Nașterea unei Pietre de hotar pe Via Transilvanica

Cea mai des auzită exclamație pe Via Transilvanica este „Bornăăă!” Oamenii se opresc în fața fiecărei pietre de hotar, o studiază și se gândesc la mesajul încrustat în roca de andezit. Fiecare bornă întâlnită tot la un kilometru are povestea ei unică.

Multă lume nu știe că acest drum de anduranță înglobează o vastă expoziție de sculptură, întinsă pe mai bine de o mie de kilometri. Ea se naște din idee, creativitate, efort, sudoare, zgomot și enorm de mult praf. Până în prezent, Tășuleasa Social a găzduit cinci tabere de lucru, unde și-au pus măiestria în joc zeci de artiști.

Sculptorii sunt oameni introvertiți, speciali, greu de citit. Dacă ar putea, n-ar folosi cuvinte, ci ar vorbi mai mult din sunete de daltă, ciocan sau flex. Sunt oameni nu doar vizuali, cât mai degrabă tactili, care percep formele altfel decât noi. Ei „citesc” materialul lucrat cu buricele degetelor, cu palma. Cioplesc cu sârg în ceva efemer, dar parcă sunt mereu cu gândul aiurea, la veșnicie.

Pentru acești artiști minunați poate cel mai traumatizant moment e să se despartă de creație, de obiectul pasiunii lor și să-și arunce opera în lume, undeva în pustiu, în speranța unei întâlniri mirabile: cea dintre piatra cioplită și călător, dintre artă și receptor. Acela e momentul magic al nașterii unei mirări, a unei întrebări, a căutării unui sens. Este începutul unui dialog nerostit, aproape sacru. Este, poate, chiar începutul unei frumoase prietenii.

Această serie de articole despre redescoperirea la pas a țării noastre este susținută de Raiffeisen Bank, ca o contribuție la promovarea culturii și tradițiilor românești. Raiffeisen Bank este partener strategic al proiectului Via Transilvanica și al Asociației Tășuleasa Social și a susținut amenajarea a 300 de kilometri ai traseului, în ultimii trei ani.