Vânătorii de sinecuri

PressOne a identificat cinci personaje care s-au strecurat în board-urile unor companii de stat, în funcții remunerate anual cu zeci de mii de euro. 

Neamuri ori cunoștințe apropiate ale unor puternici din sistem, cei cinci s-au remarcat în diverse moduri. Au deținut mai multe funcții simultan. Sau și-au implicat în scandaluri publice companiile de care sunt plătiți. Ori au atras atenția doar prin declarațiile de avere îngrășate ani la rând cu bani de la stat. 

Fiecare traseu în parte ilustrează, de fapt, problemele sistemului. Prima dintre acestea este lipsa de monitorizare, care permite unui protejat să dețină câte 10 posturi concomitent sau să își influențeze nivelul venitului. A doua problemă este selecția superficială, bazată pe criteriul pilelor.

Colecționarul

Administratorul special de la Oltchim, Bogdan Codruț Nicolae Stănescu (41 de ani), a apărut recent în presă, când Jurnalul Național a relatat că acesta ar fi avut 12 surse de venit, ca urmare a funcțiilor pe care le-a deținut în tot atâtea companii de stat.

Dintre cele 12 surse de venit, 7 sunt din bugetul unor mari companii:
– Hidroelectrica,
– Nuclearelectrica,
– Rompetrol (în care statul este acționar minoritar),
– Complexul Energetic Oltenia,
– Complexul Energetic Hunedoara,
– Oltchim,
– Romplumb SA Baia Mare. 

Totuși, declarația de avere nu menționează dacă angajamentele pentru care a fost remunerat s-au derulat în același timp sau dacă Stănescu a migrat de la o firmă la alta.

În prezent, consilierul fostului viceguvernator al BNR (demisionarul Bogdan Olteanu) spune că în afară de funcția de administrator la Oltchim mai are numai un „job”. 

„Sunt într-un singur consiliu de administrație în prezent și am avut și a doua poziție, mă rog, provizorie – pentru o lună și jumătate.

În consilii de administrație am avut funcții doar la Nuclearelectrica și la Rompetrol. Deci, două. Știu că vă dezamăgesc, dar dacă fiecare jurnalist făcea la fel ca dumneavoastră, afla adevărul.

Deci, doar două consilii de administrație anul trecut: Rompetrol și Nuclearelectrica. Iar anul ăsta, Oil Terminal și Nuclearelectrica”, ne-a declarat Stănescu.

Întrebat care a fost numărul maxim de posturi deținute în același timp în cadrul companiilor (nu neapărat în consiliul de administrație), Stănescu a stat puțin pe gânduri, apoi le-a enumerat, ușor confuz.

„Au fost șase poziții. De fapt, nu în același timp, dar, mă rog…

Anul trecut, două consilii de administrație – două maxim, iar unul a fost de interimat, la Oil Terminal, da?

Restul au fost comisii de privatizare la Oltenia (n.r. – Complexul Energetic Oltenia), comisia de privatizare de la Rompetrol, la Hidroelectrica și comisia de negociere pe cele două reactoare nucleare, 3 și 4, conform prevederilor în vigoare.

De la Banca Națională (n.r. – de unde a încasat un salariu confidențial) am fost suspendat. Eu nu încasez acum salariu de acolo. Sper că, așa cum v-am spus, va și apărea punctul meu de vedere.”

După materialul din Jurnalul Național, Hotnews a cercetat istoricul lui Stănescu și a arătat că, potrivit declarațiilor de avere, acesta ar fi deținut nu mai puțin de 25 de funcții ca bugetar.

Chestionat în legătură cu aceste funcții, Stănescu ne-a lămurit:

„E vorba de funcțiile deținute de-a lungul timpului„.

Bogdan Stănescu este membru al PNL Sector 5 și, timp de câteva zile, în perioada mai-iunie 2010, a lucrat la SCA Gorghiu, Pop și Asociații – societatea de avocatură a actualului copreședinte al PNL Alina Gorghiu.

De asemenea, are un doctorat în Drept obținut la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” și un masterat în Securitate și Apărare Națională, obținut la Universitatea Națională de Apărare.

În CV-ul său, postat pe site-ul Nuclearelectrica, Stănescu scrie că postul pe care îl vizează este cel de ambasador. 

Nepoata

Ioana Timofte (35 de ani), nepoata fostului șef al Serviciului Român de Informații (SRI) Radu Timofte, a încasat în 2015, potrivit declarației sale de avere din 2016, venituri de la trei mari companii:

– Compania Națională pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune (20.000 de lei),
– Societatea Națională a Apelor Minerale (7.000 de lei),
– ElectricaServ (12.000 de lei).

În declarația de avere din 2015 (care menționează veniturile încasate în 2014), Ioana Timofte menționa însă nu mai puțin de 10 surse de venit, toate de la stat:
– Ministerul Economiei (8.748 de lei),
– Departamentul pentru Energie (1.960 de lei),
– Electrica Furnizare (25.000 de lei),
– Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Turnu Severin (23.500 de lei),
– Compania Națională a Uraniului București (18.000 de lei),
– Complexul Energetic Hunedoara (54.000 de lei),
– Complexul Energetic Oltenia (7.620 de lei),
– Electrometale Grup (8.000 de lei),
– SC Cuprumin (10.500 de lei),
– SC Romaero S.A. (8.000 de lei).

În plus, potrivit declarației de interese, avea funcțiile de:
– membru al Adunării Generale a Acționarilor (AGA) la Electrica Distribuție Transilvania Nord (funcție neremunerată),
– membru al CA de la Societatea Națională de Ape Minerale (8.400 de lei),
– membru al AGA de la Hidroelectrica (4.200 de lei).

Am contactat-o pe Ioana Timofte pentru a o întreba cum a jonglat cu atât de multe responsabilități în ultimii ani.

„Nu comentez, nu vreau să comentez, fiindcă acum nu mai fac parte din niciun consiliu!”

Întrebată dacă a încasat și 9-10 venituri de la stat în același timp, Timofte a râs și a negat. 

Politizarea – sursa problemelor

Un raport publicat la finalul anului 2014 pe site-ul Ministerului Finanțelor a evaluat activitatea din marile companii de stat în perioada 2011-iunie 2014 în urma implementării variantei inițiale a OUG 109/2011.

Este cel mai recent raport de acest fel și identifică politizarea structurilor de conducere drept principala problemă a companiilor românești, care sunt măcinate de datorii și lipsite de control. 

Cităm din raport, disponibil aici:

„Se pot identifica două categorii complementare de probleme: capacitatea limitată a instituțiilor de stat de a exercita corespunzător funcțiile de proprietar/acționar și calitatea precară a guvernanței.

Ambele probleme sunt legate de politizarea structurilor de guvernanță corporativă. (…)

Prin urmare, pe lângă faptul că structurile de guvernanță corporativă au fost populate cu persoane mai puțin calificate, acestea sunt lipsite și de independență decizională: loialitatea persoanelor numite politic este față de ministrul care le-a sponsorizat și nu neapărat față de compania în care activează.

Consiliile de administrație ajung să fie astfel doar ștampile pe decizii luate la nivel ministerial”.

Raportul lăuda, la acea dată, Ministerul Transporturilor, pe motiv că este cel mai avansat din punct de vedere al implementării prevederilor ordonanței. Până la jumătatea anului 2014, potrivit documentului, 19 din cele 21 de regii ale sale aplicaseră normele privind procedurile prin care sunt selectați și numiți managerii.

Mircea Jorj a fost, până anul trecut, secretar de stat la Ministerul Transporturilor. Din această calitate, a făcut parte și din două consilii de administrație și a participat la implementarea prevederilor OUG 109/2011.

Contactat de PressOne, el a povestit că, în urma analizelor făcute la nivelul ministerului, s-a decis că o persoană nu poate fi membru în mai mult de două consilii de administrație simultan.

„Am găsit la minister oameni care fuseseră în 9 sau 10 consilii”, a adăugat Jorj.

Implementarea normelor ordonanței a rămas, însă, la latitudinea fiecărui minister.

„Până acum, nu au existat prevederi legale care să impună o limită”, a conchis el.

Potrivit fostului secretar de stat, politizarea a afectat și într-un alt mod companiile: guvernele fiind condiționate de alianțe politice volatile, șefii de companii au fost schimbați sau rotiți frecvent în funcții, după bunul plac al partidelor.

Victima

Președintele Consiliului de Administrație al Transelectrica, Toni Teau (48 de ani), a apărut în presă anul trecut într-un context nefericit pentru el: a fost acuzat că și-a suplimentat venitul de aproximativ 5.000 de euro cu un bonus de 180.000 de euro.

Numai că, în cea mai recentă declarație de avere publicată de Toni Teau, bonusul este inexistent.

L-am contactat, deci, ca să îl întrebăm ce s-a întâmplat cu cei 180.000 de euro.

„Nu l-am primit până acum. Nu l-a încasat nimeni. Nu sunt lămurite toate problemele. Oricum, nu s-a dat. Asta e important de știut și pentru dumneavoastră, că nu l-am luat.”

Precaut, șeful CA al Transelectrica ne-a întrebat apoi:

„Dar de ce? V-a dat cineva vreun pont?”.

Apoi, discuția a luat o turnură mai stranie – Teau s-a plâns că a fost „linșat de presă” și a început să își facă reclamă.

Reporter: Ați demisionat din funcția de președinte al Camerei Consultanților Fiscali. De ce?

Toni Teau: Păi, dacă mă linșați încontinuu, normal. Omul se mai satură.

– Nu v-am linșat eu. Voiam să cer lămuriri.

– Nu, nu dumneavoastră. Vorbesc de B1, Hotnews, Antena 3. În loc să cunoască omul – și m-am oferit de fiecare dată să port o discuție cu ei și să le spun ce profil am eu – și faptul că am rezistat doi ani și trei luni în această poziție cred că spune totul…

– Da, am văzut că ați rezistat.

– De ce credeți?

– Spuneți-mi dumneavoastră.

– Păi nu, spuneți-mi dumneavoastră. Părerea dumneavoastră. De ce credeți că am rezistat doi ani și trei luni, că un an am fost în Consiliul de Supraveghere?

– Nu știu. V-ați priceput.

– Nu, că unii zic că sunt economist, nu inginer. Ce caut eu la cârma unei companii energetice?

– Poate ați fost un bun negociator. Ați împăcat toate părțile. 

– Nu! Îmi fac treaba și sunt integru. Sunt un om integru. Nu sunt negociator. Fiind activitate reglementată, vă dați seama, nu ai ce negocia. Ah, să negociezi poate cu ANRE (n.r. – Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei) și asta am făcut – ca să recunoască costurile care sunt ale noastre.

– Deci, bonusul acela…

– Doar asta vă interesează?

– De asta v-am sunat.

– Nu l-am primit, v-am zis.

Consilierul

Antonel Tănase (44 de ani) e un nume relativ necunoscut pe scena politică, deși a fost un personaj-cheie în Ministerul Transporturilor. În această instituție a lucrat mai întâi ca sfetnic al fostului ministru Ludovic Orban (2007-2008), după care l-a consiliat pe fostul ministru Ovidiu Silaghi (în 2012). Ulterior, a ocupat funcția de secretar de stat în același minister. Este absolvent al Facultății de Istorie și are un doctorat în economie.

Tănase a candidat fără succes, din partea PNL, la Primăria Sector 6, în 2008, iar în același an s-a înscris și în cursa pentru parlamentare – fără rezultat. 

În perioada 2013-2014, potrivit declarației sale de interese din acea perioadă, firmele sale de contabilitate încheiaseră 15 contracte cu diverse instituții:

– Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă,
– Institutul Bancar Român,
– SC ADPB SA (Administrarea Domeniului Public București),
– Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București. 

În prezent, este administrator al Companiei Naționale Administrația Porturilor Dunării Maritime și a fost și membru al CA de la RADET până recent, fiind în continuare membru PNL, așa cum reiese din cea mai recentă declarație de avere, publicată în 2016. 

Antonel Tănase a mai făcut parte din Consiliul de Administrație al Companiei Naționale de Aeroporturi București, dar a fost și membru în CA al Companiei Naționale Administrația Porturilor Dunării Fluviale Giurgiu.

Pe lângă veniturile obținute datorită acestor funcții, Tănase încasează salariu și de la Registrul Auto Român, unde este economist.

Una dintre firmele sale, Cont&Consulting SRL, primește bani și de la Parlamentul European (PE), întrucât ține contabilitatea europarlamentarei Ramona Mănescu. Aceste informații sunt disponibile pe site-ul PE. Practic, Cont&Consulting figurează ca agent de plată pentru asistenții Ramonei Mănescu.

L-am contactat pe Antonel Tănase ca să îl întrebăm cum a gestionat atâtea activități.

Reporter: Am văzut că sunteți în două consilii de administrație, potrivit declarației de avere. Și ați mai fost și la Giurgiu.

Antonel Tănase: Nu mai sunt la RADET. Am fost anul trecut la RADET și la Administrația Porturilor Dunării Maritime.

– În plus, figurați și ca economist la Registrul Auto Român.

– Da.

– Pe lângă aceste posturi, aveați și activitate ca economist în cadrul a două firme care aveau printre altele contracte cu statul, iar companiile pe care le administrați erau două companii problematice. Cum ați ajuns să gestionați toate aceste funcții?

– În ce fel problematice? Ce fel de probleme?

– Păi, cel puțin la RADET se știe că au fost foarte mari probleme.

– Așa. Și?

– Cum gestionați aceste funcții?

– Nu sunt cu program fix.

– Dar cum ați ajuns la RADET?

– Am fost ales în CA. Altceva? Vă mai pot ajuta cu ceva?

Fondatorul

Vasile Secăreș (68 de ani) se prezintă, pe site-ul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), drept rector fondator.

Este cel care, după ce a lucrat la fosta școală de cadre Ștefan Gheorghiu, a înființat, în 1990, Școala de Înalte Studii Politice devenită, un an mai târziu, SNSPA.

Tot Secăreș a fost în preajma fostului președinte Ion Iliescu la înființarea Frontului Salvării Naționale, fiind considerat ideologul FSN. În 1990, a fost numit consilier prezidențial, post deținut până în anul 1992. 

Politolog de profesie, Secăreș încasează astăzi trei salarii care depășesc, în total, 400.000 de lei pe an:

– din activitatea didactică de la SNSPA (158.000 de lei),
– de la Institutul Bancar Român (IBR), unde face parte din CA (120.000 de lei),
– din postura de președinte al Consiliului de Administrație al Eximbank (211.075 de lei).

Informațiile apar în cea mai recentă declarație de avere completată de Secăreș.

Soția sa lucrează la Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), de unde încasează aproximativ 60.000 de lei pe an.

Informațiile apărute în presă despre Secăreș arată că acesta a lucrat în armată în perioada regimului comunist, după care a demisionat pentru a deveni profesor la Academia Ștefan Gheorghiu. 

CV-ul său nu este însă disponibil nici pe site-ul IBR, nici pe cel al Eximbank și nici pe pagina sa virtuală de la SNSPA – unde apare fără ca link-ul să fie funcțional.

L-am contactat pe Vasile Secăreș prin e-mail cu o singură întrebare:

Ce calificări l-au adus în fruntea Eximbank? 

Secăreș ne-a răspuns în mai puțin de 24 de ore (Răspuns integral Vasile Secăreș).

„Am participat de la bun început – din 1992 – la construcția instituțională a Eximbank. (…) Aveam în spate un an de specializare (în 1985-1986) la IEWSS din New York (n.r. – Institute for East-West Security Studies) în domeniul analizei strategice, iar în 1992 am petrecut un stagiu de pregătire în sfera analizei de risc de țară la o mare companie olandeză de asigurări – NCM – și de asemenea la Universitatea din Maastricht.

Am lucrat în această poziție în Eximbank până în 2001. (…)

Am condus de asemenea negocierile și am asigurat relația cu Banca Mondială în procesul de restructurare a Eximbank la sfârșitul anilor ’90.

(…) Cred că ar merita, de asemenea, să răsfoiți, că tot vă referiți la studii economice și juridice, studiul pe care l-am publicat anul trecut:

The New Cycle Of Power In The 21st Century And The Strategic Relationship Between The USA And China

Prof. dr. Vasile Secăreș”

Va urma

În luna iunie, Parlamentul a adoptat Legea nr. 111/2016 pentru modificarea ordonanței 109/2011.

Legea prevede, printre altele, că o persoană nu poate face parte din mai mult de trei consilii de administrație în același timp. Și impune Ministerul Finanțelor drept entitate de monitorizare și de control a companiilor de stat.

Adoptarea legii de către Parlament a fost însoțită de o declarație a lui Dacian Cioloș. Premierul a salutat modificările și a pus degetul pe rană, spunând că „marile companii de stat au fost utilizate ca sinecuri pentru anumiți protejați ai unor lideri”. 

Legea va fi aplicată doar pentru cei care și-au început mandatele după intrarea sa în vigoare.

Legea pentru aprobarea OUG 109/2011 zăcea în Parlament din 2012.