Via Transilvania: drumul care unește nu se oprește

Pietrele de hotar sculptate sunt cele care dau unicitate traseului Via Transilvanica. Aproape peste tot în țară, acestea au fost montate cu sprijinul autorităților locale, folosind efort logistic și uman din proximitate.

După darea oficială în folosință a potecii, Tășuleasa Social și-a asumat rolul de veghetor și de protector al ei. Așa că echipa se află într-o continuă mișcare lucrând la calitate și siguranță, la înlocuirea marcajelor vandalizate și mai ales, la crearea unor rute noi, mai bune.

Drept urmare, la un an de la lansarea traseului, o parte din echipa Via Transilvanica a revenit în Secuime pentru a marca o bucată de drum alternativ între localitățile Atia și Lupeni. Ca de obicei, tabăra de bază s-a stabilit pentru câteva zile la pensiunea lui Ernő bacsi.

Secuii și românii au lucrat cot la cot pentru ca ruta nouă să treacă peste un deal, cu drum de pământ, o pădure impresionantă și cu perspective frumoase asupra localităților din văi.

Drumeților nu li se cere mult, ei sunt chemați doar să umble pe Via Transilvanica și să povestească altora despre ea. Însă ar fi bine să nu uite, atunci când trec pe lângă marcaje, stâlpi sau borne de andezit cât efort și cheltuială au presupus montarea lor. Există multă anduranță și pasiune în partea nevăzută a acestui proiect.

Un film de Voicu Bojan

Imagine: Szilard Serestely

Montaj: Ioachim