea pentru a face pe cineva să-și schimbe o părere la care nu a ajuns în mod rațional.

Dacă această observație despre natura umană este adevărată, iar studiile psihologice sugerează că este, atunci efortul bine-intenționat de a combate informațiile false din mintea oamenilor cu informații adevărate este în mare parte zadarnic.

Întrebat ce ar putea convinge pe cineva să se răzgândească în privința unei opinii false care este adânc legată de identitatea sa, psihologul american Carol Tavris spune: „Probabil nimic. Vorbesc serios”.