18 întâlniri ale lui Neagu Djuvara cu istoria

Neagu Djuvara are 100 de ani. Dacă pielea lui ar fi fost un pergament, pe ea s-ar fi tatuat câteva din cele mai extraordinare prefaceri ale secolului XX. „Fiecare hotărâre din viața mea, fiecare gest, cât de neînsemnat, fiecare clipă pot avea urmări neașteptate”, scrie el într-o carte de memorii în care, ca într-un film cu aventuri, eroul este în chip surprinzător „omul potrivit la locul (ne)potrivit”.

Neagu Djuvara a trecut prin atâtea, încât ziua în care s-a născut este „18 august pe stil vechi”. După calendarul nou, la care au fost adăugate 13 zile față de cel iulian, s-a născut pe 31 august.

Istoricul este, la această vârstă formidabilă, unul din cei mai cumpărați autori de carte din România. Pe baza volumelor sale autobiografice, am selectat 18 momente istorice pe care Neagu Djuvara le-a trăit cu intensitatea și umorul unui om cu mintea mereu trează.

1.

A prins izbucnirea Marii Revoluții din Octombrie 1917 la Sankt Petersburg. Când bolșevicii au preluat puterea declarând prima republică sovietică din lume, Neagu Djuvara avea 1 an, două luni și șase zile. Refugiați din România aflată sub ocupație, mama și fratele lui cu doi ani mai mare încercau să plece din capitala țaristă, unde poliția le-a reținut pașapoartele pentru că bona care îi însoțea, elvețiancă, avea același nume cu o spioană germană. Familia a reușit apoi să fugă prin Finlanda.

2.

Monseniorul Vladimir Ghika l-a cununat pe Neagu Djuvara cu France în 1937 (foto) și le-a botezat mai târziu fetița, Domnica. Pe 31 august 2013, Ghika avea să fie beatificat de Biserica Catolică.

3.

A scapat de „dezastrul de la Stalingrad”, unde cavaleria românească a fost decimată, după ce s-a mutat de la școala de cavalerie de la Sibiu la cea de infanterie de la Ploiești, ca să își poată vizita mai des o moșie moștenită în Bărăganul Brăilei. Această decizie a coincis cu declanșarea Rebeliunii legionare din 1941. Peste ani, Neagu Djuvara și-a regretat alegerea: „N-am putut ieși din cazarmă neam”.

4.

A fost trimis pe front, unde a mărșăluit timp de 175 de zile și a participat la asedierea și căderea Odessei.

5.

Ministrul de Externe al României, Mihai Antonescu, l-a solicitat în noaptea de 22-23 august 1944 pentru a-l trimite într-o misiune secretă la Stockholm. Ar fi trebuit să le transmită rușilor, prin intermediul ambasadorului român de acolo, că România era pregătită să reia negocierile privind ieșirea din război. Până să ajungă la destinație, în țară s-a petrecut – chiar în ziua plecării – lovitura de stat și mareșalul Ion Antonescu a fost înlăturat și arestat. Djuvara avea 28 de ani.

6.

Când generalul Nicolae Rădescu (prim-ministru între 7 decembrie 1944 și 1 martie 1945) a ajuns în Franța, după ce a părăsit clandestin România în 1946, Neagu Djuvara i-a procurat un „fals, dar autentic pașaport românesc”. „La plecarea la Stockholm pusesem bine câteva pașapoarte virgine și o ștampilă”, scrie el.

7.

A fost membru fondator și secretar general al CAROMAN (Comitetul Român de Asistență). Acest organism îi asista pe fugarii din România, care își părăseau țara din pricina ocupației sovietice și a preluării puterii de către comuniști. CAROMAN îi aduna din centrele de refugiați pe cei dezorientați și lipsiți de mijloace. Apoi îi ajuta să depășească procedurile birocratice de eliberare a actelor și să obțină venituri de subzistență prin intermediul unor fundații sau parteneri privați.

8.

A condus o „celulă de informații” ca om de legătură al Comitetului Național Român de la New York cu serviciile secrete ale aliaților, după ce a fost recrutat de Ministerul francez de Externe. Organizația aduna informații „de la grupurile de rezistență” din țară și încerca să creeze sau să favorizeze crearea de grupuri ca sprijin intern pentru o potențială intervenție în România.

„Acoperirea” lui Djuvara era ca documentarist la Seviciul de Presă al Comitetului Francez pentru Europa liberă. În realitate, el antrena piloți care erau parașutați în România de către americani, cu anumite misiuni.

A scris și un roman erotic. Apoi l-a ars, filă cu filă

Din viața lui Neagu Djuvara nu au lipsit nici intersectările cu personaje interesante și nici întâmplările de culoare:

* La Paris, își lua cafeaua și îl asculta pe Jean-Paul Sartre la cafeneaua Flore, din cartierul Saint-Germain-des-Prés. Tineretul universitar din anii ’60 obișnuia să îi „soarbă” vorbele filosofului existențialist francez.

* Când se afla în Africa, l-a întâlnit pe ministrul Comerțului din SUA, Mennen Williams, poreclit Soapy, din familia fabricanților de cosmetice. „Când îmi dau dimineața, după bărbierit, cu aftershave din marca lor, mă gândesc la el”, scrie Djuvara.

* În lunile de vacanță în Franța, obișnuia să se plimbe seara cu Emil Cioran în jurul Grădinii Luxembourg, uneori până la două noaptea. Cioran era pasionat de aventura africană.

* A scris un roman erotic. Nepublicat. Mărturisește că l-a ars, filă cu filă, după ce l-a terminat.

* A făcut revelionul 1972 singur într-o sală de așteptare din aeroportul Kennedy, New York, după ce a pierdut ultimul avion către Europa. „La 12 noaptea, într-un mare hol din unul dintre cele șase terminale de la cel mai mare aerodrom din lume, eram singur. Afară ploua cu găleata. Parcă eram în unul din filmele alea de atmosferă: Dezastrul – Omul singur în deșertul Metropolei de 11 milioane de locuitori și afară Potop, ca în Rashomon”.

9.

A cunoscut Viena în perioada în care era ocupată de cele patru puteri: estul, de sovietici, iar vestul, împărțit în sectoarele american, britanic și francez.

10.

A fost contemporan cu nașterea a 14 noi state independente africane, după dezmembrarea puterilor coloniale, la începutul anilor ’60.

11.

A fost consilier independent pe lângă președinția Republicii Niger, proaspăt constituită, și i-a organizat Ministerul de Externe. A fost acolo când s-a stabilit imnul de stat al acestei țări, scris de Nick Frionnet, și când s-a sărbătorit prima zi națională a acestei țări.

A stat în Niger 23 de ani.

12.

A fost martor când au ajuns primele detașamente ale Peace Corps în Africa nigeriană, trimise de SUA în țările din lumea a treia. Mii de tineri absolvenți de universitate prestau gratuit servicii din specialitatea lor prin orașe și sate.

„De atunci (n.r. – din Africa) m-a apucat pasiunea dansului, care m-a ținut câțiva ani. A fost ca o beție, ca un drog, care mă făceau să uit o clipă dezastrul total, pe toate planurile, intim, profesional, național, al vieții mele… Mă amețeam în neștire. […] Poate contribuise la această pasiune și viziunea, de fapt rară, a tinerelor africance dansând. Ce mlădiere! Ce patimă! Era în acea grație ceva care depășea sfera eroticului, pășind deodată în sfera frumosului absolut. Într-o noapte, după ce văzusem evoluând timp de un ceas una dintre aceste zeițe sălbatice, am înțeles pentru prima oară nebuneasca făgăduială a lui Irod Antipa după ce o văzuse dansând pe fiica Irodiadei…” – Neagu Djuvara, „Amintiri din pribegie”.

13.

A aterizat în 1967 direct pe iarba din fața Casei Albe, l-a cunoscut pe președintele Lyndon Johnson și a zburat cu Air Force One din Insulele Virgine în Tucson (Arizona).

14.

A privit la televizor împreună cu doi președinți de țară (Diori Hamani, președintele Nigerului, și Hubert Maga, fostul președinte al Dahomey-ului) intrarea tancurilor sovietice în Praga în 1968.

15.

A supraviețuit unei lovituri de stat, după ce în aprilie 1974 primul președinte al Nigerului a fost arestat, iar în fruntea republicii a ajuns colonelul Seyni Kountche.

16.

L-a avut ca profesor pe filosoful francez Raymond Aron. Djuvara a obținut patru licențe, un doctorat în drept și o docență în filosofie. A ajuns el însuși să predea abia la 73 de ani, după ce s-a întors în țară.

17.

În perioada când a ocupat funcția de consilier în guvernul din Niger, s-a construit primul pod peste fluviul Niger. Datorită acestui pod, cămilele au trecut, pentru prima oară în Africa, la sud de acea limită geografică.

„Doresc, înainte de moarte, să pot face înconjurul pământului pe oceane într-o corabie cu pânze. O încântare. Un vis.” – Neagu Djuvara, „Amintiri din pribegie”.

18.

Judecătorul François Renaud a învățat de la Neagu Djuvara să călărească, pe când se afla în Niger. Celebrul magistrat, poreclit „Șeriful”, avea să fie ucis la Lyon de Mafia. Povestea lui a inspirat un film regizat de Yves Boisset în 1977.

„Pe Djuvara destinul îl aștepta acasă”

Cărțile de istorie sau eseurile pe teme de filosofie a istoriei sau a culturii semnate de Neagu Djuvara au fost reeditate de nenumărate ori, dată fiind cererea mare din partea cititorilor români care l-au redescoperit după 1990.

A scris „Între Orient și Occident”, „Thocomerius-Negru Vodă” – despre originile cumane ale întemeietorului Țării Românești, „Războiul de şaptezeci şi şapte de ani (1914–1991) şi premisele hegemoniei americane”, „Ce au fost «boierii mari» în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor (secolele XVI-XX)”, „Există istorie adevărată?”.

Ultima carte, editată de Humanitas și disponibilă în librării, se numește „444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara” și a fost o surpriză dedicată aniversării sale.

„Cazul lui este unic și reprezintă cea mai surprinzătoare formă de întoarcere din cultura română. Toți marii exilați ai României au plecat fără să se mai întoarcă. Și toți au devenit mari în exil. Toți și-au împlinit destinul în afara țării. Nici unul nu și-a închis, întorcându-se, bucla vieții. Pe Djuvara însă destinul îl aștepta acasă. Este singurul dintre cei plecați care a cunoscut împlinirea nu în exil, ci după revenirea din el, și asta într-o perioadă a vieții care s-a întins între 73 și 100 de ani„, scrie Gabriel Liiceanu.