1 Mai în anii '80: „După defilare, ne strângeam la pădure”

Raul Ștef

Redactor

Arhivele cu fotografii realizate pe peliculă sunt inestimabile din simplul motiv că un negativ nu poate fi multiplicat la fel de simplu, copy-paste, ca un fișier digital.

La Cluj, în 2010, pasionatul fotograf Tibori Szabó Zoltán, care este şi conferenţiar la Departamentul de Jurnalism al Universităţii „Babeş-Bolyai”, a reuşit să salveze şi să depoziteze la loc sigur arhiva cotidienelor clujene Făclia şi Igazság (Adevărul), care funcţionaseră în acelaşi imobil în perioada comunistă.

Formată din peste 30.000 de clişee făcute între 1960 şi 1990, arhiva Minerva, cum a fost denumită, este acum digitalizată și poate fi văzută gratuit aici.

Rătăcind prin această comoară documentară, am dat de un tag care mi-a stârnit curiozitatea: ce însemna „timpul liber” înainte de 1989 și, concret, ce se întâmpla de 1 mai?

Cercetătorul Remus Sida, vicepreședinte al Partidului Socialist Român, a rememorat, într-o discuţie amicală, „metodologia” zilei de 1 mai, în anii ’80.

1 mai 1986, pădurea Hoia, Cluj-Napoca. Sursa foto: Arhiva Minerva

„Ziua începea dimineața, la ora 8, când ne adunam cu toții în cartierul Mărăști, unde primeam pancarte, steaguri și ultimele informații de la secretarul de partid. La eveniment participau aproape toți angajații Institutului de Cercetare Chimică, la care lucram.

Nu era obligatoriu, dar, totuși, era recomandat. După defilare mergeam acasă, ne îmbrăcam de sport, ne urcam în mașină, dacă aveam mașină, și ne strângeam în pădurea Hoia sau în pădurea Făget”, povesteşte Remus Sida.

„Asta că nu se găseau mici și bere decât de 1 mai sunt povești. Nu este adevărat. Puteai să mănânci fără probleme la Chios sau la alte restaurante. Acuma, sigur, pentru bețivi nu e destul niciodată, iar prin gardul viu de lângă Chios mai găseai doi-trei din ăștia, morți de beți… Mie nu-mi plac bețivii.”

1 mai 1986, pădurea Hoia, Cluj-Napoca. Sursa foto: Arhiva Minerva

„Eu jucam des fotbal în parcul Babeș, cu prietenii. Odată, când urma să aibă loc o vizită de-a lui Ceaușescu, împreună cu vreo 3-4 colegi am ales să mergem în parc, să facem un fotbal, iar după, să bem o bere la Chios.

Prin urmare, am lipsit de la defilare chiar în ziua în care a venit Ceaușescu. A doua zi, secretarul de partid ne-a anunțat tăierea a 10% din salariu… deci disciplină. Eu nu-s nostalgic, dar vremurile alea au fost pentru mine… Eu sunt generația timpului”, mai spune vicepreşedintele socialist.

1 mai 1988, pădurea Hoia, Cluj-Napoca. Sursa foto: Arhiva Minerva

Judecând după aparenţe, 1 mai pare a fi o zi închinată micilor care se perpelesc printre macarale argintii. De fapt, este vorba despre o sărbătoare internațională, preluată de regimurile comuniste, dar născută din visul american.

În 1872, circa 100.000 de muncitori din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au cerut reducerea timpului de lucru la 8 ore. Acesta a fost începutul unei serii de proteste pe întreg cuprinsul Americii.

Lumea pe care Ștefan Câlția o îngrijește

Dincolo de pictură, Ștefan Câlția și cei din jurul lui au construit în Șona un ecosistem de restaurare a patrimoniului și de refacere a legăturilor comunitare.

„Nu merge așa”. Cum a ajuns România în criză energetică și ce trebuie să facă statul român până la vară, ca să evite o situație similară

Întărirea rețelei, grăbirea investițiilor în capacitățile de stocare, contorizarea inteligentă, dar mai ales curajul de a face loc rapid investițiilor în capacități noi de energie alternativă - doar câteva dintre soluțiile pe care statul român le ignoră. De ce?

După 22 de ani, la 28 iunie 1894, Congresul SUA adopta o lege care stabilea această dată ca sărbătoare legală. Așa că, de peste 100 de ani, de 1 mai muncitoresc se sărbătorește munca… mai puțină.