Abbas: "Pentru că realitatea este color, aleg să o înfățișez în alb-negru"

Raul Ștef

Redactor

Abbas Attar este unul dintre cei mai cunoscuți fotografi iranieni. A visat, încă de copil, să fie jurnalist și să relateze despre evenimente istorice din toată lumea.

Portretul său din „Magnum Stories” (2004) − volum care sintetizează activitatea agenției timp de 70 de ani − descrie un fotograf care își păstrează stilul neschimbat după intrarea în presă.

Abbas a devenit fotojurnalist visând să relateze despre războiul din Vietnam. Se întâmpla la începutul anilor ’70, în perioada de „vietnamizare” a țării.

Când, în 1972, secretarul de Stat american Henry Kissinger face declarația că „se apropie momentul păcii”, Abbas ia avionul spre Vietnam și hotărăște să documenteze ce se întâmplă în zona controlată de comuniști.

Când Abbas ajunge în Vietnam, pacea e departe. Are să spună, după ani de zile, că această zonă nebuloasă − nici război, nici pace − este cel mai propice moment pentru o documentare jurnalistică. Iar intuiția i se va confirma în conflictul din Liban și în timpul revoluției islamice din Iran.

Două dintre fotografiile sale devin simboluri ale războiului civil din Vietnam, iar pe el îl ajută să înțeleagă de ce au fost învinși americanii.

Aliații dețineau tehnologia, dar cei din Vietcong cunoșteau terenul și își duceau tot echipamentul militar „într-un rucsac”, povestește Abbas în interviul din volumul „Magnum Stories”.

În ceea ce privește viziunea personală, Abbas vorbește despre o alternativă la „momentul decisiv” al lui Henri Cartier-Bresson, care prefera ca o singură imagine să spună întreaga poveste.

„Fiecare fotografie a mea face parte dintr-o serie, dintr-un eseu. Fiecare fotografie trebuie să fie suficient de bună încât să conteze singură, dar valoarea ei face parte dintr-o serie mai amplă”, explică Abbas.

Abbas consideră că viziunea fotografului asupra subiectului este cea mai importantă.

„Nu să relatezi ce vezi este important, ci viziunea ta despre ce se întâmplă contează”, spune el în cartea „Magnum Stories”. Când se află pe teren, el încearcă să înțeleagă toate punctele de vedere, iar ulterior, în selecția și prezentarea materialului, își exprimă propria viziune.

La revederea unor imagini pe care le-a realizat în anii ’60, când încă nu era fotograf profesionist, Abbas spune că stilul său nu s-a schimbat față de acea perioadă. Atunci avea un obiectiv de 28 mm, acum ar folosi unul de 35 mm: în rest, susține că ar păstra totul neschimbat.

Spre deosebire de alți profesioniști, care consideră că e bine să îți înnoiești stilul periodic, Abbas crede că este important ca stilul să rămână același, pentru ca diversele subiecte pe care le fotografiezi să aibă o unitate.

"Magnum Stories", Phaidon, 2004

Legăturile chimice, sociale, artistice și conceptuale ale industriei chimice din România, într-o expoziție ce vine de la Timișoara la București (P)

Al treilea capitol al programului Design Signals - după automotive (2023) și textile (2024) - îi e dedicat și ajunge la București, la Bucharest Design Festival, între 28 mai și 21 iunie. Am vorbit cu Oana Simionescu, directoarea FABER, despre ce s-a întâmplat în treizeci de ani de industrie chimică românească, de ce statul e „marele absent și marele prezent", și ce mai poate face designul cu o industrie care pare că a rămas în urmă.

De la „plecăm azi“ la „avem asigurare?” Cum se schimbă vacanțele în cuplu când apar copiii (P)

Georgiana și Ionuț sunt doi părinți din București, cu doi băieți de 3 și 5 ani. Experiențele lor, prezentate în acest material, construiesc o realitate pe care mulți părinți o împărtășesc, dar o descoperă pe parcurs: în vacanțele de familie, protecția e o necesitate care aduce liniște. 

Fotografia alb-negru este ceva natural pentru Abbas, care mărturisește că vede subiectele în nuanțe de gri.

„Realitatea este color, dar albul și nuanțele de gri o transcend. Când fotografiezi fără culoare, cauți o altă profunzime a imaginii”, spune el în volumul menționat.

„Frumusețea fotografiei constă în faptul că, dacă arăți aceeași imagine la trei oameni, vei primi trei reacții diferite. Iar acestea, la rândul lor, sunt diferite de cum te raportezi tu la imagine. Dar întotdeauna mă asigur că lumea înțelege punctul meu de vedere. De aceea sunt necesare cuvintele, de aceea toate cărțile mele au și text”, spune Abbas în finalul textului din volumul „Magnum Stories”.

Fotografie realizată de Abbas în 1978 care a apărut pe coperta mai multor reviste. Sursa: abbas.site

„În imagine este nevoie și de un spirit de scriitor. Nu este fotografia scrisul cu lumină? Dar cu diferența că, dacă scriitorul posedă cuvântul, fotograful este posedat de fotografie, de limita realului pe care trebuie să îl transcendă ca să nu devină un prizonier al acestuia”.

*

Câteva dintre cele mai cunoscute cărți publicate de Abbas Attar:

www.abbas.site