26/11/2019
Drezina
Cristi, Dani și Sandu sunt trei prieteni care s-au îndrăgostit de niște lucruri teribil de ciudate, cum ar fi: o gară, o cale ferată îngustă, o drezină și nu în ultimul rând, o mocăniță cu aburi cu 2 vagoane.
Au nimerit în această poveste dintr-o întâmplare cu accente mistice, dar pe care o iau foarte în serios. Fără să își fi dorit, fără să o caute, încercând să salveze 35 de km de cale ferată de la un jaf clasic, s-au trezit în brațe cu un ditamai vis cât o pălărie enormă sub care, la o adică, ar putea încăpea o groază de oameni, plus iepuri și niște căprioare săltărețe prezente în peisaj. Fiindcă acolo, în miezul uitat al câmpiei Transilvaniei, această specie autohtonă de Bambi, transformă peisajul într-un soi de Disneyland second-hand, în care se amestecă atmosfera din Călăuza lui Tarkovski, combinată cu ceva Kusturica și frații Coen, în speță acel spațiu halucinant din Paris, Texas.
Visul lor, pentru care sunt dispuși să pună la bătaie următorii 20 de ani de viață se poate rezuma simplu: „să vedem trenul mergând”. Doar că nu sunt bani, birocrația e un coșmar, mocănița e acum trasă pe linie moartă, șinele sunt șubrede, traversele la fel, iar vegetația amenință să ia spațiul în stăpânire.
Dar ce înseamnă toate aceste detalii minore atunci când trei prieteni au un vis măreț? Și o drezină cu care se plimbă toamna printr-o pădure de fag mirosind a trufe? Cât de banală ar fi viața fără un ideal aproape de neatins? (Reporter: Voicu Bojan, imagine: Voicu Bojan, montaj: Mircea Gherase)
Avem nevoie de ajutorul tău. Dacă aceste articole te ajută, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta și tu pe noi, mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
Teatru-ziar, ambasadori antibullying și un colț de ascultare. De la problemele din școală la soluții concrete: cum au învățat mai mulți elevi din România să-și schimbe comunitatea în bine
Elevii din Sascut aveau nevoie să vorbească, dar nu știau mereu cui. De aici a pornit ideea de a amenaja în școală un „Colț de ascultare”: un loc în care oricine poate veni atunci când simte nevoia să vorbească.
O româncă a studiat muzicoterapia în Belgia și Germania. Acum vrea să o aducă în spitalele din țară
Cum ar fi dacă muzica nu doar ne-ar bucura, ci ar fi folosită și pentru a ne îmbunătăți atât sănătatea fizică și psihică, cât și pe cea emoțională și cognitivă? Cristina Chiosea și-a construit cariera pornind de la întrebarea asta.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


