
Eduard. Foto: Raul Ştef
21/09/2015
VIDEO. A treia amintire a lui Eduard
Doi soţi de 30 de ani visau prin ochii băiatului lor.
„- Ce bine că băiatul nostru are talent la muzică! Cine ştie cât de mult îl va ajuta pianul în viaţă…
– Tati, sigur îmi doresc maşina roşie pe care am văzut-o ieri în vitrină!
– E o zi superbă, aşa va fi şi la mare, abia aştept să ajungem…”
Şi, dintr-odată, de nicăieri, cancer. Un singur cuvânt transformă prietenii în speranţe, banii în şanse de viaţă, viitorul în clipe.
Eduard avea 6 ani şi era un copil energic şi zâmbăreţ. Boala i s-a declanşat într-o zi de vacanţă. Părinţii credeau că e vorba despre o entorsă, care va trece în câteva zile. Dar diagnosticul a fost altul, iar vindecarea, aşteptată în zile, s-a transformat într-o luptă de ani.
Operaţia de care avea nevoie Eduard se putea realiza doar într-un spital din Germania şi costa 20.000 euro, bani pe care părinţii nu îi aveau. „Fără bani pentru operaţie, nu există nici o speranţă…”, acesta este adevărul spus de medici, neînţeles de stat, dar asumat de un grup de oameni buni.
Fiecare după puteri, prin campanii, concerte şi evenimente publice, prietenii au strâns toată suma. Pentru ca Eduard să mai poată cânta la pian.
Doi ani mai târziu, Eduard râde din nou şi compune la pian. O cicatrice pe piciorul drept şi cârjele, pe care trebuie să le mai folosească o perioadă, sunt singurele două amintiri vizibile ale luptei sale victorioase împotriva cancerului.
Îmi doresc ca filmul de mai jos să fie a treia.
Avem nevoie de ajutorul tău. Dacă aceste articole te ajută, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta și tu pe noi, mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
Ocna Șugatag într-o serie de portrete de neuitat
Înainte de a ateriza la Ocna Șugatag, m-am pus pe documentat, imaginându-mă pierdut în vechi galerii sub pământ, inspirând adânc aerul înecăcios și lingând pereții ca să mă conving că sunt din sare adevărată, așa cum am făcut pe vremuri tot la Salina Turda, înainte de a fi restaurată, luminată și pusă în valoare.
Poveștile de pe piele. Alex Gâlmeanu a fotografiat 16 tineri crescuți în sistemul de protecție, cărora tatuajele le țin loc de album de familie
Fotograful Alex Gâlmeanu a întâlnit 16 tineri români care au crescut în sistemul de protecție și le-a transformat poveștile în portrete. Expoziția „Marked for More” pornește de la tatuajele lor, care sunt mijloace prin care și-au documentat viața, în lipsa albumelor de familie.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


