Un animal necunoscut care respiră povești

Cosmin Perța

Colaborator

O să o spun din start, cel mai recent volum de proză scurtă a lui Iulian Tănase este o avalanșă de forță imaginativă și de dexteritate narativă. Unele povestiri m-au emoționat până la sânge, altele mi-au stârnit hohote de râs incontrolabile, unele m-au izbit prin candoare, altele m-au intrigat prin soluții neașteptate.

Chiar și cele, puține, la care eu, în locul autorului, poate că aș fi renunțat, nu m-au lăsat indiferent și am realizat la final de ce. Toate sunt interconectate, personajele și detaliile dispar și reapar în alte și alte povești, comunicând printr-o serie de tuneluri narative invizibile și contribuind toate la construcția unui mic univers modular, pe cât de straniu și de irațional, pe atât de credibil.

Capacitatea lui Iulian Tănase de a jongla cu registre și teme diferite, de a trece de la observația profundă și rece asupra caracterelor, a mizelor morale și psihologice ale personajelor la oaze delicioase de absurd sau fantastic este impresionantă.

Am avut senzația unui recital solo al unui virtuoz al unui instrument muzical care emoționează și se joacă simultan, care uimește prin improvizație și tehnică, dar reușește să păstreze o linie melodică limpede și gravă, cu toate floricelele și interludiile de pe parcurs.

Personajele lui Tănase sunt oamenii de lângă noi, invizibilii, cei pe care îi vedem în trecere prin viețile noastre, acasă, la serviciu, în vacanțe, la petreceri și înmormântări. Cei a căror poveste nu o cunoaștem, dar de multe ori ne-o imaginăm, pentru că este evident că ea este acolo și vrând-nevrând povestea lor face parte și din povestea noastră atunci când ne intersectăm, chiar și fulgurant.

Ce îi unește pe toți sunt ițele nevăzute ale destinului și faptul că fiecare are ceva de ascuns sau de comunicat, care reverberează într-o altă poveste.

Pomeneam de complexitatea tehnică, dincolo de savoarea poveștilor, Iulian Tănase pare că a dat în cartea acesta un mic manual de scriere creatoare, aproape îți vine să decupezi și să dai ca exemplu o mulțime de moduri de abordare a prozei scurte.

Flash fiction în 40 de rețete rapide cu ce ai prin viață, ar putea fi un titlu alternativ al acestei cărți. Partea acesta este vizibilă pentru orice cititor experimentat, dar efortul din spatele ei nu se vede, pentru că nimic, oricât de ciudat și imprevizibil, nu este forțat, pentru că nicio frază nu este scremută, pentru că Iulian Tănase scrie cum respiră, absolut natural.

*Iulian Tănase, Un animal necunoscut și alte patruzeci de povestiri, Vellant, 2021