Drezina

Cristi, Dani și Sandu sunt trei prieteni care s-au îndrăgostit de niște lucruri teribil de ciudate, cum ar fi: o gară, o cale ferată îngustă, o drezină și nu în ultimul rând, o mocăniță cu aburi cu 2 vagoane.

Au nimerit în această poveste dintr-o întâmplare cu accente mistice, dar pe care o iau foarte în serios. Fără să își fi dorit, fără să o caute, încercând să salveze 35 de km de cale ferată de la un jaf clasic, s-au trezit în brațe cu un ditamai vis cât o pălărie enormă sub care, la o adică, ar putea încăpea o groază de oameni, plus iepuri și niște căprioare săltărețe prezente în peisaj. Fiindcă acolo, în miezul uitat al câmpiei Transilvaniei, această specie autohtonă de Bambi, transformă peisajul într-un soi de Disneyland second-hand, în care se amestecă atmosfera din Călăuza lui Tarkovski, combinată cu ceva Kusturica și frații Coen, în speță acel spațiu halucinant din Paris, Texas.

Visul lor, pentru care sunt dispuși să pună la bătaie următorii 20 de ani de viață se poate rezuma simplu: „să vedem trenul mergând”. Doar că nu sunt bani, birocrația e un coșmar, mocănița e acum trasă pe linie moartă, șinele sunt șubrede, traversele la fel, iar vegetația amenință să ia spațiul în stăpânire.

Dar ce înseamnă toate aceste detalii minore atunci când trei prieteni au un vis măreț? Și o drezină cu care se plimbă toamna printr-o pădure de fag mirosind a trufe? Cât de banală ar fi viața fără un ideal aproape de neatins? (Reporter: Voicu Bojan, imagine: Voicu Bojan, montaj: Mircea Gherase)