Un bucătar chilian în România: "Lumea de aici știe să trăiască bucuriile simple"

Valentin Șchiopu

Redactor

Cesar Alonso Velasquez Baez (33 de ani) e un bucătar chilian care lucrează de patru ani în România. Născut în orașul lui Pinochet, Valparaíso, Cesar a absolvit un institut culinar în țara natală și a plecat la aproape 20 de ani în Spania pentru a-și îmbogăți experiența.

S-a stabilit la Dénia, un orășel aflat la jumătatea distanței dintre Valencia și Alicante, principalul port de unde pleacă feriboturile spre Ibiza.

A muncit pe toate pozițiile în bucătărie. În cei 9 ani petrecuţi în Spania a ajuns să conducă un restaurant foarte bine cotat (Republic), dar a şi ridicat unul „casi muerto” la un nivel acceptabil (Sharme).

Spania, 2011. Foto: Arhiva personală

„În plin sezon, nu găsești loc de parcare, iar localurile sunt pline la Dénia.

Eu învățasem să gătesc de nevoie, de la 8 ani, când părinții ne lăsau acasă, în prima parte a zilei, pe mine și pe fratele meu, pentru că mergeau la muncă.

Spania a fost locul perfect ca să evoluez. Era o bucurie să lucrez acolo, cu produse proaspete, de calitate.

Au venit și provocările profesionale − am condus bucătăria unui restaurant foarte bun, menținând nivelul, și-apoi am preluat un restaurant aproape mort aducându-l la cifre pe care nu le mai avusese niciodată”.

În România a ajuns în 2014, la Constanța. S-a căsătorit cu o româncă pe care o cunoscuse în Spania.

„Am venit pentru ea. Simțeam că mă pot descurca și în țara ei, era mai important să-i fie ei bine, să fie cu prietenii și familia. Deși plecasem din Chile cu gândul de a mă întoarce după câțiva ani, drumurile s-au cam încurcat.

România mi-a plăcut din prima, cu oamenii ei calzi și prietenoși. Poate nu vă dați seama de asta, dar știți că voi sunteți cel mai festiv popor din lume?

Primii în sport! Primii în producție! Sportul în comunism și atletul român multilateral dezvoltat

În acele vremuri biblice, în patria anilor '70, se dezvolta frenetic sportul de masă, pe model sovietic. Drept încurajare, orice sport era gratis, chiar și tenisul. Trebuia doar să te apuci. Apoi să te ții. Dacă erai cu adevărat remarcabil, treceai în altă ligă, profesionistă. Dar cum ideea de profesionism era asociată cu vechiul regim dușman burghezo-moșieresc, toți sportivii țării se prefăceau că sunt simpli amatori-muncitori, care practicau sportul doar așa, de plezir, după serviciu și niciodată în timpul lui.

Ce faci în weekendul 21-23 februarie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de început de primăvară în București, Festivalul Designerilor și Artiștilor din Transilvania în Cluj-Napoca, Harababura Fair în Timișoara și Classix Festival în Iași. Tu ce faci în weekend?

Românii sunt prietenoși, iar lumea de aici știe să dea o însemnătate lucrurilor mărunte, să trăiască bucuriile simple. Sigur că sunt și părți negative, dar mi se reconfirmă mereu prima impresie, din urmă cu patru ani.

De atunci tot văd oameni calzi, primitori și săritori. Mai puțină invidie și răutate ca în alte părți, deși voi susțineți contrariul”, spune Cesar.

*

Chiar dacă mariajul său n-a rezistat, chilianul a rămas în România. S-a mutat la București, iar în prezent lucrează pentru 5ENSI, oferă consulanță gastronomică și participă la evenimente private.

E convins că, deşi trăieşte la peste 13.000 de kilometri de casă, această ţară este locul potrivit pentru el.

„Sincer, aici mă simt ca acasă, ca în America de Sud. Sigur că sunt lucruri care îmi displac.

Legile nu sunt corecte și pare un fenomen faptul că nu poți rezolva mai nimic dacă nu cunoști pe cineva.

Să-ți facă intrarea, nu, sau cum se spune? Altfel nu se deschide nicio ușă.

Voi vorbi însă despre domeniul meu. Problema cea mai mare e că lipsește mâna de lucru.

Salariile sunt mici, iar bucătarii preferă să lucreze în Vest. Degeaba plătești un bucătar chef la un nivel decent și îi vei ignora pe cei care lucrează în echipa lui”.

Cesar crede că soluția pentru industria ospitalității din România e alegerea meniurilor sezoniere.

„Ideea este să găteşti produse românești, cu ingrediente pe care știi că le găsești aici. Și atunci nu trebuie să mai aștepți să vină tirul din Grecia sau de unde o veni.

Știi că nu ai tot timpul roșii, atunci le folosești doar când e vremea lor, când le găsești la piață sau supermarket. Vei avea un meniu mai scurt, dar vei păstra standardul de calitate.

Dacă faci asta, marile firme care ne vând pește congelat − de nici nu mai știi ce pește e când ajunge −, o să fie obligate să aducă produse de calitate. Acum mizează pe faptul că și clienții lor caută cel mai ieftin produs. E un cerc vicios.

Sunt câțiva furnizori în București care cumpără pește proaspăt tot timpul. Ai avea de unde să iei, dar cu niște prețuri pe care nu ți le prea poți permite, pentru că asta ar însemna să ridici prețul la farfurie.

Clientul, foarte probabil, ar ocoli acel produs mai scump, iar tu vei fi nevoit ca, până la urmă, să-l scoți din meniu.

Sunt însă și locuri care se respectă, pentru că prestigiul și respectul în această industrie, odată pierdute, greu se mai întorc.”

Ceviche de biban de mare cu avocado, lime şi ardei iute

− rețeta lui Cesar Alonso Velasquez Baez −

Ingrediente:

Biban de mare – o bucată, 400-600 de grame;

Ceapă roşie – 100 de grame;

Coriandru – 3 grame;

Ardei gras roşu – 80 de grame;

Ardei iute verde – 10 grame;

Avocado – o bucată;

Lime – două bucăţi;

Ulei de măsline – 50 ml;

Sare, piper – 2 grame.

Porţie pentru două persoane.

Mod de preparare: se curăţă peştele de solzi şi se filetează.

Se taie în cubuleţe sau în fâşii, după cum preferaţi.

Legumele se taie julienne subţire, ardeiul iute – foarte mărunt, avocado se taie brunoise (în cubuleţe).

Se amestecă într-un bol peştele cu legumele şi se condimentează cu suc de lime, sare, piper şi coriandru foarte mărunt.

Se lasă la marinat în jur de 10 minute, la frigider, şi înainte să servim, se adaugă uleiul de măsline. Putem să-l mâncăm cu nişte felii de pâine prăjită sau pur şi simplu ca o salată foarte răcoritoare.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€