Tanti Ro și singurătățile ei vesele

Voicu Bojan

Reporter

Doamna Rodica Moraru e văduvă de fix 40 de ani. Deși a trăit în comunism traumele clasice - frică, foame și frig - nimic nu o oprește ca azi să fie veselă, pozitivă, pe alocuri chiar zurlie. Mai mereu bine dispusă, nu poate spune nimeni exact de ce, diminețile fluieră cu geamul deschis, încercând să imite păsările. Cum își petrece majoritatea zilelor mai mult singură, nu o poate speria nici o carantină.

Când nu e ocupată cu contabilitatea, pe care o practică strict împotriva ruginirii minții, citește cu orele. Adoră rușii, vechi și noi. Până nu demult mai primea vizite: nepoți, vecini, vechi prietene, noi colege de la „Centrul de zi pentru vârstnici” sau omul cu laptele de la țară.

Când e provocată, Tanti Ro vine cu niște amintiri care, pe alocuri, frizează absurdul. La cele dureroase, se apucă automat de plâns. Când nu citește, face neapărat ceva cu mâinile. Pictează tablouri, icoane pe sticlă, face plăcinte sau confecționează niște superbe cutii din paginile revistelor cu oferte îndesate în poștă, pe care le face cadou în stânga și-n dreapta. Periodic, își etalează colecția impresionantă de bufnițe primite de prin toată lumea.

Tanti Ro e o aristocrată a singurătății. Drept dovadă, nu se plânge de ea mai niciodată.