VIDEO. Toamna patriarhilor

Într-o zi de toamnă târzie, un lung șir de pelerini a străbătut Bucureştiul într-un marș la capătul căruia îi așteptau Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe din două țări unde, până nu demult, oamenii erau striviți de talpa roșie a comunismului pentru păcatul de a crede.

Aflat la dreapta Preafericitului Daniel, Patriarhul Kiril al Moscovei și al întregii Rusii i-a privit pe români cu un surâs, i-a binecuvântat şi le-a transmis un mesaj: indiferent de granițe, ortodocșii trebuie să fie uniți, chiar dacă „suntem supuși influențelor diverse, inclusiv celor politice, ale lumii de astăzi”. 

Joi, 26 octombrie, în jurul orei 17, liniștea mulțimii de pe dealul Patriarhiei e resimţită așa cum se trăia, probabil, suspansul Romei Antice înaintea unei lupte între gladiatori.

În spatele unor garduri de protecție vopsite în albastru, mii de pelerini așteaptă întâlnirea celor doi patriarhi ai Bisericilor Ortodoxe Rusă și Română.

Este pentru prima dată, de la căderea comunismului, când un patriarh rus sosește la București, iar importanța acordată de români momentului se poate vedea mai ales în numărul efectivelor de jandarmi care stau de strajă mirenilor, dar și din întinderea de mantii preoțești.

Printre jandarmi, asistente medicale, pompieri SMURD și medici, agenții de protecție sunt ușor de ghicit după firul căștilor și jachetele matlasate bleumarin sau negre, dar mai ales după încruntarea care nu le dispare nicio clipă de pe chipuri.

În fața altarului de vară al Catedralei Patriarhale, doi ostași ai Gărzii de Onoare din Armata Română păzesc moaștele aduse din Rusia ale Sfântului Serafim de Sarov.

Aleile de piatră din curtea Palatului sunt flancate de zeci de preoți care așteaptă sosirea celor doi patriarhi. Unul dintre ei, ceva mai în vârstă, deschide o carte și începe să citească, dar nu apucă să întoarcă pagina: blițuri în rafală și microfoane se năpustesc asupra delegațiilor celor două Biserici.

Agenții în jachete bleumarin deschid calea celor doi, iar chipul Patriarhului Kiril se zărește între două fâșii de material matlasat.

Veșmintele verzi – culoarea simbolică a Duhului Sfânt – și engolpionul de la gât strălucesc. Pe cap poartă o mitră albă care amintește de ultimii împărați ai Bizanțului.

„Patriarhul Kiril joacă un rol important în susținerea de care Putin are nevoie”

De ce a venit Patriarhul Kiril tocmai acum la București?

O explicație se referă la împlinirea, de către Patriarhul Daniel, a 10 ani de „mandat”.

O justificare insuficientă, dacă îl ascultăm pe Cătălin Buciumeanu, fost consilier pentru culte la Palatul Cotroceni, care spune că principala semnificație a vizitei este cea pastorală și are legătură cu comemorarea martirilor din închisorile comuniste.

Dar, mai spune el, nu poate fi ignorată apropierea Patriarhului Kiril de regimul de la Kremlin.

„Patriarhul Kiril joacă un rol foarte important în susținerea de care Vladimir Putin are nevoie, nu doar în fața propriului electorat, dar mai ales în fața Occidentului. Așa justifică, de exemplu, Patriahul Kiril prezența din Siria.

A și spus la un moment dat, în 2015, după 15 august, când Federația Rusă și-a mutat o serie de efective din Peninsula Crimeea în Siria, că Armata Federației Ruse are datoria de a-i salva de ostracizare pe creștinii din Orientul Mijlociu, și acesta a fost un mesaj pe care Patriarhul Kiril l-a dat în subsidiar mesajului pe care Vladimir Putin l-a promovat.”

Are acest context politic ceva mai special?

Buciumeanu spune că ar putea avea, dacă privim la Rusia ultimilor ani.

„Această vizită se petrece pe un fundal destul de tulbure, care nu a început de ieri, de astăzi: criza migranților, intrarea Federației Ruse în Ucraina, asumarea Crimeei din nou în granițele Federației Ruse, prezența militară a Federației Ruse în Siria, propaganda Federației Ruse în Occident, susținerea unor partide extremiste sau eurosceptice, toate astea au creat în Occident o anumită fibrilație, iar genul acesta de vizită printr-unul dintre cei mai importanți ambasadori sau vectori de imagine ai Federației Ruse, Patriarhul Kiril, reprezintă cumva un picior de pod – nu știu dacă neapărat timid, dar extrem de explicit.

Nu poate fi redusă această vizită doar la o vizită pastorală”, a explicat Buciumeanu pentru PressOne. 

„Forța pacificatoare a Bisericii trebuie actualizată
în fiecare epocă”

După o scurtă slujbă, primul care vorbește mulțimii adunate pe Dealul Patriarhiei este Preafericitul Daniel.

„Vă mulțumim, Preafericirea Voastră, iubit frate întru Hristos şi coslujitor, că ați venit la marea sărbătoare a Catedralei patriarhale şi a orașului Bucureşti, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou!”

Apoi, Preafericitul Daniel vorbește pe scurt despre subiectul așteptat de mulți dintre credincioșii români – perioada comunismului, care „a rănit” ambele Biserici. El aminteşte că, în 1989, Nicolae Ceaușescu a interzis organizarea hramului Sfântului Dimitrie.

„La două luni după această umilire a Sfântului Cuvios Dimitrie, în 22 decembrie 1989, regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu s-a prăbușit, iar românii credincioși strigau pe străzile Bucureștilor: Cu noi este Dumnezeu!”

În prima sa cuvântare în fața românilor, Patriarhul Kiril alege să nu se refere la sfinții din închisorile comuniste. Vorbeşte despre pace și dragoste, context în care rosteşte de două ori și cuvântul „politică”. 

„Pacea și dragostea sunt valori importante pentru om, indiferent de societatea și de vremea în care trăiește, pentru că aceste valori pornesc nu de la om, ci de la Dumnezeu. Dorind să pună în practică aceste valori, oamenii fac eforturi pentru a le implementa în societate.

Comunitățile acestea se construiesc în jurul a diferite sfere: sfera culturii, sfera politicii. Dar, deoarece aceste valori izvorăsc de la Dumnezeu, într-o singură comunitate pot fi realizate pe deplin, și aceasta este Biserica Unică Sfântă, Sobornicească și Apostolicească.

Ce înseamnă asta pentru noi, care trăim în țări diferite? Ce înseamnă pentru noi, care suntem supuși influențelor diverse, inclusiv celor politice, ale lumii de astăzi?

Înseamnă că noi suntem parte a Bisericii și a comunității care poate dobândi acest duh al păcii, indiferent de granițele care ne înconjoară.

Această forță pacificatoare, măreață, a Bisericii trebuie să fie actualizată în fiecare epocă, și atunci când condițiile externe sunt prielnice, dar și atunci când nu sunt prielnice! Fie ca duhul iubirii frățești autentice să împărățească peste voi!”

La final, Întâistătătorul Bisericii de la Moscova le urează credincioșilor „Mulți ani trăiască!”, în limba română.

Cei doi patriarhi se îmbrățișează, surâzători, iar mulţimea aplaudă.

În urma lor, furnicarul de pe Dealul Patriarhiei se împrăștie repede pe străzi, vegheați de ochii vigilenți ai agenților de protecție și pază.

Mereu la datorie, negustorii de crizanteme mai zăbovesc, sperând să mai prindă mușterii. Clopotnița cea mare tace, iar sunetul tramvaielor și claxoanele șoferilor le amintesc tuturor că au revenit în lumea reală.

Pentru mulți dintre pelerini – acești „vagabonzi ai absolutului”, cum îi nume Sorin Antohi – adevărații patriarhi au rămas să se odihnească în racle.

„Nu este singura invitație pe care Patriarhul Kiril
a primit-o”

Cătălin Buciumeanu a detaliat, într-un interviu acordat PressOne, contextul vizitei Patriarhului Kiril la București:

– Care ar fi semnificațiile acestei vizite? Înțeleg că este prima de acest fel după căderea comunismului. 

– Da, este prima vizită a unui patriarh al Patriarhiei Moscovei la București după 1990. Nu este singura invitație pe care a primit-o, a mai primit și alte invitații în decursul timpului, dar niciodată nu a fost contextul, iar în momentul de față, faptul că mai multe patriarhii autocefale recunoscute sunt la București pentru a discuta diversele momente de prigoană din perioada comunistă e un factor care a și creat numitorul comun pentru care Patriarhul Kiril se află astăzi la București. Dincolo de semnificațiile, firește, politico-bisericești sau politico-teologice.

– La ce vă referiți când vorbiți despre semnificații politico-teologice?

– În principiu, mă refer și la faptul că Patriarhia Moscovei a lipsit de la Sinodul din 2016 din Creta, pe fondul unor diferențe de opinie cu privire la rolul pe care Patriahia Moscovei îl joacă printre Bisericile Ortodoxe, la rolul panortodoxismului de astăzi, la rolul pe care Patriarhia Moscovei ar trebui să îl joace în detrimentul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, și nu ar trebui uitat nici subiectul rediscutării unor canoane vechi de 2000 de ani.

Patriarhia Moscovei se consideră pe sine nu doar purtătoarea unui mesaj etichetat ca fiind pur, dar și moștenitoarea adevăratei Rome, cea de dinainte de schisma din 1054, intitulându-se de altfel pe sine Cea de-a treia Romă. Or, asta spune foarte mult despre pretențiile Patriarhiei Moscovei printre celelalte patriarhii-surori.

– Care este relația dintre cele două Biserici?

– Nu aș spune că e o relație tensionată, deși există diferențe la granița dintre cele două patriarhii pe zona de jurisprudență bisericească. Mă refer aici la zona Basarabiei, unde lucrurile au rămas nesoluționate, iar dubla jurisdicție – sunt două mitropolii în Republica Moldova, una care ține de Patriarhia Română și una care ține de Patriarhia Moscovei – pe același teritoriu, din perspectivă canonică, hai să spunem că nu e o formulă ortodoxă. Își dispută jurisprudența și teritoriul.

Să ținem cont, totuși, că Patriarhia Moscovei pretinde întâietatea între celelalte patriarhii tocmai datorită numărului de enoriași.

– În contextul ăsta, ce ne spune faptul că una dintre temele de discuție este legată de martirii închisorilor?

– E foarte important aspectul ăsta, pentru că Biserica Ortodoxă Rusă a avut una dintre cele mai crunte perioade între 1917 și 1946, a avut de suferit din relația cu statul comunist, dar mai ales din relația cu Stalin.

Peste o mie de clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse au fost împușcați, trimiși în gulag, închiși în diverse sisteme de penitență sau, pur și simplu, ostracizați.

După căderea comunismului, în 1992, Patriarhia Moscovei a avut un proiect destul de îndrăzneț de a recupera acești preoți sau memoria lor, numindu-i martiri. Este al doilea, poate, cel mai mare martiriu pe care o Biserică Ortodoxă îl suferă, după perioada din Imperiul Roman – din perioada lui Nero.

– Fiind, totuși, vorba despre un reprezentant al Rusiei la București, evenimentul este văzut și în cheie politică. 

– Firește că e văzut și în cheie politică, dar – trebuie subliniat – din ambele comunicate, și al Bisericii Ortodoxe Ruse de pe site-ul Patriarhiei, cât și din comunicatul BOR, reiese un fapt de care trebuie să ținem cont, și anume că această vizită nu este una bilaterală care are o latură politică, nu este o vizită în care Patriarhul Kiril va face întâlniri cu decidenți politici, doar, probabil, de vecinătate, pentru că în cadrul întâlnirilor vor fi și politicieni de față, dar discuții tête-à-tête nu vor exista.

Este o vizită strict bilaterală între cele două Biserici cu ocazia acestui eveniment. Că noi știm, firește, că Biserica Ortodoxă Rusă este un partener credibil și de nădejde pentru administrația de la Kremlin, asta e o cu totul altă poveste pe care o putem discuta.

De altfel, Patriarhia Moscovei oferă suficientă muniție regimului de la Kremlin pentru a menține, cumva, vie imaginea unui Occident decadent și a unei Rusii mărețe.

Patriarhia Moscovei a încercat pe diverse canale nu doar să explice, dar și să convingă, spre exemplu, state din centrul și sud-estul Europei că soluția nu este Occidentul, pentru că nu au cum să coexiste principiile creștine cu avortul, homosexualitatea și alte subiecte fine la granița cu libertățile individuale.

– Care ar putea fi justificările de ordin politic ale vizitei?

– Dacă vă uitați în declarațiile Patriarhului Kiril, aproape totdeauna Rusia, statalitatea Rusiei, valorile Rusiei ranforsează aproape întotdeauna politica de stat.

Nu am văzut, spre exemplu, ca Patriarhia Moscovei să spună ceva despre uciderea unor ziariști, a unor politicieni sau a unor preopinenți ai lui Vladimir Putin, fie din Federația Rusă, fie din afara granițelor ei.

Deci, nu am văzut ca Patriarhia Moscovei să spună ceva cu privire la aceste morți suspecte sau dispariția unor, nu dușmani, dar, în orice caz, contracandidați ai lui Vladimir Putin. Ceea ce ridică anumite semne de întrebare.