
08/05/2021
Tot înainte: patimile Arseniei Bulța
Arsenia Bulța este o fetiță cu părul blond și sârmos, aproape alb, cu pistrui, care crede că este cea mai urâtă fetiță din lume. Ea nu a avut jucării, numai accidente. Ea nu a prea avut nici prieteni adevărați, în afara fraților și a surorilor ei care se tot înmulțesc.
Multă vreme nu a cunoscut nici ce e aceea lumină electrică. Nici hăinuțe și nici căldură nu a prea avut, doar responsabilități cu școala, frații și animalele. Cele mai de preț lucruri care i-au trecut prin mâini au fost o pijama cu Donald Duck pe care a purtat-o în spital când a avut „gălbenare” și o batistă cu Mickey Mouse pe care a găsit-o pe jos, dar apoi i-a furat-o cea mai bună prietenă și de ciudă i-a făcut-o praf cu noroi. Înghețata era doar pentru copii de la oraș, Arsenia primea din când în când miere, marmeladă sau șerbet și asta o făcea fericită.
Una dintre cele mai frumoase amintiri era de când a luat o dată premiul întâi cu coroniță și s-a furișat în hotelul Hera, din stațiune, și s-a dat cu liftul. A avut o bunică care pe patul de moarte i-a dat să guste o feliuță de portocală și o vacă galbenă pe care au îngropat-o în grădină și tot aștepta să crească un copac din ea. În rest a avut de toate, hepatită, picioare rupte, cap spart, păr smuls, carne sfâșiată, o tonă de deziluzii și dezamăgiri, colegi răutăcioși, educatori nedrepți, abuzuri și multă muncă.
Arsenia vrea să se facă bunica ei, muncitoare în fabrică, dansatoare, fotograf, profesoară de istorie și comunistă. Dar pentru a face orice dintre astea prima dată Arsenia trebuie să fie un pionier model și să meargă „tot înainte”. Ce nu vrea Arsenia să se facă este o mamă cu mulți copii, ca mama ei. Și totul e incredibil de greu și de trist în ultimii ani ai unui comunism văzut la firul ierbii, dar Arsenia nu cunoaște altă viață și din tot ce i se dă extrage lucrurile cele mai prețioase. Le găsește și le scoate chiar și de acolo de unde ele nu există. Pentru că ea e un copil bun și optimist și nimic n-o poate supune și îmblânzi.
Cred că unul dintre cele mai dificile lucruri în literatură este recrearea autentică a vocii unui copil. Arsenia Ioanei Nicolaie este un exemplu de cum un asemenea demers poate fi făcut păstrând intacte inocența și psihologia unui copil într-un personaj care reușește nu doar să înduioșeze, ci și să convingă. Un alt lucru exemplar din acest roman este modul în care este construit fundalul, toată atmosfera unui spațiu rural într-o realitate comunistă nu foarte îndepărtată, dar care acum pare dintr-o altă dimensiune, dintr-o cu totul altă lume.
Stranietatea unei astfel de existențe poate părea neverosimilă pentru cititorii mai tineri care cu greu și-ar putea închipui vicisitudinile și absurdul epocii traversate de părinții lor. Dar ca individ care a prins puțin din chiar finalul acelei epoci, contemporan deci cu Arsenia, și crescut într-un spațiu similar, pot să depun mărturie că lucrurile chiar așa au stat.
Dincolo de patimile maturizării Arseniei Bulța, care nu au cum să nu miște ceva la nivel emoțional chiar și în cel mai cinic cititor, Tot înainte este și o veritabilă lecție de istorie recentă, dar iată, atât de iute uitată.
*Ioana Nicolaie, Tot înainte, Humanitas, 2021
Avem nevoie de ajutorul tău. Dacă aceste articole te ajută, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta și tu pe noi, mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
„Dacă n-ai acea mâncare pe masă, nu știi că e duminică!” Ce se gătește în familiile croaților din zona Carașovei
La Carașova, un localnic își amintește că, duminica, bunicul, fiul și nepoții mâncau împreună supă de găină. La Rafnic, în comuna vecină Lupac, Maria Boșca face supă în fiecare zi. Pentru duminică, mai trebuie însă sarmale și un colac. Cel pe care îl pregătește acum e cu nucă, iar în alte duminici, poate fi cu mac, cu cireșe sau cu mere.
Banatul și lecția regiunilor gastronomice europene. Țușpais, hencleș și ciorbe locale, în meniuri degustate de toată Europa
Țușpaisul este o garnitură de legume, servită alături de ouă, de cartofi noi fripți, de pui fript sau de chiftele. Legumele se schimbă după anotimp. Vara se face din ludăiță (dovlecel) sau din călărabă (gulie), primăvara devreme din spanac și mazăre, iar iarna din morcovi.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


